Anonim Anul nou
Atunci când fiecare casă
Stă de anul nou cu toată lumea la masă
Cu emoții pozitive
Liniște și placere creative
O dată ce persoanele nu se mai respect
Anul nou devine un defect
Acest defect se pune pe suflet
Și ramane doar un sunet
Sunet ce rămâne in amintire
Cand nimic nu mai este o iubire..
Iubirea pură și inocentă
Care de mult nu mai e prezentă.
Acest gând e doar o lăcrimare
O lăcrimare de sânge ce duce spre vărsare
Acest sânge nu mai este dulce
Fiind amarnic și mulce
Nu mai există un sentiment frumos
În anul nou care vine duios
Simt neputința mea
De a face ceva
Nu pot face nimic
Pentru că soarta decide critic
Acest an devine unul fără iubire
Pentru a înțelege o simțire..
O simțire profundă
Ca Dumnezeu ne vede secundă in secundă
Doar el ne ajută să avem
Ceva frumos și să venim
Să venim la el că ne salvează
Pentru că doar el ne încurajează.
Categoria: Poezii de Anul Nou
Toate poeziile autorului: ANONIM 
Data postării: 1 ianuarie
Comentarii: 1
Timp de citire: ~2 min.
Vizualizări: 702
Alte poezii ale autorului
Mama
Mama mea, tu eşti anume
Cea mai dulce de pe lume,
Sǎ am eu întreaga viaţǎ
Miere, zahǎr şi dulceaţǎ.
Tu m-ai învǎţat anume
Cǎ averea doar un fum e,
Cǎ în viaţa asta mare
Sǎ am parte de-alinare.
Mama mea, mi-ai spus anume
Basme, cântece şi glume,
Ca inima mea sǎ ştie
Sǎ trǎiascǎ-n bucurie.
Eu nu sunt destul de mare
Ca sǎ pot sǎ-nvǎţ mǎcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca sǎ-ţi dau un dar anume.
Dar îţi dau o sǎrutare,
Ici, pe obrajor,
Şi pe mâna asta care
Mǎ-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Mamă dragă te ador .
de Marian Adrian Darosi
Am trecut si eu
Am trecut si eu prin ploaie, vint ,si furtuna.
Am invatat ce este sentimentul veti.
Sperndu-ma de toate am reusit sa devin ceva in viata.
Nici cind nu am dat nimanui cu piciorul.
Mi-am obtinut ceia ce am dorit.
Scopul meu a fost o simpla privire.
Am iubit ceia ce a fost al meu.
Iar acum sunt ceia ce am o inima de aur.
Ceia ce stie ce este o mikuta de fata.
Pic, cip și cirip
Mișcare și bătaie din picioare
Pentru el ce pâine nu mai are
Neputința, strâmtoare-mi pare
Că n-o simt din una suflare
Conflict în lupta-mi interioară
Lumea-mi îi oglindă mămșoară
Simț puternic spre ea căință
Fără sens văd în vreo privință
Fericire
Stau in rand la fericirea-I oarba,
Poate-i vad și eu a-l ei preț;
Să-mi las mințile sa fiarbă
Cu apa rece, în îngheț.
Vad muritori, cu fețe triste
Ce încearcă a trăi;
Ce incearca sa existe
Într-un rand, lung de vecii.
Vad copii ce nu au minte,
Dar așteaptă împietriți.
Vad părinți ce n-au cuvinte,
De gândirea lor topiți.
Vad puștani ce sobru spera
Sa-și cunoasca Julieta.
Vad copile ce-și pusera
Gând să-și toarcă silueta.
Mai sunt oameni; mici și mari,
Oameni buni, oameni fugari;
Oameni slabi, oameni mai tari;
Unitari, rudimentari.
Inca stau la rand la fericire,
Poate vad de ce-s trimis,
Poate vad și eu iubire...
Pentru mine, e închis.
Friguroasă iarna mi te-a adus, dulce Noiembrie
Frig afara, frig in suflet îmi era.
nu a fost prea greu sa ma îndrăgostesc de ale tale buze, de al tau zâmbet, ai fost ca o binecuvântare după atâta suferința
Mi-ai fost acasa,ochii tai care străluceau atat de frumos când ma priveau ma făceau sa cred ca lumea toată e a mea, am spus ca meriți toate lacrimile mele,pana când liniștea de ieri s-a transformat in haosul de azi.
Dar nu erai decât un trecător in viața mea, ciudat pentru ca eu credeam ca ești totul in a mea viața, iar acum te scriu pentru ca nu mai ești in ea, ar trebui sa accept ca tu acum săruți alte buze, spui “ Te iubesc “ alteia, ar trebui sa te uit, sa nu mai răscolesc inima cu alte tale amintiri, însă tu ai fost arta in viața mea.
Și te as fi vrut o viața întreaga nu doar un an, as fi vrut sa am ale tale brate mereu in preajma mea, as fi vrut sa fi mers, și sa nu îmi fi vândut inima in zadar.
Oglinda care s-a crăpat!
Caut și răscolesc,
În fața ta mă dezgolesc.
Iar tu îmi arăți fiecare defect.
Ar fi ceva care să fie perfect?
Deodată m-am speriat
Căci oglinda s-a crăpat.
Mizerie peste tot.
Să adun nu mai pot.
Mai ușor ar fi cuvintele să le arunc în coș
Pentru că ciobul taie mai puțin decât al tău reproș.
Și deși am emancipat
Oglinda tot s-a crăpat.
Nu-ți plăcea imaginea
Și ai vrut să dispară.
Dar oare dacă ordinea o menținea
Firea ta cea amară
De durere am fi scăpat?
Dar oglinda s-a crăpat
Acum regreți și îți ceri iertare,
Te uiți în bucata spartă și ceri îndurare.
Dar o dată stricată ne-am stricat pe veci...
Singură m-ai lăsat și acuma pleci!
Trecutul nostru l-ai îngropat
După ce oglinda s-a crăpat.
Categorii
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Poezii din aceiaşi categorie
2 iunie
„Ecouri sub umbrelă” este ca o îmbrățișare caldă într-o zi ploioasă de mai. Versurile transmit atâta liniște și vindecare. Felicitări pentru această b...
2 iunie
Vă mulțumesc frumos! Dincolo de orice experiențe, amărui sau nu, poezia rămâne un spațiu al regăsirii și al demnității. Mă bucur că v-a trimis cu gând...
2 iunie
Cumva este continuarea unei alte poezii ale tale, cel puțin așa am perceput, însă de data asta plină de speranță! Bravo.
2 iunie
O poezie sensibilă, probabil "venită" din experiențe dinamice ușor amare?! Doar autorul știe ☺️ însă lasă multe interpretări. Frumos.
2 iunie
O poezie profundă și încărcată de emoție, în care timpul, limitarea și lupta interioară sunt exprimate prin imagini puternice. Transmite o stare de re...
1 iunie
Tăcerea este o artă în credința și rugăciunea către DUMNEZEU … Așa ne spune în cuvinte frumos ales poezia ,,ÎNVAȚĂMĂ SĂ TAC / nu ca să mă ascund...
Comentarii 1
Oprea