osândire
trăiesc în chinuri
viermi translucizi și gândaci aurii
îmi suflă în ureche ecouri vineții de moarte
nu aud
neant
piatra funerară adâncește corabia
cu urlete,
spaimă și tăcere,
morți, ca inima mea smulsă din carne
ce caută un răspuns
acum
la o întrebare retorică și iluzorie.
pământ sleit, creier răvășit
scufundă-mă în balta norilor de aramă
ș atinge-mă cum o făceai înainte să mă sting
împunge-mi inima cu un cuvânt sec.
pete de sânge stins,
roșii,
vișinii ca un tremur
pedepsește-mi venele care curg din vină
ia-mă în iadul etern al ființelor onirice
eu aștept propria-mi pierzanie
uitată sub ruină.
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Adevărul în spini
Poem: Ușa am inchis
Un robot a felicitat femeile cu 8 Martie. A recitat o poezie de Dumitru Matcovschi
Poem: Iubim tăcut
Poem: Este vară, dar tu ești cu mine?
Aforisme despre limbă, poezie, literatură
Poem: Retrăire
Poem: Hemoragie ocultă
(foto) O moldoveancă a lansat o carte în Marea Britanie. Vezi cine au fost invitații la eveniment