Nu mai e timp
Ma simt atat , atat de trista
Si sufletu-mi e gol, pustiu si rece.
In lumea asta-n care nici El nu mai exista,
Nu mai e timp,
Eu mor in fiecare zi ce trece.
Ma simt atat, atat de parasita
De viata care - mi suradea candva
Dar care-n fiecare ceas ezita
Nu mai e timp,
Si totusi mor, eu mor in mintea mea.
Ma simt atat de coplesita
De tot si de nimic si-mi pare
Ca -s tot pe zi mai ravasita,
Nu mai e timp.
Eu iarasi mor de suparare.
Si atunci cand viata ma sugruma
Si- mi ia si ultimul respir
Nimic gandesc si totul mi pare ,
Fara sa tip sau sa ma -nclin,
Un gol mizer si -o ngamfare
A Eului declin.
Стихи из этой категории
Sensuri
se mai resoarbe o zi din buboiul acesta urât
denumit viață
colcăie de puroi și se scurge în noapte
sufletul stă înghesuit într-o scorbură părăsită
abia respirând
îi simt lacrimile pe inimă
la ce bun acest chin
mă întreb
să-ți trăești viața ca o viperă
cu sângele rece
într-un tufiș
la ce bun tot acest zbucium
atâta pierdere de timp
pentru treburi atât de mărunte
precum serviciul
mersul la supermarket
păstrarea unei relații de suflet în contra naturii
când mâine sosește în sfârșit
primăvara
femeia cu ochi de smarald
în rochia ei albă de mireasă eternă…
Dezintegrări
e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva
un fel de cămașă a lui Nessus
în care ard în cele mai groaznicele chinuri
zadarnic încerci să dai înapoi timpul
otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure
îmi sfârtecă sufletul
n-ai cum să înțelegi de ce nu vreau să te mai văd
de tălpile mele s-a prins întunericul morții
nu mai e nicio cale de întoarcere
cu fiecare zi care trece îmi înalț tot mai sus propriu rug funerar
departe de lumea aceasta a lucrurilor mici
și ard în liniște...
.
Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru
Legea de la UE...
De-a valma treci cu lung alai și trenă,
Părând că ai un rol neînsemnat, anost,
Le faci la vaci perfuzii cu lucernă,
Și-apoi le bagi smintite-n adăpost.
Împrăștii boala vacii peste tot în lume,
Iar taurii geloși, pe coarne au albit,
Mugește luna și-n grajduri face spume,
Și-n uger, laptele nebun, s-a corăslit.
Văcarii dau binețe-n fiecare zi la doctor,
Și-apoi microcipați se reazemă în botă,
Și-așteaptă de la UE vreun director,
Să-l inspecteze de bacterii în ciubotă.
Juncanii de pripas fac educație sexuală,
Mănâncă vitamine iar iarbă doar când plouă,
Văd filme cu junici ce pasc în pielea goală,
Și pofticioși se duc și rag la câte-o poartă nouă.
De pui un bou la jug, se cheamă maltratare,
Iar caru-l mai zărești, în noapte sus pe cer,
Și, Grigorescu, ar fi pictat în consolare,
Doar șapte stele UE și un umil văcar, șomer.
Ace
Mam gândit, m-ă tot gândeam,
De ce tot fug după un ban,
Obligat să pup orice, oricine,
Sau să scot un fruct din mărăcine.
Să las sute sau mii de șoapte,
Să m-ă străpungă zi și noapte,
Crezând că-s tare și vor trece,
Dormind în patul care-i tot mai rece.
Tulbur și liniștea gândului meu,
Care din mine sunt chiar eu ?
Prizonier între război și pace,
Înlănțuit de cicatrici și ace.
Ace, care încă dau imbold inimii,
Și pun ușor un scut mulțimii,
Rătăcind prin câmpuri de întrebări,
Cine e cel ce luptă în stări?.
Ce mi-aș dori
Aș vrea să cânt de dimineață până seara.
Să nu mă las făcută-n fel și chip.
Să mă-nțeleagă lumea, toată țara.
Să mi înțeleagă felul cum gândesc.
Să mă culeagă de pe stele mute
Și să m-aleg cu praf din urma lor.
Eu să vorbesc, iar ei să mă asculte,
Să mă lovească cu sute de flori.
Să văd cum e atunci când ești iubită
Ori respectată, ori ținută strâns.
Și să te vezi pe scenă sus suită,
Iar oamenii tu să îi faci sa râzi.
Nu vreau să creadă cineva ceva
De genul:" Ea ar vrea să fie rea.",
Ci vreau să înțeleagă faptul
Că vreau să mi fac eu viața mea.
Să fiu doar liberă, uneori singură,
Să mi pot alege calea ce-o urmez.
Și susținută, nu umilită,
Să pot să fac exact ce îmi doresc.
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Sensuri
se mai resoarbe o zi din buboiul acesta urât
denumit viață
colcăie de puroi și se scurge în noapte
sufletul stă înghesuit într-o scorbură părăsită
abia respirând
îi simt lacrimile pe inimă
la ce bun acest chin
mă întreb
să-ți trăești viața ca o viperă
cu sângele rece
într-un tufiș
la ce bun tot acest zbucium
atâta pierdere de timp
pentru treburi atât de mărunte
precum serviciul
mersul la supermarket
păstrarea unei relații de suflet în contra naturii
când mâine sosește în sfârșit
primăvara
femeia cu ochi de smarald
în rochia ei albă de mireasă eternă…
Dezintegrări
e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva
un fel de cămașă a lui Nessus
în care ard în cele mai groaznicele chinuri
zadarnic încerci să dai înapoi timpul
otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure
îmi sfârtecă sufletul
n-ai cum să înțelegi de ce nu vreau să te mai văd
de tălpile mele s-a prins întunericul morții
nu mai e nicio cale de întoarcere
cu fiecare zi care trece îmi înalț tot mai sus propriu rug funerar
departe de lumea aceasta a lucrurilor mici
și ard în liniște...
.
Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru
Legea de la UE...
De-a valma treci cu lung alai și trenă,
Părând că ai un rol neînsemnat, anost,
Le faci la vaci perfuzii cu lucernă,
Și-apoi le bagi smintite-n adăpost.
Împrăștii boala vacii peste tot în lume,
Iar taurii geloși, pe coarne au albit,
Mugește luna și-n grajduri face spume,
Și-n uger, laptele nebun, s-a corăslit.
Văcarii dau binețe-n fiecare zi la doctor,
Și-apoi microcipați se reazemă în botă,
Și-așteaptă de la UE vreun director,
Să-l inspecteze de bacterii în ciubotă.
Juncanii de pripas fac educație sexuală,
Mănâncă vitamine iar iarbă doar când plouă,
Văd filme cu junici ce pasc în pielea goală,
Și pofticioși se duc și rag la câte-o poartă nouă.
De pui un bou la jug, se cheamă maltratare,
Iar caru-l mai zărești, în noapte sus pe cer,
Și, Grigorescu, ar fi pictat în consolare,
Doar șapte stele UE și un umil văcar, șomer.
Ace
Mam gândit, m-ă tot gândeam,
De ce tot fug după un ban,
Obligat să pup orice, oricine,
Sau să scot un fruct din mărăcine.
Să las sute sau mii de șoapte,
Să m-ă străpungă zi și noapte,
Crezând că-s tare și vor trece,
Dormind în patul care-i tot mai rece.
Tulbur și liniștea gândului meu,
Care din mine sunt chiar eu ?
Prizonier între război și pace,
Înlănțuit de cicatrici și ace.
Ace, care încă dau imbold inimii,
Și pun ușor un scut mulțimii,
Rătăcind prin câmpuri de întrebări,
Cine e cel ce luptă în stări?.
Ce mi-aș dori
Aș vrea să cânt de dimineață până seara.
Să nu mă las făcută-n fel și chip.
Să mă-nțeleagă lumea, toată țara.
Să mi înțeleagă felul cum gândesc.
Să mă culeagă de pe stele mute
Și să m-aleg cu praf din urma lor.
Eu să vorbesc, iar ei să mă asculte,
Să mă lovească cu sute de flori.
Să văd cum e atunci când ești iubită
Ori respectată, ori ținută strâns.
Și să te vezi pe scenă sus suită,
Iar oamenii tu să îi faci sa râzi.
Nu vreau să creadă cineva ceva
De genul:" Ea ar vrea să fie rea.",
Ci vreau să înțeleagă faptul
Că vreau să mi fac eu viața mea.
Să fiu doar liberă, uneori singură,
Să mi pot alege calea ce-o urmez.
Și susținută, nu umilită,
Să pot să fac exact ce îmi doresc.
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Другие стихотворения автора
La Bunici in ograda
La bunici in ograda timpul nu trece
Nici in odaia de sarbatoare,
si nici in suflet
Bunicii raman la fel … doar chipul le tradeaza
Anii care le rapesc puterile si… mintea,
La bunici in ograda toate au ramas la fel
Doar noi ne -am schimbat
Dar cuibarele sunt tot acolo
Si via si prunii si merii,
Si teica cu apa vie.
Doar noi ne am schimbat si nu ne mai plac
Ca altadat’…
La bunici in ograda e Raiul
Pe care-l pastram viu in suflet
Cat timp ei traiesc ….si dupa aceea!
La bunici in ograda sunt eu. Si atat!
Am zis sa-ti scriu o poezie
Am zis sa ti scriu o poezie,
Dar cum sa adun cuvinte potrivite despre tine
Pe-o amarata foaie de hartie
Sa pot sa te descriu cu adevărat,
Sa pot reda fiorul de tine obsedat.
Am zis sa ti scriu o poezie ,
Dar cum sa folosesc cuvinte ordinare ?
Ar fi o crima !
Sa pun cuvinte la-ntamplare intr o rima
Cand tu , un absolut in tot ce esti
Ca un Luceafar Sfant pe Cer imi strălucești.
Am zis sa ti scriu o poezie
Dar prea sărace sunt cuvintele din dicționar
Ar trebui sa rup sclipiri de stele din înaltul Cer
Sa le- mpletesc cu versuri dulci din cântece de Înger
Si cu a Soarelui Sfânta Lumina
Sa-ti fac altar…
In lacul de langa Annecy
In lacul de pe langa Annecy
Am oprit timpul pentru-a inspira ndelung
Din seva Raiului Ce-nconjura Cu muntii lui
Un loc sublim si un vazduh
Din vis parca desprins.
In lacul de pe langa Annecy
Imi voi dormi somnul de veci
Si in petale de nuferi imi vor acoperi
Cenusa cea din urma gri
Acolo imi voi aseza
Faptura cand eu n oi mai fi.
Ploua din Cer
Ploua din Cer
Ploua din Cer cu stropi înmiresmați,
Cat de frumos miroase ploaia -n seri de vara
Iar eu, cu gandul tot la tine,
Insir cuvinte pe o foaie de hartie,
A nu stiu cata oara…
Cat de frumos se-astern picuri de ploaie
Pe frunzele si florile de verde sănătos,
Cat de duios adie gândul meu spre tine
Atent , sa nu-mi șteargă sărutul
De pe ale sale aripi fine…
Cat de frumos sopteste ploaia asta seara,
Tot despre tine si ale tale carismatice culori,
Iar eu ascult atent Dulcele-i cantec
Si nu mai stiu daca -i visare
Caci fiecare vers e un buchet de flori…
De ce ?
O fi de-ajuns Ca ne -ntelegem?
Ca suntem doi intr-un intreg ,
Cand inima-ntr-o lume-a ei traieste
Si ma intreb ce ii lipseste?
De ce mereu se-zvarcoleste
Si- n piept tresare
Si ravneste…
Suntem facuti pt o singură iubire?
Si daca da, de ce cadem in alte simturi?!
De ce - ascultam ce zic alti ochi?
De ce fiori in inima si-n ganduri?
Pt a suferi?
Si daca da, atunci de ce?
Pt a-iubi?
Si daca da,
De ce ne daruim cu-n Da doar unei singure fiinte
O fi de-ajuns?
Si daca da,
De ce ravnim?
La Bunici in ograda
La bunici in ograda timpul nu trece
Nici in odaia de sarbatoare,
si nici in suflet
Bunicii raman la fel … doar chipul le tradeaza
Anii care le rapesc puterile si… mintea,
La bunici in ograda toate au ramas la fel
Doar noi ne -am schimbat
Dar cuibarele sunt tot acolo
Si via si prunii si merii,
Si teica cu apa vie.
Doar noi ne am schimbat si nu ne mai plac
Ca altadat’…
La bunici in ograda e Raiul
Pe care-l pastram viu in suflet
Cat timp ei traiesc ….si dupa aceea!
La bunici in ograda sunt eu. Si atat!
Am zis sa-ti scriu o poezie
Am zis sa ti scriu o poezie,
Dar cum sa adun cuvinte potrivite despre tine
Pe-o amarata foaie de hartie
Sa pot sa te descriu cu adevărat,
Sa pot reda fiorul de tine obsedat.
Am zis sa ti scriu o poezie ,
Dar cum sa folosesc cuvinte ordinare ?
Ar fi o crima !
Sa pun cuvinte la-ntamplare intr o rima
Cand tu , un absolut in tot ce esti
Ca un Luceafar Sfant pe Cer imi strălucești.
Am zis sa ti scriu o poezie
Dar prea sărace sunt cuvintele din dicționar
Ar trebui sa rup sclipiri de stele din înaltul Cer
Sa le- mpletesc cu versuri dulci din cântece de Înger
Si cu a Soarelui Sfânta Lumina
Sa-ti fac altar…
In lacul de langa Annecy
In lacul de pe langa Annecy
Am oprit timpul pentru-a inspira ndelung
Din seva Raiului Ce-nconjura Cu muntii lui
Un loc sublim si un vazduh
Din vis parca desprins.
In lacul de pe langa Annecy
Imi voi dormi somnul de veci
Si in petale de nuferi imi vor acoperi
Cenusa cea din urma gri
Acolo imi voi aseza
Faptura cand eu n oi mai fi.
Ploua din Cer
Ploua din Cer
Ploua din Cer cu stropi înmiresmați,
Cat de frumos miroase ploaia -n seri de vara
Iar eu, cu gandul tot la tine,
Insir cuvinte pe o foaie de hartie,
A nu stiu cata oara…
Cat de frumos se-astern picuri de ploaie
Pe frunzele si florile de verde sănătos,
Cat de duios adie gândul meu spre tine
Atent , sa nu-mi șteargă sărutul
De pe ale sale aripi fine…
Cat de frumos sopteste ploaia asta seara,
Tot despre tine si ale tale carismatice culori,
Iar eu ascult atent Dulcele-i cantec
Si nu mai stiu daca -i visare
Caci fiecare vers e un buchet de flori…
De ce ?
O fi de-ajuns Ca ne -ntelegem?
Ca suntem doi intr-un intreg ,
Cand inima-ntr-o lume-a ei traieste
Si ma intreb ce ii lipseste?
De ce mereu se-zvarcoleste
Si- n piept tresare
Si ravneste…
Suntem facuti pt o singură iubire?
Si daca da, de ce cadem in alte simturi?!
De ce - ascultam ce zic alti ochi?
De ce fiori in inima si-n ganduri?
Pt a suferi?
Si daca da, atunci de ce?
Pt a-iubi?
Si daca da,
De ce ne daruim cu-n Da doar unei singure fiinte
O fi de-ajuns?
Si daca da,
De ce ravnim?