Noapte albă
Tablou pictat din culori de trandafir,
Agățat de pereții camerei obscure.
Dezordinea tronează, nu poți să respiri,
E un miros închis cu esențe dure.
Pereți de cărămidă, ce cândva păstrau
În interiorul lor căldură... cu tapet verde,
Pătat de praf și de-amintiri ce promiteau
Să nu se șteargă de timpul care trece.
Pe holul rece, cu ferestre din care au
Rămas doar tocul, se aude vântul
Ce sună precum un râs metalic. Eu stau
Și îl ascult, uitând și scopul și prezentul.
De ce mă aflu eu aici? Pe unde am intrat?
La ușa principală acum mult timp am pus
Un lacăt și încă doua, trei, am aruncat
Și cheia pe un sertar, la care nu am ajuns.
Dar uite-mă... repet în minte un cântec
Vechi șoptit de tine la urechea mea,
Într-o noapte caldă, precum un farmec
Sau o vrajă ce m-a urmărit de-o viața.
Aș vrea să mă întorc, dar continui să merg
Trecând pe lângă uși, cu vopseaua cojită,
Dar culoarea-i încă vie și amintiri ce nu mai trec,
Ascunzând cioburi din inima mea rănită.
*
Este un vis repetitiv când noaptea nu-i albă,
De care fug, să mă ascund în nesomn.
Ma refugiez în tăcerea nopții care-i sfântă
Și în prezența Lunii, căreia îi cer un îndemn.
Dar am și eu partea mea de vinovăție,
Căci nu te-am lăsat să îmi pleci din gând,
Nici numele tău nu le este străin buzelor mele,
Repetând cu foc, fiecare literă pe rând.
Nici brațelor tale nu le am dat drumul încă,
Le las să mă înghită în fiecare noapte
La ora trei și jumătate, într-o formă pașnică,
De un ultim minut tandru de o adâncă liniște.
Dar totul este efemer și ai să-mi treci curând,
Deși am spus că nu te voi lăsa deloc atunci
Asta ți-a fost ultima dorință, iar eu, sperând,
Naiv că nu esti serios și ce am promis nu calci.
Crinii culcați la pământ, la fel și spicele de grâu
Își au cuvântul, trezindu-mă din visul fără somn.
Și muzica de pe fundal, păstrându-și ritmul
Creează un refugiu și mă invită să dorm.
*
Tablou pictat din culori de trandafir,
Agățat de pereții camerei obscure.
În mijlocul ei, pe masă sunt așezate în șir
O sticla de vin și un pahar, miros de strugure,
De salcâm, de miere și de dor; toate în note dure.
..............................................................................
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Patriciaa Ștefan ![]()
Data postării: 14 mai 2024
Adăugat la favorite: 1
Timp de citire: ~5 min.
Vizualizări: 1397
Alte poezii ale autorului
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Reformare
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 noiembrie
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 noiembrie
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗