Gândul! ( pentru tata)
Ziua se duce, seara se lasă
Și frigul rece mă cuprinde,
Mă uit prelung la poartă
Dar nimeni n-o deschide
Nu știu c-aș aștepta pe cineva
Când sunt convins că tu nu vii,
Doar sper că poate se va întâmpla
În visul meu în noapte să revii
Gândul mereu mă duce către tine
Nu pot să-i spun te rog așteaptă,
E plin de amintiri și greu mai urcă
Acolo sus la Cer, treaptă cu treaptă
Într-un târziu din scaun mă ridic
Simțind dureri în ale mele oase,
Îmi spun încet că tânăr nu mai sunt
Și trebuie să port haine mai groase
Înfrigurat și trist pătrund în casă
Dezamăgit că n-o să vină nimeni,
Sunt resemnat și îmi duc anii
În cârcă adunați, uitat de oameni!
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: MOMENTUL IN CARE ITI DAI SEAMA CA EL E
Poem: Ce frumoasă ești...
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: CODRUL PLÂNGE
Poem: Ai sa pleci
Premiile Nobel pentru Literatură pentru 2018 şi 2019 vor fi acordate împreună în acest an
Poem: Peripeție intergalactică
Poem: De-aș fi...
„Atena sărbătoreşte, lumea citeşte”. UNESCO a desemnat Capitala Mondială a Cărţii 2018