Domnul este Pastorul meu
Domnul este Pastorul meu
Domnul este dreapta cea biruitoare si scutul meu
De ce sa-mi fie frica de locuinta mortilor?
Cand de-a dreapta mea este Dumnezeul Dumnezeiilor?
El paste in pasuni verzi
Si ma duce la raurile odihnei sufletesti
Domnul este Pastorul meu
De ce sa ma tem,cand il pe Dumnezeul meu?
Toiagul si nuiaua Sa ma mangaie
Gandurile rele mintea nu-mi tulbure
Domnul este Puterea mea
Cu toata fiinta eu Il voi lauda
Fericirea si indurarea ma vor ghida
Spre templul Domnului,spre casa Ta!
Domnul este Pastorul meu
Nu duc lipsa de nimic,nu-mi este greu
M-a luat pe a-Lui aripa
Cu grija sa ma poarte in isipta...
Poems in the same category
Tristețe
Când nimic ce faci nu-i bine,
Te gândești ce e cu tine.
Ce-i greșit de nu e bine...
De ce ești nefericit ?
Și tot timpul ești hulit .
Cum ar fi , să fie bine....
Răul plece de la mine,
Binele ce a venit...
Să se întoarcă înzecit.
Eu la toți doresc mult bine,
Asta vreau și pentru tine.
Epigrame XXXIII
Unei dive
S-a scris astăzi în jurnal,
Că a mai căzut o stea,
Dar, profesional...
Ea, era deja!
Covorul
Întrebând odraslele,
Ele mi-au spus pe șleau,
Covorul ura Paștele,
Că la Paște îl băteau.
Lui Rodion Cămătaru - dădea multe goluri
Era temut ca adversar,
Până în ultima secundă,
Considerat ca unic cămătar,
Ce a dat... fără dobândă.
Unor arbitri - s-a pus VAR și-n Liga I
Au pus VAR pe stadion,
Dar i-ați găsit beleaua,
Și n-o mai dregeți din penson,
Ci dați direct cu bidineaua.
Lui Marius Urzică - campion olimpic și mondial
la cal cu mânere
Calul l-a strunit cu vervă,
Călărind-ul fără frică,
Şi-l hrănea fără rezervă,
Nu cu ovăz, ci cu Urzică.
Lui Marius Urzică - campion olimpic și mondial
la cal cu mânere
I-a zvârlit pe toți la rând,
Dar la Marius șade blând,
Nechezând, apoi explică,
N-am ce-i face... mă urzică.
Epitaf unui șomer
Ca să știe toți drumeții,
Doarme aici ca-n timpul vieții.
Principiul al doilea al corupției
Dacă un polițist acționează asupra unui infractor
cu o forță numită acțiune,
Cel de-al doilea acționează asupra primului
cu o forță Ban-ală, denu-Mită reacțiune.
Principiul al doilea - postulat
Dacă un polițist acționează asupra unui superior
cu o forță numită acțiune,
Cel de-al doilea acționează asupra primului
cu o forță de sus în jos numită Sancțiune.
Legea fecalostaticii
Un om intrat într-un rahat,
Este atras de acesta de sus în jos,
Cu o forță egală cu cât a furat,
Dezlocuind un puternic miros.
Legea presiunii
Presiunea exercitată asupra unui om,
Este invers proporțională cu educația sa.
Legea lui Om
Intensitate cu care omul trece prin viață,
Este proporțională cu studiile efectuate,
Și invers proporțională cu ce el învață,
De la dejecțiile aruncate de societate.
Unui șomer
I-au spus răstit toți de acasă,
Ba chiar și soața sa colerică,
Să-și caute o slujbă frumoasă,
Și de-atunci merge la biserică.
Unui actor
Rolul unui surdo-mut a prins,
Și-a jucat perfect, destins
Însă, din culise o știm,
Că sufleor... era un mim.
Voie bună
Fiecare din alt loc,
Reveniră la baracă;
Ea miroase a busuioc,
El miroase a busuioacă.
transfigurări
privind apusul prin prisma rațiunii: neprietenoase sunt păsările; ofilite-s florile; oamenii, din ce în ce mai distanțați, nu se mai recunosc.... și umbra poetului trecând agale printre stele...
cu cât ne depărtăm- spre stânga, de centrul creației divine, valorile umane-și schimbă structura, modifică genomul, inversând sensul forțelor de progres spiritual.
un copil mi-a spus că numerele negative nu-s simpatice.
este adevărat că numerele negative nu-s arătoase, totuși, ele-s necesare-n rostuirea vieții.
lupta pentru a câștiga un loc pe zid, lupta pentru un scor de credit social mare, rupe aripile, dizolvă nemulțumirile.
la toaleta publică, aparatul distribuie hârtie după merit.
neliniști- sculpturi de vânt, vârtejuri rotite de brațele de oțel ale unei caracatițe solare- oglindesc în oglinda brixel, siluete feminine temătoare.
netulburat de sunetul sirenei, vânzătorul de-nghețată, proptit în picioru-i de lemn, privește îndepărtatul zbor al pescărușilor.
aripile se ating, nelăsând loc întristărilor.
muțenia- unei foi albe de hârtie, poate trezi din adâncuri lumini nebănuite de iubire.
muțenia unei foi imaculate înspăimântă tiranul.
disproporționate amurguri aduc- prin arhetipurile așteptării, semințele osificate-ale eroilor... plantându-le, într-un vuiet de tobe, pe aleea principală devastatâ de umbre.
deja ninge... licori amăgitoare pansează vechile răni. până la prima stație,
viespea de mare-i blocată-ntre uși.
mirosim adevătul din toate părțiile...
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei strălucesc în noapte.....
vremea-i cam aspră, cercurile , din cubul lui metratron, se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i de vânzare pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată, luna-și ascunde amărăciunea printre tufele de coral roșu.
compromisuri pe genunchi, semne zodiacale aruncate-n fumul spiralat de salvie-albastră, gesturi obscene pictate pe treptele parlamentelor, toate aceste indicii-dintr-un scenariu de excape room, intensifică întunericul.
bietul om, împovărat de griji, făcându-și cruce, aprinde candela.
Balanța sorții
Idealismul mereu apare o utopie.
Principiile-s mereu marginalizate.
Valoarea este ținută sub călcâie,
Cinstea, bunul simț sunt avertizate.
De ce sunt create pe pământ
Câmpuri cu flori dar și cu buruieni.
De ce slăvim iubirea-n cânt
Iar ura și necinstea-n huiduieli.
De ce sunt suflete ce se frământă
Și-ncearcă lumea să o îndrepte.
De ce sunt unii care înfruntă
Și nămolesc idei de bine, fapte.
De ce viața este o ecuație
Prin care se descoperă-n final,
Necunoscutele puse-n fracție
De un destin ce l-anceput pare banal.
De ce ființele sunt efemere
Și numai Universul este infinit.
De ce ne înduioșăm doar la durere
Și ne bucurăm la ceea ce-am dorit.
Sunt gânduri sub semnul întrebării,
Sentimente în balanța sorții,
Fapte la îndemâna cugetării,
Reperele vieții la tăișul judecății.
Test nuclear .... Mama
Pe locul fostei Mănăstiri
Pe locul fostului Palat,
Pe aleile fostului Parc,
Pe locul testului nuclear
În străfundurile pământului
Unde să te mai caut
Carne şi os?
Mama
Când m-am născut,
În prima clipă de viață,
În loc de scâncet,
În loc de plânset,
Am rostit cu putere:
Mama ….
Și am rămas mut pe vecie!
A fost jertfa mea închinată
Acestui cuvânt divin…
Despre alt fel de gramatică
verbul „a fi” e aproape identic cu verbul „ a merge”
doar mergând poți să zici că exiști
(să aduni la un loc „a fi” cu „a merge”! )
strivit între ele substantivul comun „lume”
(suma tuturor „celor ce sunt”, indiferent de felul cum sunt!),
dă sens substantivului efemer viață
( definind doar jumătatea care există și merge!)
și golește de conținut sensul substantivului neutru, opus, „lucru”
( jumătatea cealaltă, aflată sub predicatul verbului „a fi”, fără „a merge”!)
o pasăre împușcată într-o aripă, de pildă,
o floare ruptă,
un om la vârsta a treia, după un accident vascular,
încetul cu încetul devenim lucruri
ne prăbușim în abisul înghețat al verbelor „a fi ”și a „crede”,
care înseamnă speranță,
unde nici chiar celebra formulă a lui Einstein, E=mc²
nu ne ajută prea mult,
fiindcă niciodată energia E a verbului a fi
nu poate fi egală cu masa m a substantivului viață
de înmulțit cu viteza c² a speranței, în vid,
unde aceasta ajunge, dar de unde nu se mai întoarce…
Tristețe
Când nimic ce faci nu-i bine,
Te gândești ce e cu tine.
Ce-i greșit de nu e bine...
De ce ești nefericit ?
Și tot timpul ești hulit .
Cum ar fi , să fie bine....
Răul plece de la mine,
Binele ce a venit...
Să se întoarcă înzecit.
Eu la toți doresc mult bine,
Asta vreau și pentru tine.
Epigrame XXXIII
Unei dive
S-a scris astăzi în jurnal,
Că a mai căzut o stea,
Dar, profesional...
Ea, era deja!
Covorul
Întrebând odraslele,
Ele mi-au spus pe șleau,
Covorul ura Paștele,
Că la Paște îl băteau.
Lui Rodion Cămătaru - dădea multe goluri
Era temut ca adversar,
Până în ultima secundă,
Considerat ca unic cămătar,
Ce a dat... fără dobândă.
Unor arbitri - s-a pus VAR și-n Liga I
Au pus VAR pe stadion,
Dar i-ați găsit beleaua,
Și n-o mai dregeți din penson,
Ci dați direct cu bidineaua.
Lui Marius Urzică - campion olimpic și mondial
la cal cu mânere
Calul l-a strunit cu vervă,
Călărind-ul fără frică,
Şi-l hrănea fără rezervă,
Nu cu ovăz, ci cu Urzică.
Lui Marius Urzică - campion olimpic și mondial
la cal cu mânere
I-a zvârlit pe toți la rând,
Dar la Marius șade blând,
Nechezând, apoi explică,
N-am ce-i face... mă urzică.
Epitaf unui șomer
Ca să știe toți drumeții,
Doarme aici ca-n timpul vieții.
Principiul al doilea al corupției
Dacă un polițist acționează asupra unui infractor
cu o forță numită acțiune,
Cel de-al doilea acționează asupra primului
cu o forță Ban-ală, denu-Mită reacțiune.
Principiul al doilea - postulat
Dacă un polițist acționează asupra unui superior
cu o forță numită acțiune,
Cel de-al doilea acționează asupra primului
cu o forță de sus în jos numită Sancțiune.
Legea fecalostaticii
Un om intrat într-un rahat,
Este atras de acesta de sus în jos,
Cu o forță egală cu cât a furat,
Dezlocuind un puternic miros.
Legea presiunii
Presiunea exercitată asupra unui om,
Este invers proporțională cu educația sa.
Legea lui Om
Intensitate cu care omul trece prin viață,
Este proporțională cu studiile efectuate,
Și invers proporțională cu ce el învață,
De la dejecțiile aruncate de societate.
Unui șomer
I-au spus răstit toți de acasă,
Ba chiar și soața sa colerică,
Să-și caute o slujbă frumoasă,
Și de-atunci merge la biserică.
Unui actor
Rolul unui surdo-mut a prins,
Și-a jucat perfect, destins
Însă, din culise o știm,
Că sufleor... era un mim.
Voie bună
Fiecare din alt loc,
Reveniră la baracă;
Ea miroase a busuioc,
El miroase a busuioacă.
transfigurări
privind apusul prin prisma rațiunii: neprietenoase sunt păsările; ofilite-s florile; oamenii, din ce în ce mai distanțați, nu se mai recunosc.... și umbra poetului trecând agale printre stele...
cu cât ne depărtăm- spre stânga, de centrul creației divine, valorile umane-și schimbă structura, modifică genomul, inversând sensul forțelor de progres spiritual.
un copil mi-a spus că numerele negative nu-s simpatice.
este adevărat că numerele negative nu-s arătoase, totuși, ele-s necesare-n rostuirea vieții.
lupta pentru a câștiga un loc pe zid, lupta pentru un scor de credit social mare, rupe aripile, dizolvă nemulțumirile.
la toaleta publică, aparatul distribuie hârtie după merit.
neliniști- sculpturi de vânt, vârtejuri rotite de brațele de oțel ale unei caracatițe solare- oglindesc în oglinda brixel, siluete feminine temătoare.
netulburat de sunetul sirenei, vânzătorul de-nghețată, proptit în picioru-i de lemn, privește îndepărtatul zbor al pescărușilor.
aripile se ating, nelăsând loc întristărilor.
muțenia- unei foi albe de hârtie, poate trezi din adâncuri lumini nebănuite de iubire.
muțenia unei foi imaculate înspăimântă tiranul.
disproporționate amurguri aduc- prin arhetipurile așteptării, semințele osificate-ale eroilor... plantându-le, într-un vuiet de tobe, pe aleea principală devastatâ de umbre.
deja ninge... licori amăgitoare pansează vechile răni. până la prima stație,
viespea de mare-i blocată-ntre uși.
mirosim adevătul din toate părțiile...
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei strălucesc în noapte.....
vremea-i cam aspră, cercurile , din cubul lui metratron, se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i de vânzare pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată, luna-și ascunde amărăciunea printre tufele de coral roșu.
compromisuri pe genunchi, semne zodiacale aruncate-n fumul spiralat de salvie-albastră, gesturi obscene pictate pe treptele parlamentelor, toate aceste indicii-dintr-un scenariu de excape room, intensifică întunericul.
bietul om, împovărat de griji, făcându-și cruce, aprinde candela.
Balanța sorții
Idealismul mereu apare o utopie.
Principiile-s mereu marginalizate.
Valoarea este ținută sub călcâie,
Cinstea, bunul simț sunt avertizate.
De ce sunt create pe pământ
Câmpuri cu flori dar și cu buruieni.
De ce slăvim iubirea-n cânt
Iar ura și necinstea-n huiduieli.
De ce sunt suflete ce se frământă
Și-ncearcă lumea să o îndrepte.
De ce sunt unii care înfruntă
Și nămolesc idei de bine, fapte.
De ce viața este o ecuație
Prin care se descoperă-n final,
Necunoscutele puse-n fracție
De un destin ce l-anceput pare banal.
De ce ființele sunt efemere
Și numai Universul este infinit.
De ce ne înduioșăm doar la durere
Și ne bucurăm la ceea ce-am dorit.
Sunt gânduri sub semnul întrebării,
Sentimente în balanța sorții,
Fapte la îndemâna cugetării,
Reperele vieții la tăișul judecății.
Test nuclear .... Mama
Pe locul fostei Mănăstiri
Pe locul fostului Palat,
Pe aleile fostului Parc,
Pe locul testului nuclear
În străfundurile pământului
Unde să te mai caut
Carne şi os?
Mama
Când m-am născut,
În prima clipă de viață,
În loc de scâncet,
În loc de plânset,
Am rostit cu putere:
Mama ….
Și am rămas mut pe vecie!
A fost jertfa mea închinată
Acestui cuvânt divin…
Despre alt fel de gramatică
verbul „a fi” e aproape identic cu verbul „ a merge”
doar mergând poți să zici că exiști
(să aduni la un loc „a fi” cu „a merge”! )
strivit între ele substantivul comun „lume”
(suma tuturor „celor ce sunt”, indiferent de felul cum sunt!),
dă sens substantivului efemer viață
( definind doar jumătatea care există și merge!)
și golește de conținut sensul substantivului neutru, opus, „lucru”
( jumătatea cealaltă, aflată sub predicatul verbului „a fi”, fără „a merge”!)
o pasăre împușcată într-o aripă, de pildă,
o floare ruptă,
un om la vârsta a treia, după un accident vascular,
încetul cu încetul devenim lucruri
ne prăbușim în abisul înghețat al verbelor „a fi ”și a „crede”,
care înseamnă speranță,
unde nici chiar celebra formulă a lui Einstein, E=mc²
nu ne ajută prea mult,
fiindcă niciodată energia E a verbului a fi
nu poate fi egală cu masa m a substantivului viață
de înmulțit cu viteza c² a speranței, în vid,
unde aceasta ajunge, dar de unde nu se mai întoarce…
Other poems by the author
Ce m-as face fara Tine,Isuse ?
Ce m-as face fara Tine,Isuse?
Daca n-ai fi Tu sa-mi dezlegi lanturile strapunse
Ce m-as fara Tine Isuse?
Cand gandurile negre vin multe
Si-mi adreseaza vorbe urat spuse?...
Alerg la Tine ca un ratacitor
Care pare n-are pastor
Eram o oaie pribeaga
Care umbla cu o ''sacosa'' larga
Plina de planuri desarte
Care nu aveau de gand sa dea roade
Ce m-as face fara Tine Isuse?
Cand vrajmasul ma strapunge cu pofte multe?
Si cu etichete ale vinovatiei spuse
Dar ai venit
Si de pacat m-ai curatit
Nu mai sunt un rob
Sunt copilul Tau
Credinta mea mutase muntii,chiar daca era cat un bob
Ce m-as face fara Tine Isuse
Cand arsita cugetelor negre sunt multe
Si sageti in suflet imi sunt strapunse?
Ai purtat grea cununa de spini
Ca eu sa o port pe cea de crini
In a Ta Scumpa Imparatie
Unde vom canta Osanale cu o voce vie !
Iata Mielul lui Dumnezeu !
Care ne ridica pacatul greu !
Dulce mama...
Dulce mama
Ma mai poti ierta inca odata?
Pentru neascultarea mea
Care cu greu o poti ierta?
Dulce mama
Iti stiu lacrimiile curse pe obrajii rosii de oboseala...
Stiu cat te straduiesti
Ca pe mine sa ma multumesti
Treci cu vederea totul
Chiar si atunci cand eu ridic tonul...
Toate acestea iti raman in inima..
O inima sensibila,fragila...
Dulce mama
Ce frumos era cand zambeai ca alta data
Acum te stresezi cu munca grea
Si serviciul ostenitor te doborea
Chiar daca zambesti uneori
Tristetea ti se vede in ochi
Dulce mama
Mai acorda-mi o sansa
La pieptul vrea-as sta...
Blandetea ti-oi vedea..
Hai sa facem schimb de inimi
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
De ce nu indraznesti?
Ti-e frica sa nu te lovesti ?
De biciul cu carlige
Si piroane de cate cinspe?
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
El asa de mult te-a iubit
Incat nu a vrut sa fi ranit
Frica de moarte Il coplesea
Dar,El tot la tine se gandea
Ca,ai sa fi salvat
Prin Al Sau sange curat
Si-n Imparatia Lui vei intra imaculat
Spalat de pacat
Si de intinaciune curatat
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce-a gustat marea asprimii
De ce eziti?
Ti-e frica testul sa-l pici?
Hai sa facem schimb de inimi
In locul lui Isus,noi sa simtim ghimpii
Ghimpii ce capul I-au strapuns
Gandindu-se unde s-a ajuns
Fariseii Il batjocoreau
Soldatii,oare ce mai spuneau?...
Era om al durerii
Parasit de toti prietenii...
Tradat de ucenicii Sai
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce a baut paharul manii
Oare cum se simte?...
Cand Il hulim cu multe cuvinte...?
Hai sa facem schimb de inimi
Ti-e frica sa nu simti potirul cruzimii?
Ti-e frica sa vezi ce a simtit?
Cand tu l-ai batjocorit...
Oare cum simtea?
Cand sinele nostru Biblia isi ignorea?...
Ai mai vorbi la fel?..
Daca te-ar vedea El?...
Hai sa facem schimb de inimi
Isus sa dea uitarii
Tu sa continui cu cuvantul asupririi
Fiecare pacat facut
E un piron strapuns,in Al Sau suflet tacut
Ti-a zis ca te iubeste
Dar,tu ai ras de El orgoleste...
Mireasma verii
Se simte mireasma verii
Cand noaptea cand greierii
Cand frunzele inverzesc-ingalbenesc
Si culorile lor se contopesc
Cand seara s-a lasat
Cerul roz-portocaliu se lasa imbinat
Dupa se lasa cu stele
De care se minuneaza fetele
In jurul focului danseaza ele
Cine-or fi ? decat ielele
Se simte mireasma verii
Cand soarele apune tarziu
Si incep a canta greierii
Cand rasete de copii se aud afara
Si mingi batute pana-n seara
Se simte mireasma verii
Cand dispare mirosul primaverii
Se dizolva ea cumva
Si se contopeste cu vara
Se simte mireasma verii
Cand pe la poarta vin rosierii
Cu rosii coapte,dulci
De te dor maselele pan' te culci
Se simte mireasma verii
Cand toti revenim la simple lucruri ale vietii...
Isus la Tine
Isus la Tine vin
Durerea sa mi-o alin
Cantec de lauda iti aduc
Trisetea ele mi-o usuc
Isus la Tine vin
Ca in ceruri sa ma imbraci in haine de in
Osanale vom canta
Spunand: ,,Sfant esti draga Osana !''
Isus la Tine vin mereu
La Tine,o al meu Dumnezeu !
Sa ma duci pe cai drepte
Ca sa nu o iau strambe trepte
Isus la Tine vin alergand
Mereu cu Tine-n gand !
In cer Te voi lauda mereu
Pe Tine al meu scump Dumnezeu
Osanale vom canta
Spunand: ,,Sfant esti draga Osana !''
Chiar daca pacatuiesc
Tu ma chemi ca sa ma pocaiesc
Si sa nu ma mai prostesc
Isus la Tine vin entuziasmat
In slava sa te vad neincetat
Rapit la cer
Cu un Rege vesnic in cer
Iar ploua...
Iar ploua...
Mi se rupe inima-n doua
Daca cerul s-ar insenina
Poate si pasarile ar mai canta
Iar ploua...
Diminetile iar cu roua
Plantele se bucura
Dar ce sens daca sufletul nimic nu susura?
Omul nu scrie,nici nu citeste
Sta cu ochii in telefon,orbeste
Nu se deslipeste de el
Parca ar fi un robotel..
Din cauza lui
Am pierdut ale noastre pasiuni
Omul nu se mai bucura de viata lui
Hobby-urile si le-a pironit cu un cui
Iar ploua
Inima se sfasie-n sapte,ba chiar noua
Tinerii nu se roaga , nu postesc
Tot telefonul ii robesc
Ii mananca viata,timpul
Posomorati ca vine frigul
Ce mai ploaie
Dar parca vad o farma din soare
Soarele luminos
Corp ceresc,frumos
Am sa inchiei aici
Ca sa fim logici.
Ce m-as face fara Tine,Isuse ?
Ce m-as face fara Tine,Isuse?
Daca n-ai fi Tu sa-mi dezlegi lanturile strapunse
Ce m-as fara Tine Isuse?
Cand gandurile negre vin multe
Si-mi adreseaza vorbe urat spuse?...
Alerg la Tine ca un ratacitor
Care pare n-are pastor
Eram o oaie pribeaga
Care umbla cu o ''sacosa'' larga
Plina de planuri desarte
Care nu aveau de gand sa dea roade
Ce m-as face fara Tine Isuse?
Cand vrajmasul ma strapunge cu pofte multe?
Si cu etichete ale vinovatiei spuse
Dar ai venit
Si de pacat m-ai curatit
Nu mai sunt un rob
Sunt copilul Tau
Credinta mea mutase muntii,chiar daca era cat un bob
Ce m-as face fara Tine Isuse
Cand arsita cugetelor negre sunt multe
Si sageti in suflet imi sunt strapunse?
Ai purtat grea cununa de spini
Ca eu sa o port pe cea de crini
In a Ta Scumpa Imparatie
Unde vom canta Osanale cu o voce vie !
Iata Mielul lui Dumnezeu !
Care ne ridica pacatul greu !
Dulce mama...
Dulce mama
Ma mai poti ierta inca odata?
Pentru neascultarea mea
Care cu greu o poti ierta?
Dulce mama
Iti stiu lacrimiile curse pe obrajii rosii de oboseala...
Stiu cat te straduiesti
Ca pe mine sa ma multumesti
Treci cu vederea totul
Chiar si atunci cand eu ridic tonul...
Toate acestea iti raman in inima..
O inima sensibila,fragila...
Dulce mama
Ce frumos era cand zambeai ca alta data
Acum te stresezi cu munca grea
Si serviciul ostenitor te doborea
Chiar daca zambesti uneori
Tristetea ti se vede in ochi
Dulce mama
Mai acorda-mi o sansa
La pieptul vrea-as sta...
Blandetea ti-oi vedea..
Hai sa facem schimb de inimi
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
De ce nu indraznesti?
Ti-e frica sa nu te lovesti ?
De biciul cu carlige
Si piroane de cate cinspe?
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
El asa de mult te-a iubit
Incat nu a vrut sa fi ranit
Frica de moarte Il coplesea
Dar,El tot la tine se gandea
Ca,ai sa fi salvat
Prin Al Sau sange curat
Si-n Imparatia Lui vei intra imaculat
Spalat de pacat
Si de intinaciune curatat
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce-a gustat marea asprimii
De ce eziti?
Ti-e frica testul sa-l pici?
Hai sa facem schimb de inimi
In locul lui Isus,noi sa simtim ghimpii
Ghimpii ce capul I-au strapuns
Gandindu-se unde s-a ajuns
Fariseii Il batjocoreau
Soldatii,oare ce mai spuneau?...
Era om al durerii
Parasit de toti prietenii...
Tradat de ucenicii Sai
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce a baut paharul manii
Oare cum se simte?...
Cand Il hulim cu multe cuvinte...?
Hai sa facem schimb de inimi
Ti-e frica sa nu simti potirul cruzimii?
Ti-e frica sa vezi ce a simtit?
Cand tu l-ai batjocorit...
Oare cum simtea?
Cand sinele nostru Biblia isi ignorea?...
Ai mai vorbi la fel?..
Daca te-ar vedea El?...
Hai sa facem schimb de inimi
Isus sa dea uitarii
Tu sa continui cu cuvantul asupririi
Fiecare pacat facut
E un piron strapuns,in Al Sau suflet tacut
Ti-a zis ca te iubeste
Dar,tu ai ras de El orgoleste...
Mireasma verii
Se simte mireasma verii
Cand noaptea cand greierii
Cand frunzele inverzesc-ingalbenesc
Si culorile lor se contopesc
Cand seara s-a lasat
Cerul roz-portocaliu se lasa imbinat
Dupa se lasa cu stele
De care se minuneaza fetele
In jurul focului danseaza ele
Cine-or fi ? decat ielele
Se simte mireasma verii
Cand soarele apune tarziu
Si incep a canta greierii
Cand rasete de copii se aud afara
Si mingi batute pana-n seara
Se simte mireasma verii
Cand dispare mirosul primaverii
Se dizolva ea cumva
Si se contopeste cu vara
Se simte mireasma verii
Cand pe la poarta vin rosierii
Cu rosii coapte,dulci
De te dor maselele pan' te culci
Se simte mireasma verii
Cand toti revenim la simple lucruri ale vietii...
Isus la Tine
Isus la Tine vin
Durerea sa mi-o alin
Cantec de lauda iti aduc
Trisetea ele mi-o usuc
Isus la Tine vin
Ca in ceruri sa ma imbraci in haine de in
Osanale vom canta
Spunand: ,,Sfant esti draga Osana !''
Isus la Tine vin mereu
La Tine,o al meu Dumnezeu !
Sa ma duci pe cai drepte
Ca sa nu o iau strambe trepte
Isus la Tine vin alergand
Mereu cu Tine-n gand !
In cer Te voi lauda mereu
Pe Tine al meu scump Dumnezeu
Osanale vom canta
Spunand: ,,Sfant esti draga Osana !''
Chiar daca pacatuiesc
Tu ma chemi ca sa ma pocaiesc
Si sa nu ma mai prostesc
Isus la Tine vin entuziasmat
In slava sa te vad neincetat
Rapit la cer
Cu un Rege vesnic in cer
Iar ploua...
Iar ploua...
Mi se rupe inima-n doua
Daca cerul s-ar insenina
Poate si pasarile ar mai canta
Iar ploua...
Diminetile iar cu roua
Plantele se bucura
Dar ce sens daca sufletul nimic nu susura?
Omul nu scrie,nici nu citeste
Sta cu ochii in telefon,orbeste
Nu se deslipeste de el
Parca ar fi un robotel..
Din cauza lui
Am pierdut ale noastre pasiuni
Omul nu se mai bucura de viata lui
Hobby-urile si le-a pironit cu un cui
Iar ploua
Inima se sfasie-n sapte,ba chiar noua
Tinerii nu se roaga , nu postesc
Tot telefonul ii robesc
Ii mananca viata,timpul
Posomorati ca vine frigul
Ce mai ploaie
Dar parca vad o farma din soare
Soarele luminos
Corp ceresc,frumos
Am sa inchiei aici
Ca sa fim logici.