Dorință
Dac-aș vedea o stea căzând
La miez de noapte doar un gând
Va fi ce v-a întruchipa,
Dorința îmi v-a relata.
Gând ce mereu e către tine,
Gând ce crede în destine,
Dor doar ție îți revine,
Speranța nu expiră-n mine.
Sper căndva te vei întoarce,
Soare îmi vei reîntoarce,
Ce a fost atunci pierdut
Lângă chipul tău tăcut.
(În a șaptea așteptare/ part 3)
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: Nomen Nescio
Data postării: 9 iulie 2024
Vizualizări: 375
Poezii din aceiaşi categorie
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
De ce mai trăiesc?
Nu credeam că lipsa ta o să mă pună la pământ,
Ultimul sărut mi-a deschis drumul către mormânt,
Nu știam că pentru tine iubirea-i doar un cuvânt,
Ști că fără tine nu-mi găsesc locul pe acest pământ........
De ce n-ai venit cu mine când te-am chemat?
De ce mi-ai zis că mă iubești și după ai plecat?
De ce m-ai abandonat fix când eram complet debusolat?
Vreau să-ți spun că .....de tine nici acum nu m-am vindecat.........
Nu pot să renunț la noi,
Nu pot să renunț la tot ce-am trăit împreună,
Dacă știam că n-o să m-ai fim noi,
Nu-ți dădeam niciodată drumul la mână.....
Poate pentru tine n-a însemnat nimic,
Însă pentru mine a însemnat tot,
Nu-nțeleg de ce-mi place să mă complic,
Nu-nțeleg de ce încă nu sunt mort.....
Mi-e greu, mi-e dor și incă mă doare
Eram dispus să-ți pun întreaga lume la picioare,
Sunt dispus să trec prin iad pentru a ta sărutare,
Doar că uneori simt cum rămâm fără răbdare......
Uneori îmi vine să plec, să las totul în urmă,
La fel ca-n prima zi, vreau să-mi iau viața-n glumă....
La muzeul nopții
In miezul nopții,
când cerul e înorat ,
un copil sta plângând la geam,
gândurile îi zboară,
departe de realitate,
și privind spre cer întreabă:
de ce eu doamne ,
cu ce ți am greșit,
că în halul asta m-ai pedepsit?
mi ai luat la tine ai mei părinții,
am rămas a nimănui,
ce rost mai are viața mea pe acest pământ?
Vreau durerea sa disparăși în viața mea soarele să răsară
Maris Maria Cristina
Noapte de plecare
E noapte de plecare,
Îmi țin mințile, inima și nervii,
Înceți, liniștiți.
Tot cadu-mi în privire,
Urma ta, pe ușă lăsată.
Încă odată o caut,
Dar nu o găsesc.
Am pierdut-o.
"Noapte de plecare" este o dedicație.
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Tăcerea de după
Mă aflu-n mintea mea spurcată,
Mă uit la marea necurată
Și mă gândesc cu gând amar
La cea de peste hotar.
Privesc la valurile tulburate,
Nu pot să dorm,cât sunt pe moarte
Și chiar de mâine voi muri,
Noi într-o zi ne vom găsi.
Mă aflu în mijlocul unui cuvânt,
Departe sunt de tine,
Aștept să vii la al meu mormânt
Sau măcar să-mi spui “Iubire”.
Și poate cerul va-ngheța
Căci vocea ta n-o pot uita,
Mă-nvăluie liniștea târzie,
Trupul tău aș vrea să fie lângă mine.
Sub valul rece și tăcut
Te-aștept, tu dorul meu pierdut,
Și-n noaptea care vine,
Te strig pe nume,a mea iubire.
Pastile
Am încercat sa iti dăruiesc totul
Dar tu m-ai refuzat
Acum stau plângând în pat
Simțindu-mă înjunghiat
Încerc sa te uit
Dar îmi apari în vis
Inima eu ți-am dăruit
Dar tu ai aruncat-o în abis
A trecut o lună, doua, trei
Mulți îmi zic ca nu m-ai meritat
Dar eu am refuzat
Sa accept ca tu nu mai vrei
Ca eu sa fiu al tău iar tu a mea
Stau și ma uit la cutia de pastile
Ea fiind goala-n mâna mea
În sfârșit pun capăt acestor zile
Căci eu chiar nu mai puteam
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
De ce mai trăiesc?
Nu credeam că lipsa ta o să mă pună la pământ,
Ultimul sărut mi-a deschis drumul către mormânt,
Nu știam că pentru tine iubirea-i doar un cuvânt,
Ști că fără tine nu-mi găsesc locul pe acest pământ........
De ce n-ai venit cu mine când te-am chemat?
De ce mi-ai zis că mă iubești și după ai plecat?
De ce m-ai abandonat fix când eram complet debusolat?
Vreau să-ți spun că .....de tine nici acum nu m-am vindecat.........
Nu pot să renunț la noi,
Nu pot să renunț la tot ce-am trăit împreună,
Dacă știam că n-o să m-ai fim noi,
Nu-ți dădeam niciodată drumul la mână.....
Poate pentru tine n-a însemnat nimic,
Însă pentru mine a însemnat tot,
Nu-nțeleg de ce-mi place să mă complic,
Nu-nțeleg de ce încă nu sunt mort.....
Mi-e greu, mi-e dor și incă mă doare
Eram dispus să-ți pun întreaga lume la picioare,
Sunt dispus să trec prin iad pentru a ta sărutare,
Doar că uneori simt cum rămâm fără răbdare......
Uneori îmi vine să plec, să las totul în urmă,
La fel ca-n prima zi, vreau să-mi iau viața-n glumă....
La muzeul nopții
In miezul nopții,
când cerul e înorat ,
un copil sta plângând la geam,
gândurile îi zboară,
departe de realitate,
și privind spre cer întreabă:
de ce eu doamne ,
cu ce ți am greșit,
că în halul asta m-ai pedepsit?
mi ai luat la tine ai mei părinții,
am rămas a nimănui,
ce rost mai are viața mea pe acest pământ?
Vreau durerea sa disparăși în viața mea soarele să răsară
Maris Maria Cristina
Noapte de plecare
E noapte de plecare,
Îmi țin mințile, inima și nervii,
Înceți, liniștiți.
Tot cadu-mi în privire,
Urma ta, pe ușă lăsată.
Încă odată o caut,
Dar nu o găsesc.
Am pierdut-o.
"Noapte de plecare" este o dedicație.
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Tăcerea de după
Mă aflu-n mintea mea spurcată,
Mă uit la marea necurată
Și mă gândesc cu gând amar
La cea de peste hotar.
Privesc la valurile tulburate,
Nu pot să dorm,cât sunt pe moarte
Și chiar de mâine voi muri,
Noi într-o zi ne vom găsi.
Mă aflu în mijlocul unui cuvânt,
Departe sunt de tine,
Aștept să vii la al meu mormânt
Sau măcar să-mi spui “Iubire”.
Și poate cerul va-ngheța
Căci vocea ta n-o pot uita,
Mă-nvăluie liniștea târzie,
Trupul tău aș vrea să fie lângă mine.
Sub valul rece și tăcut
Te-aștept, tu dorul meu pierdut,
Și-n noaptea care vine,
Te strig pe nume,a mea iubire.
Pastile
Am încercat sa iti dăruiesc totul
Dar tu m-ai refuzat
Acum stau plângând în pat
Simțindu-mă înjunghiat
Încerc sa te uit
Dar îmi apari în vis
Inima eu ți-am dăruit
Dar tu ai aruncat-o în abis
A trecut o lună, doua, trei
Mulți îmi zic ca nu m-ai meritat
Dar eu am refuzat
Sa accept ca tu nu mai vrei
Ca eu sa fiu al tău iar tu a mea
Stau și ma uit la cutia de pastile
Ea fiind goala-n mâna mea
În sfârșit pun capăt acestor zile
Căci eu chiar nu mai puteam
Alte poezii ale autorului
Propti
S-au stins gîndurile Propti
În ale tale semne, șoptii
Și-n tălâmul tău voios
Împestat adînc reproș.
S-au stins temelii senine,
Fost-au amăgite visuri
Și cu aporie aspră
Mergi în timp neîncetată.
Și prin ale tale lacrimi,
Ce râurau necontenite,
Treceau timpuri neuitate
Ce erau cândva iubite.
În a stelelor stafie
Se aud trecând acolea
Ale vânturilor șoptii
S-au stins gândurile Propti.
Învațămă toamnă
Învață-mă toamnă să nu mai fiu trist
Să nu mai evoc tristețe,
Învață-mă toamnă să fiu fericit
Ca mama fiului ce a obșit,
Învață-mă toamnă cum să nu plâng
Atunci când inima îmi frâng,
Învață-mă toamnă cum să fiu rece
Șă îngheț durerea ce prin suflet îmi trece,
Învață-mă toamnă despre fidelitate
Să nu mai închiriez falsitate,
Învață-mă toamnă cum să trăiesc
Când singur pe mine nu ma iubesc.
Învață-mă toamnă...
În a șaptea așteptare
Privirea-mi îndreptată-n nori,
Răsare soarele în zori,
Luni în șir am pătimit,
Singurătate în suflet tipărit.
Singurătate plină de regret
Cănd concep al tău portret,
Doar el cu mine a rămas
Din viața mea cînd te-ai retras.
Lacrimă pe obraz îmi sprinteni
Și așteptarea conteni,
Inima-mi pierde în instanță,
În ochi nu mai port speranță.
Speranța trecea în disperare,
Vise în urne funerare,
Ultima zi răsare
În a șaptea așteptare.
(În a șaptea așteptare/ part 4...Final)
Gând
Prin ploaie mergând,
În amintiri privind,
Prin timpuri trecând,
Mă distruge un gând.
Un gând deprimat
În decepții estimat,
În nopți conturat,
Din păcate gravat.
Un gând ce mă strânge
Și sufletu-mi frânge,
În conștiință urlând,
Prin vene plutind.
Iertare-și cerșește,
Necurmat se căiește,
Între bine și rău
Oscilează mereu.
Prin ploaie mergând
Mă distruge un gând,
Am duh sugrumat
În bucăți sfărâmat…
Peste zări
Am văzut odată-n zare
Un zîmbet nu oarecare,
Dar de ce nu mai apare
În privirea mea el oare.
Un zâmbet ce pătrundea,
Până la suflet srăbătea,
Dar de ce nu mai apare
În sufletul meu el oare.
Un zîmbet ce strălucea,
Până la stele ajungea,
Dar de ce nu mai apare
În vizorul meu el oare.
Un zâmbet ce fermeca,
Fericită te făcea,
Dar de ce nu mai apare
Chipul tău vesel în zare.
Chipul tău era mâhnit,
Sufletul adând izbit,
Zâmbetul nu mai era
Desenat pe buza ta.
La prezent
Ploaie ce curge în toamnă
Spală-mi lacrimile de pe obraz,
Ce gândul spre trecut le îndeamnă
Să se strecoare în moment de necaz.
Vânt ce fuge în toamnă
Nu-mi permite în trecut să doresc,
La prezent gândul condamnă,
Doar la el să mă gândesc.
Frunză ce a căzut în toamnă
Spune-mi cum la prezent să trăiesc,
Când în trecut aveam pricină
De mine să mă mândresc.
Propti
S-au stins gîndurile Propti
În ale tale semne, șoptii
Și-n tălâmul tău voios
Împestat adînc reproș.
S-au stins temelii senine,
Fost-au amăgite visuri
Și cu aporie aspră
Mergi în timp neîncetată.
Și prin ale tale lacrimi,
Ce râurau necontenite,
Treceau timpuri neuitate
Ce erau cândva iubite.
În a stelelor stafie
Se aud trecând acolea
Ale vânturilor șoptii
S-au stins gândurile Propti.
Învațămă toamnă
Învață-mă toamnă să nu mai fiu trist
Să nu mai evoc tristețe,
Învață-mă toamnă să fiu fericit
Ca mama fiului ce a obșit,
Învață-mă toamnă cum să nu plâng
Atunci când inima îmi frâng,
Învață-mă toamnă cum să fiu rece
Șă îngheț durerea ce prin suflet îmi trece,
Învață-mă toamnă despre fidelitate
Să nu mai închiriez falsitate,
Învață-mă toamnă cum să trăiesc
Când singur pe mine nu ma iubesc.
Învață-mă toamnă...
În a șaptea așteptare
Privirea-mi îndreptată-n nori,
Răsare soarele în zori,
Luni în șir am pătimit,
Singurătate în suflet tipărit.
Singurătate plină de regret
Cănd concep al tău portret,
Doar el cu mine a rămas
Din viața mea cînd te-ai retras.
Lacrimă pe obraz îmi sprinteni
Și așteptarea conteni,
Inima-mi pierde în instanță,
În ochi nu mai port speranță.
Speranța trecea în disperare,
Vise în urne funerare,
Ultima zi răsare
În a șaptea așteptare.
(În a șaptea așteptare/ part 4...Final)
Gând
Prin ploaie mergând,
În amintiri privind,
Prin timpuri trecând,
Mă distruge un gând.
Un gând deprimat
În decepții estimat,
În nopți conturat,
Din păcate gravat.
Un gând ce mă strânge
Și sufletu-mi frânge,
În conștiință urlând,
Prin vene plutind.
Iertare-și cerșește,
Necurmat se căiește,
Între bine și rău
Oscilează mereu.
Prin ploaie mergând
Mă distruge un gând,
Am duh sugrumat
În bucăți sfărâmat…
Peste zări
Am văzut odată-n zare
Un zîmbet nu oarecare,
Dar de ce nu mai apare
În privirea mea el oare.
Un zâmbet ce pătrundea,
Până la suflet srăbătea,
Dar de ce nu mai apare
În sufletul meu el oare.
Un zîmbet ce strălucea,
Până la stele ajungea,
Dar de ce nu mai apare
În vizorul meu el oare.
Un zâmbet ce fermeca,
Fericită te făcea,
Dar de ce nu mai apare
Chipul tău vesel în zare.
Chipul tău era mâhnit,
Sufletul adând izbit,
Zâmbetul nu mai era
Desenat pe buza ta.
La prezent
Ploaie ce curge în toamnă
Spală-mi lacrimile de pe obraz,
Ce gândul spre trecut le îndeamnă
Să se strecoare în moment de necaz.
Vânt ce fuge în toamnă
Nu-mi permite în trecut să doresc,
La prezent gândul condamnă,
Doar la el să mă gândesc.
Frunză ce a căzut în toamnă
Spune-mi cum la prezent să trăiesc,
Când în trecut aveam pricină
De mine să mă mândresc.