Prin lume pribegeam
Prin lume pribegeam
Dar nimic nu mai gaseam...
Eram ca o oaie ratacitoare
Care umbla prin noroi si ploaie
Din departare,Isuse alergai
Cu speranta ca ma gaseai
Dar m-ai gasit
Si m-ai curatit
M-ai primit in templul Tau
Ca sa slavesc Preasfant Numele Sau
Prin lume pribegeam
Nu era bun planul pe care-l aveam
Prin Isus viata am gasit
Cugetul mi-a fost curatit
Datorita jertfei Sale
Cant cu dragoste Osanale
Zi de zi la El ma gandesc
Si,oare cum sa-l mai slavesc?
Iubirea Sa cea mare
Pe Golgota rasare
M-ai iubit
Cu toate ca radeam de Tine in mod subtil
Te uitai la mine cu dragoste
Eu sarcasme arzatoare
Acum prin mine Ai lucrat
Si mai nou ca niciodata m-ai transformat !
Poems in the same category
Numerele
Lui Nichita Stănescu îi plăceau numerele
începând cu unu
care era chiar el
toate celelalte numere începeau de la doi
și se supuneau principiilor matematice de bază
adică adunării, scăderii, înmulțirii și împărțirii
unu însă făcea excepție de la regulă
nu-l puteai aduna pe Nichita Stănescu cu altceva nici scădea, înmulți sau împărți
orice operație cu Nichita Stănescu ar fi fost incompatibilă din start
fiindcă nu exista o corespondență între el și excesul de lucruri sau de ființe din jur
prin moarte el a rămas tot unu
o capră mâncată de 100 de lupi nu scade nici nu crește numărul lupilor
cu sau fără capră sunt tot 100 de lupi
iar mulțimea vidă a caprelor mâncate de lupi poate fi demonstrată doar matematic
cred
capra face parte din altă ecuație și nu influențează mersul stelelor pe cer
nici dansul nocturn al melcilor
matematic vorbind un iepure adunat scăzut înmulțit, împărțit la o vulpe
nu face nimic
într-o astfel de relație unu rămâne tot unu
sau una
Nichita Stănescu a înțeles că nu poate fi compatibil nici cu o pasăre nici cu o femeie
nefiind nici pasăre nici femeie și că nu se poate aduna împărți scădea și înmulți cu nimeni...
Definiție
„neliniștite păsări luând cu asalt norii”
semnează artistul într-un colț al pânzei
și-aruncă plictisit pen***cenzure***
desenase imaginea unei păsări necunoscute
din memorie
o văzuse cândva suprapunându-se peste imaginea norilor
și-o asociase cu sandwich-ul pe care tocmai îl mâncase
la micul dejun
fără prea multă tragere de inimă
fiindcă se alese cu o senzație supărătoare de insațietate
cum naiba să asociezi o pasăre cu o bucată de carne
între două felii de pâine
și să pretinzi că aceasta este o operă de creație plastică
cineva
desigur
va descifra imaginea într-o cheie proprie
neînțeleasă de nimeni
altcineva te va propune la Premiul Nobel pentru pictură naivă
iar tu
artistul flămând
care știi adevărul
vei ridica contrariat din umeri
până la urmă aceasta e arta…
Pulbere de nisip
Trecem adeseori nebăgați in seama,
Suntem pulbere de nisip,
Oamenii nu vad,oamenii nu vad,
Aurul ascuns în ea,inima noastră..
Epigrame XXXI
Metamorfoză
Fusei la socri cu nevasta,
Și am rămas mirat de asta,
La dânșii soața mea e mută,
La mine acasă e limbută.
Abuz în serviciu
Nevastă-sa e bioloagă,
Iar casnicia lor e în declin,
C-a prins-o în zănoagă,
Cum studia un corp străin.
Unui ucenic
Cu ce profesor prost ai studiat,
De nu poţi să înfăptuieşti nimic?
Iar el răspunse entuziasmat,
Am fost autodidact de mic.
Dorinţă
Un chel spuse la soţioară,
După ce de aici m-oi duce,
Că n-am avut podoabă capilară,
Să-mi plantezi un păr în loc de cruce.
La o întrunire de partid
Cum se creează între ei conexiuni,
Le explica un lider de partid…
Dar am şi eu suspiciuni,
Că-n capul lor e numai vid.
Dilemă
Am fost la o bijuterie,
Şi-mi zice un vânzător mai tâmp,
Vreţi ceva pentru soţie,
Sau doriţi ceva mai scump?
Confuzie
Una cu fustă a atacat,
În miezul zilei pe maidan,
Iar la anchetă a declarat:
- Am crezut că-i scoţian.
Potrivire
Ce bine arătau ca miri,
Şi ce miros în jur plutea,
Ea - un buchet de trandafiri rozé,
El - un buchet de Aligoté.
Medicului epigramist
Încercând o epigramă,
Cu mintea-i filozofă,
Un medic mai de seamă,
A avortat o strofă.
S-a făcut reparații tot anul la CET,
directorul declara la TV:
Căldură va fi în orice casă,
Chiar de afară va fi ger...
Instant o abureală deasă,
A și ieșit de sub calorifer.
Împărțire pământ – cota doi acri
De la primărie,
A venit solie,
Şi-un tip cam acru,
Îmi măsură un acru.
Unui chel
Marcat pe veci de adevăr,
Și ca o răzbunare pe geneză,
Porni cu un buștean de păr,
La un tâmplar, să-l ia la freză.
Unui general retras la sat
Ne e bine un general,
Ca sa fie în general,
Prea comun,
Într-o comună.
MORALA LUMIII
Amintirea nedorita
A locurilor ce au urmat ,
Învinge gradul meu de a gândi
Împovărat de ce eram
Amestecat de conținuturi
Și colturi ale mintii lor ,
Forțat trăind sub ochii lor,
Formând totuși doar o umbra.
Neatinsul necuprins
Nemarginitul infinit al fericirii,
Crezând ca însuși e nimic
Preludiu mort de a credea
Curând ca am sa I simt prezenta.
Nici ieri și azi
Nu le cunosc,
Nici nu sper la un mâine;
Cunoașterea ce o cunosc
Mi se pare o iluzie .
Străbat plângând, nefericit
Drumuri de constelații,
Și umbra cerurilor le înconjor
Cuprinzandule cu bratul .
Abominatia de oameni
Ce tot mereu se tot răresc ,
Incoltind forme stranii
Ce tot mereu se înmulțesc.
Tot în jur e un delir
Chiar nu I pasa nimănui...
Benghe selena- morala lumii
In gradina vietii
În grădina vieții noastre,
Cu flori de speranțe și dor,
În fiecare răsărit de soare,
Descoperim un nou izvor.
În colțuri ascunse de taină,
Cu umbre blânde și senine,
Gândurile ca fluturii dansează,
Peste aripi de vise subtile.
Prin noaptea adâncă și veche,
Stelele cântă în hore divine,
Iar luna, un surâs de argint,
Pe cerul nopții îl deschide.
În fiecare pas pe calea timpului,
Culegem fructe din roada zilei,
Și în fiecare clipă trecătoare,
Simțim că iubirea ne învăluie.
Așa că hoinărim prin grădina vieții,
Cu inimile pline de bucurie,
Culegând zâmbete și clipe frumoase,
În povestea noastră, fără sfârșit să fie.
Numerele
Lui Nichita Stănescu îi plăceau numerele
începând cu unu
care era chiar el
toate celelalte numere începeau de la doi
și se supuneau principiilor matematice de bază
adică adunării, scăderii, înmulțirii și împărțirii
unu însă făcea excepție de la regulă
nu-l puteai aduna pe Nichita Stănescu cu altceva nici scădea, înmulți sau împărți
orice operație cu Nichita Stănescu ar fi fost incompatibilă din start
fiindcă nu exista o corespondență între el și excesul de lucruri sau de ființe din jur
prin moarte el a rămas tot unu
o capră mâncată de 100 de lupi nu scade nici nu crește numărul lupilor
cu sau fără capră sunt tot 100 de lupi
iar mulțimea vidă a caprelor mâncate de lupi poate fi demonstrată doar matematic
cred
capra face parte din altă ecuație și nu influențează mersul stelelor pe cer
nici dansul nocturn al melcilor
matematic vorbind un iepure adunat scăzut înmulțit, împărțit la o vulpe
nu face nimic
într-o astfel de relație unu rămâne tot unu
sau una
Nichita Stănescu a înțeles că nu poate fi compatibil nici cu o pasăre nici cu o femeie
nefiind nici pasăre nici femeie și că nu se poate aduna împărți scădea și înmulți cu nimeni...
Definiție
„neliniștite păsări luând cu asalt norii”
semnează artistul într-un colț al pânzei
și-aruncă plictisit pen***cenzure***
desenase imaginea unei păsări necunoscute
din memorie
o văzuse cândva suprapunându-se peste imaginea norilor
și-o asociase cu sandwich-ul pe care tocmai îl mâncase
la micul dejun
fără prea multă tragere de inimă
fiindcă se alese cu o senzație supărătoare de insațietate
cum naiba să asociezi o pasăre cu o bucată de carne
între două felii de pâine
și să pretinzi că aceasta este o operă de creație plastică
cineva
desigur
va descifra imaginea într-o cheie proprie
neînțeleasă de nimeni
altcineva te va propune la Premiul Nobel pentru pictură naivă
iar tu
artistul flămând
care știi adevărul
vei ridica contrariat din umeri
până la urmă aceasta e arta…
Pulbere de nisip
Trecem adeseori nebăgați in seama,
Suntem pulbere de nisip,
Oamenii nu vad,oamenii nu vad,
Aurul ascuns în ea,inima noastră..
Epigrame XXXI
Metamorfoză
Fusei la socri cu nevasta,
Și am rămas mirat de asta,
La dânșii soața mea e mută,
La mine acasă e limbută.
Abuz în serviciu
Nevastă-sa e bioloagă,
Iar casnicia lor e în declin,
C-a prins-o în zănoagă,
Cum studia un corp străin.
Unui ucenic
Cu ce profesor prost ai studiat,
De nu poţi să înfăptuieşti nimic?
Iar el răspunse entuziasmat,
Am fost autodidact de mic.
Dorinţă
Un chel spuse la soţioară,
După ce de aici m-oi duce,
Că n-am avut podoabă capilară,
Să-mi plantezi un păr în loc de cruce.
La o întrunire de partid
Cum se creează între ei conexiuni,
Le explica un lider de partid…
Dar am şi eu suspiciuni,
Că-n capul lor e numai vid.
Dilemă
Am fost la o bijuterie,
Şi-mi zice un vânzător mai tâmp,
Vreţi ceva pentru soţie,
Sau doriţi ceva mai scump?
Confuzie
Una cu fustă a atacat,
În miezul zilei pe maidan,
Iar la anchetă a declarat:
- Am crezut că-i scoţian.
Potrivire
Ce bine arătau ca miri,
Şi ce miros în jur plutea,
Ea - un buchet de trandafiri rozé,
El - un buchet de Aligoté.
Medicului epigramist
Încercând o epigramă,
Cu mintea-i filozofă,
Un medic mai de seamă,
A avortat o strofă.
S-a făcut reparații tot anul la CET,
directorul declara la TV:
Căldură va fi în orice casă,
Chiar de afară va fi ger...
Instant o abureală deasă,
A și ieșit de sub calorifer.
Împărțire pământ – cota doi acri
De la primărie,
A venit solie,
Şi-un tip cam acru,
Îmi măsură un acru.
Unui chel
Marcat pe veci de adevăr,
Și ca o răzbunare pe geneză,
Porni cu un buștean de păr,
La un tâmplar, să-l ia la freză.
Unui general retras la sat
Ne e bine un general,
Ca sa fie în general,
Prea comun,
Într-o comună.
MORALA LUMIII
Amintirea nedorita
A locurilor ce au urmat ,
Învinge gradul meu de a gândi
Împovărat de ce eram
Amestecat de conținuturi
Și colturi ale mintii lor ,
Forțat trăind sub ochii lor,
Formând totuși doar o umbra.
Neatinsul necuprins
Nemarginitul infinit al fericirii,
Crezând ca însuși e nimic
Preludiu mort de a credea
Curând ca am sa I simt prezenta.
Nici ieri și azi
Nu le cunosc,
Nici nu sper la un mâine;
Cunoașterea ce o cunosc
Mi se pare o iluzie .
Străbat plângând, nefericit
Drumuri de constelații,
Și umbra cerurilor le înconjor
Cuprinzandule cu bratul .
Abominatia de oameni
Ce tot mereu se tot răresc ,
Incoltind forme stranii
Ce tot mereu se înmulțesc.
Tot în jur e un delir
Chiar nu I pasa nimănui...
Benghe selena- morala lumii
In gradina vietii
În grădina vieții noastre,
Cu flori de speranțe și dor,
În fiecare răsărit de soare,
Descoperim un nou izvor.
În colțuri ascunse de taină,
Cu umbre blânde și senine,
Gândurile ca fluturii dansează,
Peste aripi de vise subtile.
Prin noaptea adâncă și veche,
Stelele cântă în hore divine,
Iar luna, un surâs de argint,
Pe cerul nopții îl deschide.
În fiecare pas pe calea timpului,
Culegem fructe din roada zilei,
Și în fiecare clipă trecătoare,
Simțim că iubirea ne învăluie.
Așa că hoinărim prin grădina vieții,
Cu inimile pline de bucurie,
Culegând zâmbete și clipe frumoase,
În povestea noastră, fără sfârșit să fie.
Other poems by the author
Domnul este Pastorul meu
Domnul este Pastorul meu
Domnul este dreapta cea biruitoare si scutul meu
De ce sa-mi fie frica de locuinta mortilor?
Cand de-a dreapta mea este Dumnezeul Dumnezeiilor?
El paste in pasuni verzi
Si ma duce la raurile odihnei sufletesti
Domnul este Pastorul meu
De ce sa ma tem,cand il pe Dumnezeul meu?
Toiagul si nuiaua Sa ma mangaie
Gandurile rele mintea nu-mi tulbure
Domnul este Puterea mea
Cu toata fiinta eu Il voi lauda
Fericirea si indurarea ma vor ghida
Spre templul Domnului,spre casa Ta!
Domnul este Pastorul meu
Nu duc lipsa de nimic,nu-mi este greu
M-a luat pe a-Lui aripa
Cu grija sa ma poarte in isipta...
Isuse pe Tine te aleg!
Isuse pe Tine te aleg
dintre toti care nu ma inteleg
Iubirea Ta
La Golgota ma privea
Biciuit,insangerat
Ce tortura ai suportat...
Pentru mine un pacatos
Care pacatuia fara prisos
Cununa de spini ai purtat-o
Pe cea a slavei mie,mi-ai daruit-o
Isuse pe Tine te aleg
Chiar daca la alte vicii alerg..
Nu doar Iuda Te-a vandut
Ci si eu,prin pacatul mut
Nu doar Petru Te-a negat
Ci si eu cand in fata amicilor Te-am refuzat
Isuse la tine ma predau
Sa pacatuiesc,nici nu mai vreau!
Cer instelat
Cer instelat
Tu ai un Creator minunat
Ai fost creat cu blandete
Si cu linii binealese
Cer instelat
Pe bolta cereasca ai fost creat
De un Mare Creator
Care domneste acum pe tron
Tronul gloriei marete
Si al dreptatii neintelese
Cum sa spui tu omule ca Isus te-a abandonat?
Cand El pentru tine a creat un cer instelat
Pentru ochii tai frumosi
Ca sa-i ai zilnic bucurosi
Lauda-L pe Dumnezeu
Roaga-te la El mereu
El nu te-a abandonat
Chiar daca tu de El ai uitat
Bucura-te!suflete frumos!
Caci Domnul nu ti-a dat un cer neguros!
Ti-a dat un cer instelat
Ca tu sa te bucuri de el neincetat
Cer instelat...
Ce frumos,Dumnezeu te-a creat
Cu contururi armonioase...
Si stele gratioase..
Domnul fie Laudat!
Fiindca,El te-a creat!...
Iar ploua...
Iar ploua...
Mi se rupe inima-n doua
Daca cerul s-ar insenina
Poate si pasarile ar mai canta
Iar ploua...
Diminetile iar cu roua
Plantele se bucura
Dar ce sens daca sufletul nimic nu susura?
Omul nu scrie,nici nu citeste
Sta cu ochii in telefon,orbeste
Nu se deslipeste de el
Parca ar fi un robotel..
Din cauza lui
Am pierdut ale noastre pasiuni
Omul nu se mai bucura de viata lui
Hobby-urile si le-a pironit cu un cui
Iar ploua
Inima se sfasie-n sapte,ba chiar noua
Tinerii nu se roaga , nu postesc
Tot telefonul ii robesc
Ii mananca viata,timpul
Posomorati ca vine frigul
Ce mai ploaie
Dar parca vad o farma din soare
Soarele luminos
Corp ceresc,frumos
Am sa inchiei aici
Ca sa fim logici.
Miros de mai (remake from a song)
Tu purtai
Acel miros de mai
Pacat ca nu-l voi mai mirosi
Pentru ca nu mai avem ce vorbi
Vorbe urate mi-ai aruncat
Si de ele amintindu-mi lacrimi am varsat
Tu purati
Acel miros de mai
Dar mirosul nu avea valoare
A te purta frumos stii oare?...
In loc de tipete
Puteam avea clipe de liniste
Dar tu le-ai distrus
Dintr-un simplu cuvant spus
Tu purtai
Acel miros de mai
Dar era doar pe haine
Inima mirosea a cadavre
Numai Dumnezeu m-a vindecat
Fara El nu m-as fi ridicat
De acolo de unde tu m-ai daramat
Poate tu purtai
Acel miros de mai
Dar nu era pe interior
Ci pe exterior
Masinile scumpe
Nu-ti dau vreo fala,vreun renume
Sunt doar bunuri materialiste
Nu lucruri sufletiste
Tu purtai
Acel miros de mai
cu nimic nu valoreaza
Pentru ca inima nu-tie inca treaza...
Hai sa facem schimb de inimi
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
De ce nu indraznesti?
Ti-e frica sa nu te lovesti ?
De biciul cu carlige
Si piroane de cate cinspe?
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
El asa de mult te-a iubit
Incat nu a vrut sa fi ranit
Frica de moarte Il coplesea
Dar,El tot la tine se gandea
Ca,ai sa fi salvat
Prin Al Sau sange curat
Si-n Imparatia Lui vei intra imaculat
Spalat de pacat
Si de intinaciune curatat
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce-a gustat marea asprimii
De ce eziti?
Ti-e frica testul sa-l pici?
Hai sa facem schimb de inimi
In locul lui Isus,noi sa simtim ghimpii
Ghimpii ce capul I-au strapuns
Gandindu-se unde s-a ajuns
Fariseii Il batjocoreau
Soldatii,oare ce mai spuneau?...
Era om al durerii
Parasit de toti prietenii...
Tradat de ucenicii Sai
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce a baut paharul manii
Oare cum se simte?...
Cand Il hulim cu multe cuvinte...?
Hai sa facem schimb de inimi
Ti-e frica sa nu simti potirul cruzimii?
Ti-e frica sa vezi ce a simtit?
Cand tu l-ai batjocorit...
Oare cum simtea?
Cand sinele nostru Biblia isi ignorea?...
Ai mai vorbi la fel?..
Daca te-ar vedea El?...
Hai sa facem schimb de inimi
Isus sa dea uitarii
Tu sa continui cu cuvantul asupririi
Fiecare pacat facut
E un piron strapuns,in Al Sau suflet tacut
Ti-a zis ca te iubeste
Dar,tu ai ras de El orgoleste...
Domnul este Pastorul meu
Domnul este Pastorul meu
Domnul este dreapta cea biruitoare si scutul meu
De ce sa-mi fie frica de locuinta mortilor?
Cand de-a dreapta mea este Dumnezeul Dumnezeiilor?
El paste in pasuni verzi
Si ma duce la raurile odihnei sufletesti
Domnul este Pastorul meu
De ce sa ma tem,cand il pe Dumnezeul meu?
Toiagul si nuiaua Sa ma mangaie
Gandurile rele mintea nu-mi tulbure
Domnul este Puterea mea
Cu toata fiinta eu Il voi lauda
Fericirea si indurarea ma vor ghida
Spre templul Domnului,spre casa Ta!
Domnul este Pastorul meu
Nu duc lipsa de nimic,nu-mi este greu
M-a luat pe a-Lui aripa
Cu grija sa ma poarte in isipta...
Isuse pe Tine te aleg!
Isuse pe Tine te aleg
dintre toti care nu ma inteleg
Iubirea Ta
La Golgota ma privea
Biciuit,insangerat
Ce tortura ai suportat...
Pentru mine un pacatos
Care pacatuia fara prisos
Cununa de spini ai purtat-o
Pe cea a slavei mie,mi-ai daruit-o
Isuse pe Tine te aleg
Chiar daca la alte vicii alerg..
Nu doar Iuda Te-a vandut
Ci si eu,prin pacatul mut
Nu doar Petru Te-a negat
Ci si eu cand in fata amicilor Te-am refuzat
Isuse la tine ma predau
Sa pacatuiesc,nici nu mai vreau!
Cer instelat
Cer instelat
Tu ai un Creator minunat
Ai fost creat cu blandete
Si cu linii binealese
Cer instelat
Pe bolta cereasca ai fost creat
De un Mare Creator
Care domneste acum pe tron
Tronul gloriei marete
Si al dreptatii neintelese
Cum sa spui tu omule ca Isus te-a abandonat?
Cand El pentru tine a creat un cer instelat
Pentru ochii tai frumosi
Ca sa-i ai zilnic bucurosi
Lauda-L pe Dumnezeu
Roaga-te la El mereu
El nu te-a abandonat
Chiar daca tu de El ai uitat
Bucura-te!suflete frumos!
Caci Domnul nu ti-a dat un cer neguros!
Ti-a dat un cer instelat
Ca tu sa te bucuri de el neincetat
Cer instelat...
Ce frumos,Dumnezeu te-a creat
Cu contururi armonioase...
Si stele gratioase..
Domnul fie Laudat!
Fiindca,El te-a creat!...
Iar ploua...
Iar ploua...
Mi se rupe inima-n doua
Daca cerul s-ar insenina
Poate si pasarile ar mai canta
Iar ploua...
Diminetile iar cu roua
Plantele se bucura
Dar ce sens daca sufletul nimic nu susura?
Omul nu scrie,nici nu citeste
Sta cu ochii in telefon,orbeste
Nu se deslipeste de el
Parca ar fi un robotel..
Din cauza lui
Am pierdut ale noastre pasiuni
Omul nu se mai bucura de viata lui
Hobby-urile si le-a pironit cu un cui
Iar ploua
Inima se sfasie-n sapte,ba chiar noua
Tinerii nu se roaga , nu postesc
Tot telefonul ii robesc
Ii mananca viata,timpul
Posomorati ca vine frigul
Ce mai ploaie
Dar parca vad o farma din soare
Soarele luminos
Corp ceresc,frumos
Am sa inchiei aici
Ca sa fim logici.
Miros de mai (remake from a song)
Tu purtai
Acel miros de mai
Pacat ca nu-l voi mai mirosi
Pentru ca nu mai avem ce vorbi
Vorbe urate mi-ai aruncat
Si de ele amintindu-mi lacrimi am varsat
Tu purati
Acel miros de mai
Dar mirosul nu avea valoare
A te purta frumos stii oare?...
In loc de tipete
Puteam avea clipe de liniste
Dar tu le-ai distrus
Dintr-un simplu cuvant spus
Tu purtai
Acel miros de mai
Dar era doar pe haine
Inima mirosea a cadavre
Numai Dumnezeu m-a vindecat
Fara El nu m-as fi ridicat
De acolo de unde tu m-ai daramat
Poate tu purtai
Acel miros de mai
Dar nu era pe interior
Ci pe exterior
Masinile scumpe
Nu-ti dau vreo fala,vreun renume
Sunt doar bunuri materialiste
Nu lucruri sufletiste
Tu purtai
Acel miros de mai
cu nimic nu valoreaza
Pentru ca inima nu-tie inca treaza...
Hai sa facem schimb de inimi
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
De ce nu indraznesti?
Ti-e frica sa nu te lovesti ?
De biciul cu carlige
Si piroane de cate cinspe?
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
El asa de mult te-a iubit
Incat nu a vrut sa fi ranit
Frica de moarte Il coplesea
Dar,El tot la tine se gandea
Ca,ai sa fi salvat
Prin Al Sau sange curat
Si-n Imparatia Lui vei intra imaculat
Spalat de pacat
Si de intinaciune curatat
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce-a gustat marea asprimii
De ce eziti?
Ti-e frica testul sa-l pici?
Hai sa facem schimb de inimi
In locul lui Isus,noi sa simtim ghimpii
Ghimpii ce capul I-au strapuns
Gandindu-se unde s-a ajuns
Fariseii Il batjocoreau
Soldatii,oare ce mai spuneau?...
Era om al durerii
Parasit de toti prietenii...
Tradat de ucenicii Sai
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce a baut paharul manii
Oare cum se simte?...
Cand Il hulim cu multe cuvinte...?
Hai sa facem schimb de inimi
Ti-e frica sa nu simti potirul cruzimii?
Ti-e frica sa vezi ce a simtit?
Cand tu l-ai batjocorit...
Oare cum simtea?
Cand sinele nostru Biblia isi ignorea?...
Ai mai vorbi la fel?..
Daca te-ar vedea El?...
Hai sa facem schimb de inimi
Isus sa dea uitarii
Tu sa continui cu cuvantul asupririi
Fiecare pacat facut
E un piron strapuns,in Al Sau suflet tacut
Ti-a zis ca te iubeste
Dar,tu ai ras de El orgoleste...