Gânduri 3

Cutreieri meleaguri ale gândului

Cu sufletul tânjind după iubire,

Și-nfrunți eroic semnele amurgului,

Căutând mereu portița de ieșire.

 

Portiță deschisă spre o cale

Ce o dorești în drumul vieții,

Așa cum vinul se visează în pocale

Iar tu îmbrăcată-n nuanțele tinereții.

 

Așa cum floarea așteaptă răsăritul,

Lumina Soarelui ce o înflorește,

Așa și tu încerci să alegi cuvântul

Pentru momentul ce te încălzește.


Category: Thoughts

All author's poems: Cornelia Buzatu poezii.online Gânduri 3

Date of posting: 27 September 2023

Timp de citire: ~1 min.

Views: 1509

Log in and comment!

Other poems by the author

Unei ființe dragi

Când dorul în suflet te cuprinde

Cu amintiri din anii copilăriei,

La poarta vieții fiorul te surprinde

Că bate ca gongul ștrengăriei.

 

Clipele, aripi pe care anii zboară

Se aud ticăind ca pendula timpului.

Primește-i în suflet ca pe o comoară,

Îmbrățișează-i cu bucuria spiritului.

 

Deschide larg ușa să intre veselia!

Armonia să dea buzna-n a ta viață,

Prin care să construiești temelia

Unui suflet liniștit și o ființă semeață!

More ...

De ziua ta, fiul meu drag

Melancolic se-nfiripă un gând,

Iar în inimă un dor se aprinde.

Sentiment de iubire atingând

Și cu bucurie ființa o cuprinde.

 

În suflet sărbătoare-i la miazăzi,

Căci jumătate de veac împlinești,

Și destinul dragoste-ți hărăzi

Cu care mulți ani să domnești.

 

Zefirul, cu adierile-i blânde, calde

Prin care renaște întreaga natură,

S-aducă cu sine șirag de smaralde

Armonie, vitalitate și iubire matură.

 

Viața să-ți fie un parfum de flori,

Drumul să-ți fie luminos și clar,

Zâmbete într-un pastel de culori

Și visurile să se realizeze exemplar.

 

 

More ...

Fluviul gândului

Gândurile-mi adunate fir cu fir

Ce în versuri doresc să le răsfir,

Au muza cu care să mă luminez

Inspirația ca stihul să-l încununez.

 

Din vuietul suspinelor sufletești

Pe care vrei, speri să-l liniștești,

Îl acoperi cu gândul tău celest

Și ascuns în fiecare nobil gest.

 

Grâul să se cultive în nord-est,

Bujorii să-nflorească în sud-est

Pomii să rodească în nord-vest

Și grădinile bogate în sud-vest.

 

Fluviul cu marea să se-mpreune

Cu voință de-a fi pace-n regiune.

Munți și ape de străbuni vegheate

Care-n țară de Dumnezeu-s create.

 

Lumina orizontului din depărtare

Să fie ca o undă vie de-ndreptare

A relelor ce pe pământ se-ntâmplă,

Și care au o formă conflictuală amplă.

 

Să lăsăm fluviul gândului bun să fie

Esența faptelor înșiruite-ntr-o grafie,

Cu care să putem mereu reaminti

Că munți, ape și cer, nu le poți clinti.

 

 

More ...

Tandrețe

Lăsați momentele feerice să vină.

Eliberați din suflete dorința,

Să zburde în clipa divină,

Și magic să învăluie ființa.

 

Lăsați să vă atingă-n treacăt,

Zefirul cu parfum de tei,

Să simțiți primăvara-n suflet

Și-n trup, efectul nectarului lăsat de Zei.

 

 

More ...

Renunțare

Nu mai doresc privirea,

Nici gândul să mi-l porți.

Imagini ireale

Ce le aștept ca sorți.

 

Pătrund ca într-o sferă

Pe care n-o cunosc,

Și sentimente surde

Dintr-o durere nasc.

 

Ardoarea vieții, falsă,

Creată prin minciună,

Nu va putea aduce

Speranței o lumină.

More ...

Două păpuși

Două păpuși în colțul casei

Stau și mă privesc demult.

Două păpuși cu ochi albaștri,

Rochițe roz și pantofiori.

 

Două păpuși neînsuflețite

Cu inimile înmărmurite.

Păpuși ce nu știu a vorbi,

Păpuși ce nu pot a mișca.

 

Ele stau astfel nemișcate

În colțul casei întunecate.

Ele nu dorm și nu mănâncă,

Iar viața ele n-o cunosc.

 

Când cu atenție le privești,

Parcă ar ști ce este în jur.

Și ar putea s-asculte zumzetul

Și freamătul ce le-nconjoară.

 

Iar tu copilă cutezătoare

Ce totul vrei ca să cunoști,

Imaginându-ți-le ca ființe

Intri în jocul magic al minții.

 

Le inviți la o șuetă ca între fete,

La un ceai sau o bomboană.

Le întrebi ce le mai place

Și aștepți ca ele să-ți răspundă.

 

Într-un târziu Moș Ene

Pe la gene se abate.

Adormind, le visezi vorbind

Și dansând și cântând.

 

Dimineața în grabă te trezești,

Cu bucurie le îmbrățișezi.

Purtând visul mai departe

Ca un mister dintr-o carte.

 

 

 

More ...

Poems in the same category

transfigurare 1/6

netulburat de sunetul sirenei

vânzătorul de înghețată

proptit în piciorul de lemn

privește

îndepărtatul zbor al pescărușilor

 

aripile se ating

nelăsând loc

întristărilor

More ...

In gradina vietii

În grădina vieții noastre,

Cu flori de speranțe și dor,

În fiecare răsărit de soare,

Descoperim un nou izvor.

 

În colțuri ascunse de taină,

Cu umbre blânde și senine,

Gândurile ca fluturii dansează,

Peste aripi de vise subtile.

 

Prin noaptea adâncă și veche,

Stelele cântă în hore divine,

Iar luna, un surâs de argint,

Pe cerul nopții îl deschide.

 

În fiecare pas pe calea timpului,

Culegem fructe din roada zilei,

Și în fiecare clipă trecătoare,

Simțim că iubirea ne învăluie.

 

Așa că hoinărim prin grădina vieții,

Cu inimile pline de bucurie,

Culegând zâmbete și clipe frumoase,

În povestea noastră, fără sfârșit să fie.

 

More ...

Urme de tăcere

Mă uit la ele — linii tăcute,

Desenate-n carne, adânci și mute.

Nu cer nimic, nu spun cuvânt,

Dar știu prea bine tot ce simt.

 

Sunt amintiri ce nu s-au stins,

Din nopți cu sufletul întins,

Pe marginea unei tăceri

Ce n-a știut să ceară ieri.

 

Nu-mi mai e rușine de ele,

Sunt ale mele, doar ale mele.

Dovada că am fost aici,

Chiar când voiam să plec… în mici.

 

Dar azi le privesc cu un gând nou:

„Uite, ai trecut prin rău.

Și totuși ești.” — Și totuși stau.

Și totuși simt. Și totuși vreau.

 

Și poate-ntr-o zi, fără teamă,

Le voi atinge ca pe-o rană

Vindecată — nu uitată,

Dar de mine… îmbrățișată.

More ...

Aforisme I – G. Trofin

 

Nu zdruncina liniștitea pietrelor dacă nu îți duci drumul până la capăt. 

 

Gândurile rele ascut cuțitele. 

 

Lumina ne îmbrățișează prin umbră. 

 

Iubirea uneori e ca un tribunal — ne judecă blând, ne condamnă greu;

 

Într-un cerc vicios π = 0

 

Raza unui cerc vicios poate fi mai mare decât diametrul.

 

Veșnicia este clipa care refuză să treacă.

 

Moartea nu vine, ea așteaptă dintotdeauna.

 

Pe drumul greșit, umbra ne precede pașii.

 

Nu cere pomului roade primăvara. 

 

În singurătate nu uita de tine.

 

Nu sta in furtună dacă nu ai rădăcini adânci.

 

Omul nevrednic caută întotdeauna sfârșitul.

 

Dumnezeu tace și în tăcerea lui se află totul.

 

Sfârșitul e începutul nevăzut.

 

Infinitul încape într-o privire atunci când iubești. 

 

Trupul este temnița sufletului. 

 

Adevărul îl porți ca pe o rană ascunsă.

 

A găsi din întâmplare… e cadoul unei căutări pe care ai abandonat-o.

 

În abis te ridici spre tine însuți.

 

În tăcerea de după ceartă ne rănesc privirile.

 

Rădăcina timpului este cordonul ombilical. 

 

Cunoașterea crește pe rădăcina necunoscutului.

 

Moartea e viața care se întoarce acasă.

 

Evoluția desenelor rupestre s-a încheiat cu o literă

 

Dumnezeu locuiește în întrebările fără răspuns.

 

Ne întoarcem mereu din drumuri pe care nu le-am făcut.

 

În abis ne privim cel mai limpede chipul.

 

Infinitul se ascunde în ceea ce e prea mic să vedem.

 

Sufletul e un cer pe care trupul îl întunecă.

 

Cine se caută pe sine se pierde.

 

Moartea e singura poartă care duce la viață.

 

Ce este mai aproape de noi e cel mai departe de înțelegere.

 

Uneori chiar și întunericul poate crea umbre.

 

Adevărul nu are chip dar poartă mii de măști.

 

Cine iubește, acceptă să fie rănit.

 

Nimicul e plin de ceea ce nu putem cuprinde.

 

Timpul nu curge — noi înotăm în el.

 

O întrebare bună scufundă toate răspunsurile.

 

Singurătatea ne leagă mai strâns decât iubirea.

 

Adevărul se destramă în momentul în care încercăm să croim minciuni.

 

Fiecare clipă poartă greutatea veșniciei.

 

Ne apropiem, fugind unul de altul.

 

Răul e oglinda neputinței noastre ascunse.

 

Dorința ne trădează mai mult decât frica.

 

Nu există bucurie mai mare decât să stai la umbra copacului plantat de tine.

 

Singurătatea este efectul unei prăbușiri. 

 

Sufletul tace, dar de fapt strigă mai tare decât trupul.

 

Ne naștem într-un univers care ne ignoră existența.

 

Întrebarea corectă este mai grea decât răspunsul.

 

În fiecare despărțire trăiește un început nevăzut.

 

Cerul se deschide doar pentru cei care nu cred că există.

 

Moartea nu ne ia, ne readuce la ceea ce am fost dintotdeauna.

 

Frica ne forțează să iubim doar cu jumătate de inimă.

 

Mereu existăm în oglinda altuia.

 

Gândul care nu trezește nu ne aparține.

 

Libertatea e paradoxul de a alege ceea ce te închide.

 

Infinitul este începutul lui Dumnezeu. 

 

Cunoașterea absolută e lipsa de a mai întreba.

 

Sufletul nu se ascunde de ceilalți, ci numai de tine.

 

Singurul cadou nepăcut pe care il poți face trupului este o oglindă. 

 

În absența sensului, fiecare alegere devine sacră.

 

Tăcerea are cea mai bogată memorie.

 

Viitorul există doar pentru cei care nu-l înțeleg.

 

Singurătatea în doi e mai reală decât comuniunea în mulțime.

 

Spiritul se ridică din cadavrul timpului.

 

Gândul rău nu vine niciodată singur.

 

Liniștea e mai zgomotoasă decât toate strigătele lumii.

 

Noi nu privim lumea; lumea ne privește prin noi.

 

Eternitatea nu are timp; noi suntem cei care o măsurăm.

 

Nu chema toamna dacă plângi când frunzele cad.

 

Nu scutura umbrele trecutului dacă te-ai îndepărtat complet de lumina prezentului.

 

Nu tulbura adâncul apei dacă nu ai curaj să te scufunzi până la fund.

 

Nu deschide porțile tăcerii dacă ai nevoie de ajutor.

 

Nu răscoli cenușa amintirilor dacă nu ai ars complet. 

 

Nu te înhăma la căruța celui care folosește biciul.

 

În zadar plantezi pomi dacă nu-ți plac roadele lor.

 

Într-o zi toridă umbra fără o cană de apă nu e suficientă. 

 

Învață să dai din aripi înainte de a-ți crește penele.

 

Uneori trebuie să îți vezi în oglindă și spatele. 

 

Vei putea prețui puterea cuvintelor numai atunci când nu le vei mai auzi.

 

Schimbă cursul râului dacă ai casa pe malul său.

 

În oglinda lumii chipul tău să nu se reflecte.

 

Nu privi amurgul numai cu ochii ci cu toată ființa. 

 

Nu privi amurgul ca pe un sfârșit ci ca pe un nou început. 

 

Dacă ți-e frică de noapte nu dormi. 

 

Nu privi abisul altuia de pe muntele tău. 

 

Nu distruge temelii care au rezistat secole dacă nu poți înălța ceva mai puternic.

 

Nu striga în pădure dacă te sperie ecoul.

 

Nu mișca piatra de pe marginea prăpastiei. 

 

Plantează copaci pe margini de prăpăstii.

 

Când te afli într-un grup nu disprețui singurătatea. 

 

Poți intra în singurătatea altuia doar venind și tu din singurătate. 

 

 Nu privi stelele dacă ești orgolios.

More ...

NATURA UMANĂ

Și din puținul meu,ți-am dat și ție.
Și din surâsul meu ,pe tot la-m dat.
Am împărțit cu drag și bucurie
Speranțe dulci din suflet sfărâmat.

Căci, am crezut că bunătate-ai dreaptă
Și am crezut că peste tot e așa ...
Făr a clipi și cu privirea oarbă
Să-ți pui nădejdea-n oamenii ,din fața ta

Am mai crezut că tot iubind din suflet,
Forțezi furtuna să se risipească
Si că în suflet negru ,poți sădi lumina
În el s-aduci mici raze de speranță

Cine a creat cuvântul bunătate?
Și cine a-șters de mult cu el pe jos?
Ce om nebun să fi ? Câte păcate ?
Sa-l vinzi lu necuratu fără rost !

Retrospectiv ,acum, privind la tot
Încerc să înțeleg natura umană.
Sa-ți vinzi la diavol suflet fără rost?
Ce să primești pe el? Iluzii ce se sfarmă!

Poate că doar așa-i natura umană.
Să le-nțelegi pe toate-i de prisos
Și diavolul e tot cu chip de înger
Și el a decăzut din cer împărătesc.

 

More ...

Cuvintul scris

Cuvintul scris,in zid zidit

Cuvintul scris,potrivnic risipirii

Cuvintul scris in marginea umbrei.

 

In partea dinspre soare, visin

In partea dinspre umbra, nuc

Nehotarit,vintul,amesteca gustul

Racoreste,din stinga

Usuca,din drepta.

Ingenunchiat de soare

Impovarat de carti

Astept inserarea

Noaptea,la vremea potrivita

Un cutit ascutit ca cel de nerostit

Taie tigara

Carafa,plina cu-n rosu greu

Asteapta

Cerul,e plin de stele

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍