Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 28 februarie
Vizualizări: 133
Poezii din aceiaşi categorie
Toamna și pictorul
Prin amestec de cuvinte, simt cum mă pictezi în rouă,
Încercând să pui pe pânză, ochii, care azi te plouă...
Cu mișcările-ți flămânde, mânuiești de zor visarea,
Însă tremuru-ti trădează, suflet tulburat cum marea...
Eu incerc să te ating, cu o frunză mai rebelă...
Tu tresari 'roșind obrazul, cu penița ta fidelă...
Îți simt șoapta cum coboară, mângâindu-ma cu drag,
Despletindu-mi creanga mută, atingând tulpini de brad...
Și sfios schițezi un zâmbet, peste flori de crizanteme,
Aruncând printre petale, coloritul din poeme...
Culegând culori din soare, sufle-n glumă câte-o rază,
Care jucăuș apare și pe fruntea mea dansează...
Prin oglinzile din ape, îmi pui chipul de regină,
Care reflectează codrii, ce cu nouri se îngâna...
Și chemi vântul printre plete, c-o atingere de mână,
Încruntand sprâncene negre, peste văi mă curgi furtună...
Însă știu că mă iubești și în noaptea dezgolita,
Când suav veșmântu-mi cade, peste glia-mbatranita,
Prin amestecul de simțuri, scoți o pânză brumărie,
Începând tabloul iarăși, mă săruți cu nostalgie...
PARFUM DE PRIMĂVARĂ
Plutește-n aer parfum de primăvară
Mi-apari în gând a nu știu câta oară
Căldura soarelui îmi mângâie privirea
Și-n suflet îmi răsare amintirea....
Poveștii dintr-o primăvară uitată
Ce a rămas in dor și lacrimi scăldată
Așteptând parcă o rază de soare
Să rescrie finalul cu o-mbrățisare...
Melancolic mi se vrea pasul
Printre gânduri și vise pierdute
Ochii vor să scape lacrimi fierbinți
Mi-e cald...și totuși in suflet, e soare cu dinți...
Unui vin... săgetător
Știi?...nu era nicicând un cer mai frumos
Decât acela cu al tău vin la apus
Cu el fiece clipă se transforma în roz
Nu știu vreodată, de ți-am spus!
Parfumul lui, al inimii săgetător,
Mă îmbăta cu gustu-i fermecător
Mă topea usor precum o candelă sub soare
Păcat...l-ai interzis...și am pierit precum o lumânare.
Încă-mi mai curge prin vene, ca un râu de dor
Și îmi alină sufletul în tăcerea-ți adâncă
Mă mistuie ca într-un foc uneori
Când îmi reînvie parfumu-i ca o umbră...
Azi doar mă sting ușor sub umbra pașilor tăi
Și visul mi se risipește în tăcerea unei așteptări
Înapoi nu vrei să mai privești nicicum
Să mă lași "clientul premium " să rămân...
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
"Ja, einmal ich träumte" în maghiară
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Az álom véget ér, a nap lesüllyedt a tengerbe
és amikor felébredtem, már nem találtalak.
Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
Toamna și pictorul
Prin amestec de cuvinte, simt cum mă pictezi în rouă,
Încercând să pui pe pânză, ochii, care azi te plouă...
Cu mișcările-ți flămânde, mânuiești de zor visarea,
Însă tremuru-ti trădează, suflet tulburat cum marea...
Eu incerc să te ating, cu o frunză mai rebelă...
Tu tresari 'roșind obrazul, cu penița ta fidelă...
Îți simt șoapta cum coboară, mângâindu-ma cu drag,
Despletindu-mi creanga mută, atingând tulpini de brad...
Și sfios schițezi un zâmbet, peste flori de crizanteme,
Aruncând printre petale, coloritul din poeme...
Culegând culori din soare, sufle-n glumă câte-o rază,
Care jucăuș apare și pe fruntea mea dansează...
Prin oglinzile din ape, îmi pui chipul de regină,
Care reflectează codrii, ce cu nouri se îngâna...
Și chemi vântul printre plete, c-o atingere de mână,
Încruntand sprâncene negre, peste văi mă curgi furtună...
Însă știu că mă iubești și în noaptea dezgolita,
Când suav veșmântu-mi cade, peste glia-mbatranita,
Prin amestecul de simțuri, scoți o pânză brumărie,
Începând tabloul iarăși, mă săruți cu nostalgie...
PARFUM DE PRIMĂVARĂ
Plutește-n aer parfum de primăvară
Mi-apari în gând a nu știu câta oară
Căldura soarelui îmi mângâie privirea
Și-n suflet îmi răsare amintirea....
Poveștii dintr-o primăvară uitată
Ce a rămas in dor și lacrimi scăldată
Așteptând parcă o rază de soare
Să rescrie finalul cu o-mbrățisare...
Melancolic mi se vrea pasul
Printre gânduri și vise pierdute
Ochii vor să scape lacrimi fierbinți
Mi-e cald...și totuși in suflet, e soare cu dinți...
Unui vin... săgetător
Știi?...nu era nicicând un cer mai frumos
Decât acela cu al tău vin la apus
Cu el fiece clipă se transforma în roz
Nu știu vreodată, de ți-am spus!
Parfumul lui, al inimii săgetător,
Mă îmbăta cu gustu-i fermecător
Mă topea usor precum o candelă sub soare
Păcat...l-ai interzis...și am pierit precum o lumânare.
Încă-mi mai curge prin vene, ca un râu de dor
Și îmi alină sufletul în tăcerea-ți adâncă
Mă mistuie ca într-un foc uneori
Când îmi reînvie parfumu-i ca o umbră...
Azi doar mă sting ușor sub umbra pașilor tăi
Și visul mi se risipește în tăcerea unei așteptări
Înapoi nu vrei să mai privești nicicum
Să mă lași "clientul premium " să rămân...
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
"Ja, einmal ich träumte" în maghiară
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Az álom véget ér, a nap lesüllyedt a tengerbe
és amikor felébredtem, már nem találtalak.
Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
Alte poezii ale autorului
GÂNDURI ...
Lungă-i calea ,drumu-i greu,
Nu-l abandona de ai un țel .
De undeva ,se va vedea ,
Luminița din tunel !
COPILĂRIA MEA
- continuare-
Poate că tata nu a fost dragostea adevărată a mamei,poate că
nu el trebuia să fie alesul ei.Frumusețea mamei era umbrită de o trIs-
tețe ușor vualată,iar după moartea lor aș fi putut să întreb, dar pe cine
Bunicilor li s-a rupt firul vieții în mod neașteptat și brutal. După moartea
mamei, ei umblau cerniți prin casă,cu gândurile cufundate în durere și
grija pentru viitorul meu.Câte vise și câte speranțe s-au stins odată cu moa-
tea părinților mei în acel accident tragic!Tragedia a fost resimțită profund de
bunicii mei, care știau că rămân singură pe lume,fără alte rude apropiate din
partea tatălui meu.
Dimineața ce a răsărit pentru mine părea frumoasă ,dar s-a sfârșit într-un
mare necaz.Atunci eu nu cunoșteam frământările lor și nici nu știam că contractul
cu viața se apropie de sfârșit.Bunicul ,după moartea mamei,avea sufletul sfâșiat.
Blajin și credincios ,se îndoia de existența lui Dumnezeu,întrebându-se cum a pu-
tut El să hotărască ca eu să rămân singură pe lume.aîal auzeam în fiecare seară
imlorând cerul să-l mai țină în viață încă o vreme ,ca să mă vadă crescând.
Tristețea învăluia acum casa noastră.....unde era râsul,privirile voioase și
lumina din ochii încrezători în destin și în viitor/? Totul era cernit în casă,în suflet, în
inimă.Chiar și venirea primăverii ,nu mai avea nici un farmecToate aceste momente
se contopesc în amintirile mele.M-am trezit într-o de după masă ,când soarele își
căuta drumul spre apus,în mijlocul unui grup de necunoscuți care se purtau ciudat
de tăcuți, comunicând doar cu ochii și prin semne.Nu știu de unde a avut bunicul
puterea să organizeze totul conform obiceiurilor tradiționale.
Pe peluza din fața casei erau aliniate două sicrie ,descoperite cu capacile
alături.Bunica se apropie ca o umbră ,plângând cu durere ,așezând cu grijă voalul
alb pe chipul mamei,care părea că doarme.O vânătaie îi urâțea fața altădată lumi-
noasă.Părul mamei ,frumos încadra fața ca o coroană pe prrna albă cu volănașe.
Bunica ,împietrită ,își plimbă ochii de la cap la picioare,simțind că nu era așezat totul
cum trebuie R ămâne lângă sicriu ,atingându-l din când în când ,parcă voind să se asigure
că mama era încă acolo.
Mai târziu ,am realizat că alături în alt sicriu era și tata,care părea străin de tot
ce era în jur.Apoi au venit ajutoare și sicriele au fost duse în camera mare ,unde nu de mult
petrecusem zilele de Paște ,unde mama cântase la pian și unde ciocneam ouă roșii,făcând
mare haz atunci când reușeam să-mi păstrez oul întreg,spărgândule pe celelante.
Niște vecini acopereau oglinzile, tablourile cu pănză albă ,iar la capătul celor două sicrie
se aprindeau lumânări. Pe poarta larg deschisă cineva punea o pânză beagră cu două
nume scrise pe ea.Știam să citesc și,cu tristețe am văzut numele mamei și al tatălui meu
pe care apoi le-am văzut scrise pe piatra de pe mormânt sub fotografiile lor..Au trecut zile
de rătăciri ,întrebări,plâns și chemări iar în a treia zi ,într-o zi de vară frumoasă preoții
făceau slujba de înmormântare.
În cimitirul de pe coasta pădurii se dechidea o groapă mare și neagră ,primitoare
pentru cele două sicrie.îl văd pe bunicul cu mișcări de robot ,strângând pământul reavăn și
arucândul peste cele duoă sicrie bătute în cuie.apoi cu un -adio-îndurerat aruncă un buchet
mare de flori care se resfiră în umbra gropii. Bunica se prăbușește pe marginea gropii,iar
bumicul se repede spre ea,căzând în genunchi și tânguindu-se cu glas sugrumat.Abia acum
își manifestă durarea, pare că uitase totul.Mă durea ceva profund în inimă care a rămas mult timp
Timpul a trecut cu lacrimi ascunse și candele aprinse pe acel mormânt dublu .cu flori proaspete,
lumânări și tămâie.
Viața a continuat,iar bunicul ,cu toată durerea a găsit puterea să își ordoneze tre-
burile lumești.A mers la notar și a căutat soluția cea mai bună pentru viitorul meu A găsit pe
cineva care să se ocupe de mine și după ce a predat ștafeta s-a liniștit, și s-a înseninat.
A prdat gospodări și tot ce a agonisit într - o viață să-mi asigure viitorul.
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
VISUL NOPȚII
Visez că vreau să prind o stea,
Din miile de stele să fie doar a mea,
Să-mi lumineze în noapte liniștea.
Când muza poeziei,se furișează-n casă,
Doar misterul nopții,treaz mai stă de strajă.
Steaua mea pe boltă,mirată mă privește
Raza-i de lumină cu mine vorbește,
Și de cele rele,ea mă ocrotește !...
Zi frumoasă de florii !
Lângă poarta cea bătrână
Și-au deschis cireșii floarea
Miros dulce amărui ,
Le înveselesc culoarea .
În Duminica de florii
M-am plimbat pe lângă pom,
Din rever și din altiță
Am desprins un mărțișor ,
L-am legat de o crenguță
Cu dragostea mea de om .
Flutură în vânt canafii
Și ce mândră e crenguța
Pomul mic e fericit
Mărțișorul se dă huța!...
TOAMNĂ BOGATĂ
Toamnă cu roade bogată
În ton galben auriu
Ucizi florile toate
Și încă tot ce mai e viu...
Vii cu brumă și cu ceață
Pomii frunza-și sctură,
Vânt năuc te ține-n brațe,
Negre ciori se bucură.!
GÂNDURI ...
Lungă-i calea ,drumu-i greu,
Nu-l abandona de ai un țel .
De undeva ,se va vedea ,
Luminița din tunel !
COPILĂRIA MEA
- continuare-
Poate că tata nu a fost dragostea adevărată a mamei,poate că
nu el trebuia să fie alesul ei.Frumusețea mamei era umbrită de o trIs-
tețe ușor vualată,iar după moartea lor aș fi putut să întreb, dar pe cine
Bunicilor li s-a rupt firul vieții în mod neașteptat și brutal. După moartea
mamei, ei umblau cerniți prin casă,cu gândurile cufundate în durere și
grija pentru viitorul meu.Câte vise și câte speranțe s-au stins odată cu moa-
tea părinților mei în acel accident tragic!Tragedia a fost resimțită profund de
bunicii mei, care știau că rămân singură pe lume,fără alte rude apropiate din
partea tatălui meu.
Dimineața ce a răsărit pentru mine părea frumoasă ,dar s-a sfârșit într-un
mare necaz.Atunci eu nu cunoșteam frământările lor și nici nu știam că contractul
cu viața se apropie de sfârșit.Bunicul ,după moartea mamei,avea sufletul sfâșiat.
Blajin și credincios ,se îndoia de existența lui Dumnezeu,întrebându-se cum a pu-
tut El să hotărască ca eu să rămân singură pe lume.aîal auzeam în fiecare seară
imlorând cerul să-l mai țină în viață încă o vreme ,ca să mă vadă crescând.
Tristețea învăluia acum casa noastră.....unde era râsul,privirile voioase și
lumina din ochii încrezători în destin și în viitor/? Totul era cernit în casă,în suflet, în
inimă.Chiar și venirea primăverii ,nu mai avea nici un farmecToate aceste momente
se contopesc în amintirile mele.M-am trezit într-o de după masă ,când soarele își
căuta drumul spre apus,în mijlocul unui grup de necunoscuți care se purtau ciudat
de tăcuți, comunicând doar cu ochii și prin semne.Nu știu de unde a avut bunicul
puterea să organizeze totul conform obiceiurilor tradiționale.
Pe peluza din fața casei erau aliniate două sicrie ,descoperite cu capacile
alături.Bunica se apropie ca o umbră ,plângând cu durere ,așezând cu grijă voalul
alb pe chipul mamei,care părea că doarme.O vânătaie îi urâțea fața altădată lumi-
noasă.Părul mamei ,frumos încadra fața ca o coroană pe prrna albă cu volănașe.
Bunica ,împietrită ,își plimbă ochii de la cap la picioare,simțind că nu era așezat totul
cum trebuie R ămâne lângă sicriu ,atingându-l din când în când ,parcă voind să se asigure
că mama era încă acolo.
Mai târziu ,am realizat că alături în alt sicriu era și tata,care părea străin de tot
ce era în jur.Apoi au venit ajutoare și sicriele au fost duse în camera mare ,unde nu de mult
petrecusem zilele de Paște ,unde mama cântase la pian și unde ciocneam ouă roșii,făcând
mare haz atunci când reușeam să-mi păstrez oul întreg,spărgândule pe celelante.
Niște vecini acopereau oglinzile, tablourile cu pănză albă ,iar la capătul celor două sicrie
se aprindeau lumânări. Pe poarta larg deschisă cineva punea o pânză beagră cu două
nume scrise pe ea.Știam să citesc și,cu tristețe am văzut numele mamei și al tatălui meu
pe care apoi le-am văzut scrise pe piatra de pe mormânt sub fotografiile lor..Au trecut zile
de rătăciri ,întrebări,plâns și chemări iar în a treia zi ,într-o zi de vară frumoasă preoții
făceau slujba de înmormântare.
În cimitirul de pe coasta pădurii se dechidea o groapă mare și neagră ,primitoare
pentru cele două sicrie.îl văd pe bunicul cu mișcări de robot ,strângând pământul reavăn și
arucândul peste cele duoă sicrie bătute în cuie.apoi cu un -adio-îndurerat aruncă un buchet
mare de flori care se resfiră în umbra gropii. Bunica se prăbușește pe marginea gropii,iar
bumicul se repede spre ea,căzând în genunchi și tânguindu-se cu glas sugrumat.Abia acum
își manifestă durarea, pare că uitase totul.Mă durea ceva profund în inimă care a rămas mult timp
Timpul a trecut cu lacrimi ascunse și candele aprinse pe acel mormânt dublu .cu flori proaspete,
lumânări și tămâie.
Viața a continuat,iar bunicul ,cu toată durerea a găsit puterea să își ordoneze tre-
burile lumești.A mers la notar și a căutat soluția cea mai bună pentru viitorul meu A găsit pe
cineva care să se ocupe de mine și după ce a predat ștafeta s-a liniștit, și s-a înseninat.
A prdat gospodări și tot ce a agonisit într - o viață să-mi asigure viitorul.
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
VISUL NOPȚII
Visez că vreau să prind o stea,
Din miile de stele să fie doar a mea,
Să-mi lumineze în noapte liniștea.
Când muza poeziei,se furișează-n casă,
Doar misterul nopții,treaz mai stă de strajă.
Steaua mea pe boltă,mirată mă privește
Raza-i de lumină cu mine vorbește,
Și de cele rele,ea mă ocrotește !...
Zi frumoasă de florii !
Lângă poarta cea bătrână
Și-au deschis cireșii floarea
Miros dulce amărui ,
Le înveselesc culoarea .
În Duminica de florii
M-am plimbat pe lângă pom,
Din rever și din altiță
Am desprins un mărțișor ,
L-am legat de o crenguță
Cu dragostea mea de om .
Flutură în vânt canafii
Și ce mândră e crenguța
Pomul mic e fericit
Mărțișorul se dă huța!...
TOAMNĂ BOGATĂ
Toamnă cu roade bogată
În ton galben auriu
Ucizi florile toate
Și încă tot ce mai e viu...
Vii cu brumă și cu ceață
Pomii frunza-și sctură,
Vânt năuc te ține-n brațe,
Negre ciori se bucură.!