Nu mai e timp
Ma simt atat , atat de trista
Si sufletu-mi e gol, pustiu si rece.
In lumea asta-n care nici El nu mai exista,
Nu mai e timp,
Eu mor in fiecare zi ce trece.
Ma simt atat, atat de parasita
De viata care - mi suradea candva
Dar care-n fiecare ceas ezita
Nu mai e timp,
Si totusi mor, eu mor in mintea mea.
Ma simt atat de coplesita
De tot si de nimic si-mi pare
Ca -s tot pe zi mai ravasita,
Nu mai e timp.
Eu iarasi mor de suparare.
Si atunci cand viata ma sugruma
Si- mi ia si ultimul respir
Nimic gandesc si totul mi pare ,
Fara sa tip sau sa ma -nclin,
Un gol mizer si -o ngamfare
A Eului declin.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Joc/4
Poem: A mai trecut un an!
Pasiunea pentru lectura s-a transformat intr-o afacere.
Poem: Dragoste
Poem: PÂNZA PICTĂRII
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.
Poem: Colega de cameră
Poem: Fluturii de Elena Farago în olandeză
Honoré de Balzac et George Călinescu