Lucruri de nefăcut
Mă inchisesem in mica mea garsonieră
Singurele mele interacțiuni cu lumea de afara
Erau zilele in care imi reaprovizionam stocul de băutură si tutun.
Țineam mereu ușa inchisă, telefonul aruncat intr-un sertar
Casetofonul vechi cântând continuu in surdină.
Stăteam la masă, așteptând
Dispărusem.
Dorința mea de singurătate nu provenea din ura față de oameni
Ci din cauza incapacității mele de a înțelege oamenii
De a mă ințelege pe mine insumi.
Nu eram potrivit pentru niciun fel de relație
Fie ea de prietenie sau iubire.
Zilele treceau...
Treaz, beat, somn.
Ar fi bătut la ușă...mă gândeam
Era confortant dar si sinistru gândul
Că nu trebuie să dau nimănui explicații
Eram liber, imi impuneam ideea că sunt liber
Ca o pasăre care zboară
Dar si păsările au micile lor temnițe
Nu pot scăpa de ceea ce sunt.
Așteptam să mor glorios
Beat, intr-o cameră intoxicată de fum de țigară
Flămând
In chiloți, zăcând pe covorul murdar.
"Ești un erou !"
Dar undeva in a 3-a luna de izolare am decis sa verific cutia poștală
M-am ridicat din pat, am vomitat
Am ieșit in grabă pe casa scării
Și cu gesturi imprudente am luat cu ambele mâini plicurile din cutia poștală
Unul dintre ele mi-a atras atenția
Scris cu litere de mână frumos aranjate
"De la o prietenă."
L-am deschis.
"N-a mai auzit nimeni de tine de vreo 2 luni ! Să nu indrăznești sa mori in mizeria aia de apartament ! Aminteste-ti, mai sunt multe lucruri de nefăcut."
Am ieșit din bloc
Ținând toate scrisorile in brațe
Privind cerul
Ca
Un nebun.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: kafkaesque 
Data postării: 21 noiembrie 2022
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 1501
