Carul Mic
Cat de frumos se unduiește
Pielea pe soldul generos
Si ce frumos cu totul straluceste,
In spuma caldei bai
Si eu atat de bine - acum miros;
Cat de frumoase alunitele -mi pe piept ,
Ca-ntru-un car mic pe cerul pielii mele
Ce sanatos si vrednic este trupul meu
Ce armonie -n suflet si pe piele…
Dar va veni o zi cand pielea -mi gri va fi
Rece si fara stralucire
Iar alunitele si soldul si toate imi vor fi,
cand carul mic si el va fi murit,
De-un miros greu … si in a mea pieire
Toate se vor sfarma,
In mici bucati la Cer se vor inalta,
In Carul Mic al pielii mele
Faptura imi voi aseza.
Poems in the same category
Dezintegrări
e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva
un fel de cămașă a lui Nessus
în care ard în cele mai groaznicele chinuri
zadarnic încerci să dai înapoi timpul
otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure
îmi sfârtecă sufletul
n-ai cum să înțelegi de ce nu vreau să te mai văd
de tălpile mele s-a prins întunericul morții
nu mai e nicio cale de întoarcere
cu fiecare zi care trece îmi înalț tot mai sus propriu rug funerar
departe de lumea aceasta a lucrurilor mici
și ard în liniște...
.
Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru
Zori de zi
În zori de zi, când soarele răsare,
Lumina sa în suflete picură,
Pe cerul albastru, visul se deschide,
O lume nouă în fiecare privire.
Păsările dansează pe aripi de vânt,
Îmbrățișând cerul în zbor nesfârșit,
Florile deschid petale colorate,
Ca sărbătoare a vieții, mereu infinit.
Prin umbrele nopții, stele strălucesc,
Ca licăriri de speranță în adâncul cerului,
În tăcerea pământului, se aude o melodie,
A vieții veșnice, a viselor încrezătoare.
Fiecare clipă, o pagină de poveste,
Scrisă cu cerneală de dorință și pasiune,
În inimile noastre, poezia continuă,
Un dans frumos, un cântec fără sfârșit.
Nebunie
Ravnim adeseori vulcanic
Spre strălucire, laudă ,avere
Prizonieri compuși dintr un produs metalic
Sevraj stilat , sorbim tăcuți plăcere
Poțiune cu efect real
Uităm modestele origini,
Ne cățărăm pe înaltul piedestal,
Prețios prilej ne bucură în inimi
Străbunii ce nu i mai amintim
Sunt doar tablou umplut cu acuarelă,
Și totuși datorită lor trăim
Ei fiind și azi,o santinelă
Defilăm acum cu papion la gât
De un alb papal noi îmbrăcăm veșminte,
Extaz dulceag trăim ! Dar cât?
Căci falsa pace naște doar morminte.
O lume nebună
Dezintegrări
e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva
un fel de cămașă a lui Nessus
în care ard în cele mai groaznicele chinuri
zadarnic încerci să dai înapoi timpul
otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure
îmi sfârtecă sufletul
n-ai cum să înțelegi de ce nu vreau să te mai văd
de tălpile mele s-a prins întunericul morții
nu mai e nicio cale de întoarcere
cu fiecare zi care trece îmi înalț tot mai sus propriu rug funerar
departe de lumea aceasta a lucrurilor mici
și ard în liniște...
.
Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru
Zori de zi
În zori de zi, când soarele răsare,
Lumina sa în suflete picură,
Pe cerul albastru, visul se deschide,
O lume nouă în fiecare privire.
Păsările dansează pe aripi de vânt,
Îmbrățișând cerul în zbor nesfârșit,
Florile deschid petale colorate,
Ca sărbătoare a vieții, mereu infinit.
Prin umbrele nopții, stele strălucesc,
Ca licăriri de speranță în adâncul cerului,
În tăcerea pământului, se aude o melodie,
A vieții veșnice, a viselor încrezătoare.
Fiecare clipă, o pagină de poveste,
Scrisă cu cerneală de dorință și pasiune,
În inimile noastre, poezia continuă,
Un dans frumos, un cântec fără sfârșit.
Nebunie
Ravnim adeseori vulcanic
Spre strălucire, laudă ,avere
Prizonieri compuși dintr un produs metalic
Sevraj stilat , sorbim tăcuți plăcere
Poțiune cu efect real
Uităm modestele origini,
Ne cățărăm pe înaltul piedestal,
Prețios prilej ne bucură în inimi
Străbunii ce nu i mai amintim
Sunt doar tablou umplut cu acuarelă,
Și totuși datorită lor trăim
Ei fiind și azi,o santinelă
Defilăm acum cu papion la gât
De un alb papal noi îmbrăcăm veșminte,
Extaz dulceag trăim ! Dar cât?
Căci falsa pace naște doar morminte.
O lume nebună
Other poems by the author
Primeste viata-n dar!
Primeste-ti viata-n dar, tu Suflet ravasit,
Opreste te putin si Si te mai odihneste ,
Asaza te sub cerul clar de Rasarit
Sa vezi Lumina cum se naste
Si cum invaluie ființa toata!
Si bucura te si mai iarta
Si nu mai fi tu necajit!
O viata ai, invata să trăiești!
Si nu mai alerga in mii de randuri …
Invata sa te odihnesti!
Opreste te si vezi Apusul!
Opreste ti mintea, aduna ti gandul
Si bucura te de frumosul dar
Caci clipele prea repede se sting
Si mult prea repede ne trecem
Si ajungem tristi si reci la capat!
Fara a sti de ce-am trait
Si fara sa fi zabovit
In clar de Luna sa ne fi plimbat,
Si cantecul naturii sa il fi cantat!
O melodie este viata, Si noi compozitorii ei
Deci scrie-o lin , si nu in graba,
Asterne strofele pe rand,
Ia pauza cand versul se destrama
Si ncepe de la capat surazand!
In urma
Unde stralucesti tu, Luna?
Asta seara cand eu plang?
Vreau toti norii sa se -adune
Sa nu te mai vad nicicand!
Unde stralucesti tu, Soare?
Asta zi cand eu ma sting?
Poti sa iti imaginezi tu oare?
Lacrimi grele-n Cer senin?
Unde stralucesti Lumina?
Astă noapte cand eu zac,
Poti sa fii asa naiva?
Sa nu vezi ca eu ma zbat.
Unde stralucesti tu, Viata?
Asta zi cand ma destram
Atârnând de-un un fir de ata
Las in urma tot ce am.
Cuvinte nerostite
Cuvintele ce - au ramas nerostite
Le am ascuns cu lacatul in suflet
Si rand pe rand le scot usor
Cand vreau sa scriu al
Inimii dor.
Cuvintele ce-au ramas nerostite
Le- am asternut in versuri pe o foaie
Gandindu-ma la tine
Vin timide,
Insiruite in esente de melancolie
Cu patima sa te sarute
Sa iti descrie intregul tau frumos,
Sa mi te daruiasca mie.
Cuvintele ce-au ramas nerostite
Imi fac inima sa tresara
Atunci cand dintr-o mie de suite
Imi pare ca te vad intaia oara.
Azi te am pierdut
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Azi te am
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
N-a fost sa fie
Privesc spre -atunci, la sufletul-mi crud
Cand te placeam , dar glasul-mi era mut
Cum ar fi fost sa iti fi scris
Cand adresa de email tu mi ai întins…
Întâmplător ne-am reîntâlnit?
Sau poate nu a fost sa fie,
Ce rost mai are sa ma -ntorc in timp?
Dar sentimentul pur de gingasie
Din ochii tai privindu-ma pe mine
Se asterne azi in vers de poezie
Cu drag, zâmbind…
N a fost sa fie!
Primeste viata-n dar!
Primeste-ti viata-n dar, tu Suflet ravasit,
Opreste te putin si Si te mai odihneste ,
Asaza te sub cerul clar de Rasarit
Sa vezi Lumina cum se naste
Si cum invaluie ființa toata!
Si bucura te si mai iarta
Si nu mai fi tu necajit!
O viata ai, invata să trăiești!
Si nu mai alerga in mii de randuri …
Invata sa te odihnesti!
Opreste te si vezi Apusul!
Opreste ti mintea, aduna ti gandul
Si bucura te de frumosul dar
Caci clipele prea repede se sting
Si mult prea repede ne trecem
Si ajungem tristi si reci la capat!
Fara a sti de ce-am trait
Si fara sa fi zabovit
In clar de Luna sa ne fi plimbat,
Si cantecul naturii sa il fi cantat!
O melodie este viata, Si noi compozitorii ei
Deci scrie-o lin , si nu in graba,
Asterne strofele pe rand,
Ia pauza cand versul se destrama
Si ncepe de la capat surazand!
In urma
Unde stralucesti tu, Luna?
Asta seara cand eu plang?
Vreau toti norii sa se -adune
Sa nu te mai vad nicicand!
Unde stralucesti tu, Soare?
Asta zi cand eu ma sting?
Poti sa iti imaginezi tu oare?
Lacrimi grele-n Cer senin?
Unde stralucesti Lumina?
Astă noapte cand eu zac,
Poti sa fii asa naiva?
Sa nu vezi ca eu ma zbat.
Unde stralucesti tu, Viata?
Asta zi cand ma destram
Atârnând de-un un fir de ata
Las in urma tot ce am.
Cuvinte nerostite
Cuvintele ce - au ramas nerostite
Le am ascuns cu lacatul in suflet
Si rand pe rand le scot usor
Cand vreau sa scriu al
Inimii dor.
Cuvintele ce-au ramas nerostite
Le- am asternut in versuri pe o foaie
Gandindu-ma la tine
Vin timide,
Insiruite in esente de melancolie
Cu patima sa te sarute
Sa iti descrie intregul tau frumos,
Sa mi te daruiasca mie.
Cuvintele ce-au ramas nerostite
Imi fac inima sa tresara
Atunci cand dintr-o mie de suite
Imi pare ca te vad intaia oara.
Azi te am pierdut
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Azi te am
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
N-a fost sa fie
Privesc spre -atunci, la sufletul-mi crud
Cand te placeam , dar glasul-mi era mut
Cum ar fi fost sa iti fi scris
Cand adresa de email tu mi ai întins…
Întâmplător ne-am reîntâlnit?
Sau poate nu a fost sa fie,
Ce rost mai are sa ma -ntorc in timp?
Dar sentimentul pur de gingasie
Din ochii tai privindu-ma pe mine
Se asterne azi in vers de poezie
Cu drag, zâmbind…
N a fost sa fie!