Țeapa dreptății
Vino vodă Țepeș Vlade,
Să vezi ce a mai rămas sub soare,
De când tu ai dispărut,
Cu noi, toți au făcut ce-au vrut.
Am ajuns codașii lumii,
Ne culcăm flămânzi pruncii,
Că averea noastă s-a vândut,
La cei ce capul ți l-au vrut.
Dar cu toate astea-i lăudăm,
Râdem și-i aplaudăm,
Că vezi doamne ne ajută,
Noi le dăm, ei ne scuipă.
Nu le-ar strica și câte o țeapă,
Inima în ei de frică să fiarbă,
Că noi am uitat ce tu ne-ai spus,
Nu există decât înainte sau sus.
Category: The patriotic poems
All author's poems: Cormos Bogdan
Date of posting: 20 января 2023
Views: 769
Poems in the same category
În Oraşul SEVERIN,
Şaptezeci şi şase ani s-au scurs,
De când bombele s-au pus.
În oraşul SEVERIN,
Ce a fost lovit din plin.
Era în Aprilie de Paşti,
Când severinenii dragi.
Învierea o aşteptau,
Ei nimic nu prevesteau.
Că în seara de cinşpe aprilie,
Răul atunci avea să vie.
Cerul tot să luminat,
Când oraşul e înştiinţat.
Că în curând o să urmeze,
Oraşul să îl bombardeze.
Biletele îs aruncate
Din avioane îs lansate.
Lumea le luau, le citeau,
Şi atunci ei nu credeau.
Severin oraş frumos,
Tu de PAŞTI vei fii tot jos.
Şi apoi în miez de noapte,
Avioanele vin toate.
Şi într-o oră jumătate,
Au lansat bombele toate.
Prima bombă în gară au pus-o,
Calea ferată au distrus-o.
Uzina de apă toată,
Ea a doua îi bombardată.
Nici Uzina de Vagoane,
N-a scăpat de avioane.
Bombardată ea a fost,
S-a aprins şi a luat foc.
Ca să distrugă curentul,
A lovit bombardamentul.
În Uzina aceia mare,
De curent producătoare.
Şi de odată în miez de noapte,
Străzile sunt luminate.
De focuri şi schije multe,
De la zonele distruse.
Tot oraşul au bombardat,
Multe case au dărâmat.
Oameni mulţi aveau să moară,
În acea noapte amară.
Centrul tot este distrus,
De bombele ce-au căzut.
Oraşul e ca un iad,
Peste tot casele ard.
Oameni morţi zăreşti pe stradă,
Totu îi ca într-un film de groază.
Multe case îs bombardate,
Altele sunt ruinate.
Lumea era bulversată,
Dar şi tare speriată.
Ei cu toţii aşteptau,
Atacuri că se reiau.
Dar la prânz a doua zi,
Nici n-ai vrea tu ca să şti.
Cum a fost el bombardat,
Severin al meu oraş.
Bombardat de avioane,
Ce sunt anglo - americane.
Cu bombe incendiare,
De care nu ai scăpare.
Şi istoria ne spune,
Că nu au mai fost zile bune.
Oraşul a fost bombardat,
Totul a fost ruinat.
Din istorie se ştie,
Că au fost de teroare zile.
De la Paşti şi până în Iunie,
În oraş nu îs zile bune.
Că istoria aşa s-a scris,
Se află într-un manuscris.
Severin oraş frumos,
În noaptea de Paşti e jos!
Primul bombardament pe timp de noapte a avut loc în Oraşul SEVERIN, în noaptea de PAŞTE la ora 23,00 la data de 15 Aprilie 1944. Oraşul a fost bombardat de escadrilă de avioane anglo - americană.
Un geamat
Din ultimul sau geamat
Moldova! A rasunat
Cele mai multe ginduri
Spre ea doar le-a inchinat
Cine a fost stejarul
Ce veacuri ne-a vegheat
Cine a fost lumina
Ce nu ne-a mai lasat
Un clopot ce tot suna
Mereu dar si frumos
Nu e doar Stefan Voda
E geamatul raspuns
Moldova iar Moldova!
Nu-l voi lasa in pace
Nu-I voi ierta vreodata
Pacatul ….
Ca nu se mai intoarce
Drumuri de Dor
Plecăm departe, lăsând în urmă plaiul,
Dealuri tăcute, părinți la geam privesc,
Cu dor în suflet ne uităm graiul,
În țări străine speranțe ne clădesc.
Moldova, mă întorc la tine-n zori,
Cu pași pe drum bătut,
Părinții ne așteaptă, cu ochii plini de dor,
În inimă purtăm pământul cel tăcut.
În ochii lor, iubirea stă cuminte,
Când trenul trece, plecăm în depărtări,
Ne cheamă dealuri, păduri ce-s fără minte,
Întoarce-te, măcar în vis, când cazi în zări.
Pământul nostru plânge că-i uitat,
Fântâni ce s-au uscat în așteptare,
Moldova-i tot acasă, neschimbat,
Dar noi plecăm, cu visuri în schimbare.
Dacule
Pe aripile vremii, Dacule, țese-ți nădejdea,
Să înalți din strămoși o cetate de vremea rea.
Din adâncul veacurilor, unde istoria se îmbină,
Scrie epopeea neamului, cu vârful de lumină.
În pământul roditor, unde strămoșii se odihnesc,
Tu să semeni înțelepciune și curaj să culegi,
Să împarți neamului tău, din izvorul tău de cânt,
Ce revarsă peste veacuri, un duh neînfrânt.
Dacule, privește cerul, vezi cum stelele se leagănă?
Ele cântă de-ți amintește, de vechiul tău blazon,
Să ai în gând măreția, să ai în suflet sclipirea,
Ce-a răsărit din tine, și-a făcut lumea bogată-n faimă.
Tu, urmaș al dacilor, cu-n inimă de leu,
Înfruntă vremurile cu spiritul tău mereu.
Să fi pesemne o punte între trecut și viitor,
Dacule, fii farul ce străbate orice nor.
Fie ca drumul să-ți fie mereu presărat cu floare,
Să-ți fie viața cântec, iar lupta - o victorie mare.
Dacule, în zborul tău, să nu cunoști oprire,
Să fii mereu în creștere, spre nesfârșită mărire.
La steaua (II)
SECOLUL XXI
Dragi barbati din lumea intreaga,
Explicati voi cum se poate...
Dintr-un cumul de femei,
Tot voi sa le stiti pe toate.
Multe-s faine si destepte,
Harnice din cale afara
Dar uitandu-va-n ograda
Nu-i priveliste normala.
Lucrurile - s repezite,
Vrem de toate intr-o zi
Si uitam ca perfectiunea,
Sta pitita intre copii.
Societatea s-a schimbat,
Avem gadget uri moderne
Dar interiorul nostru,
Duce lipsa de poeme.
Nu mai stim sa dam o floare,
Celor ce ne-au educat
Si nici multumesc sa spunem
Unui chip induiosat.
Ne grabim s-ajungem iute
La un job ce il uram
Banii mai ca ne rapeste
Moftul de a fi stapan.
Libertatea-i o fantoma
Ce apare cand si cand
Cu catuse benevole
Stam legati pan'la mormant.
Iesi pe strada si-ti dai seama
Ca nimic nu-i cum era,
Azi dreptatea si onoarea
Sunt virtuti anapoda.
Vrem o lume ca afara
Dar corutia-i printesa,
Rautatea si prostia
Sunt piese de rezistenta.
Daca mai avem cutume
Hai sa coloram o parte,
Astfel din aceasta lume
Sa iubim macar jumate!
05. FEB. 2024
În Oraşul SEVERIN,
Şaptezeci şi şase ani s-au scurs,
De când bombele s-au pus.
În oraşul SEVERIN,
Ce a fost lovit din plin.
Era în Aprilie de Paşti,
Când severinenii dragi.
Învierea o aşteptau,
Ei nimic nu prevesteau.
Că în seara de cinşpe aprilie,
Răul atunci avea să vie.
Cerul tot să luminat,
Când oraşul e înştiinţat.
Că în curând o să urmeze,
Oraşul să îl bombardeze.
Biletele îs aruncate
Din avioane îs lansate.
Lumea le luau, le citeau,
Şi atunci ei nu credeau.
Severin oraş frumos,
Tu de PAŞTI vei fii tot jos.
Şi apoi în miez de noapte,
Avioanele vin toate.
Şi într-o oră jumătate,
Au lansat bombele toate.
Prima bombă în gară au pus-o,
Calea ferată au distrus-o.
Uzina de apă toată,
Ea a doua îi bombardată.
Nici Uzina de Vagoane,
N-a scăpat de avioane.
Bombardată ea a fost,
S-a aprins şi a luat foc.
Ca să distrugă curentul,
A lovit bombardamentul.
În Uzina aceia mare,
De curent producătoare.
Şi de odată în miez de noapte,
Străzile sunt luminate.
De focuri şi schije multe,
De la zonele distruse.
Tot oraşul au bombardat,
Multe case au dărâmat.
Oameni mulţi aveau să moară,
În acea noapte amară.
Centrul tot este distrus,
De bombele ce-au căzut.
Oraşul e ca un iad,
Peste tot casele ard.
Oameni morţi zăreşti pe stradă,
Totu îi ca într-un film de groază.
Multe case îs bombardate,
Altele sunt ruinate.
Lumea era bulversată,
Dar şi tare speriată.
Ei cu toţii aşteptau,
Atacuri că se reiau.
Dar la prânz a doua zi,
Nici n-ai vrea tu ca să şti.
Cum a fost el bombardat,
Severin al meu oraş.
Bombardat de avioane,
Ce sunt anglo - americane.
Cu bombe incendiare,
De care nu ai scăpare.
Şi istoria ne spune,
Că nu au mai fost zile bune.
Oraşul a fost bombardat,
Totul a fost ruinat.
Din istorie se ştie,
Că au fost de teroare zile.
De la Paşti şi până în Iunie,
În oraş nu îs zile bune.
Că istoria aşa s-a scris,
Se află într-un manuscris.
Severin oraş frumos,
În noaptea de Paşti e jos!
Primul bombardament pe timp de noapte a avut loc în Oraşul SEVERIN, în noaptea de PAŞTE la ora 23,00 la data de 15 Aprilie 1944. Oraşul a fost bombardat de escadrilă de avioane anglo - americană.
Un geamat
Din ultimul sau geamat
Moldova! A rasunat
Cele mai multe ginduri
Spre ea doar le-a inchinat
Cine a fost stejarul
Ce veacuri ne-a vegheat
Cine a fost lumina
Ce nu ne-a mai lasat
Un clopot ce tot suna
Mereu dar si frumos
Nu e doar Stefan Voda
E geamatul raspuns
Moldova iar Moldova!
Nu-l voi lasa in pace
Nu-I voi ierta vreodata
Pacatul ….
Ca nu se mai intoarce
Drumuri de Dor
Plecăm departe, lăsând în urmă plaiul,
Dealuri tăcute, părinți la geam privesc,
Cu dor în suflet ne uităm graiul,
În țări străine speranțe ne clădesc.
Moldova, mă întorc la tine-n zori,
Cu pași pe drum bătut,
Părinții ne așteaptă, cu ochii plini de dor,
În inimă purtăm pământul cel tăcut.
În ochii lor, iubirea stă cuminte,
Când trenul trece, plecăm în depărtări,
Ne cheamă dealuri, păduri ce-s fără minte,
Întoarce-te, măcar în vis, când cazi în zări.
Pământul nostru plânge că-i uitat,
Fântâni ce s-au uscat în așteptare,
Moldova-i tot acasă, neschimbat,
Dar noi plecăm, cu visuri în schimbare.
Dacule
Pe aripile vremii, Dacule, țese-ți nădejdea,
Să înalți din strămoși o cetate de vremea rea.
Din adâncul veacurilor, unde istoria se îmbină,
Scrie epopeea neamului, cu vârful de lumină.
În pământul roditor, unde strămoșii se odihnesc,
Tu să semeni înțelepciune și curaj să culegi,
Să împarți neamului tău, din izvorul tău de cânt,
Ce revarsă peste veacuri, un duh neînfrânt.
Dacule, privește cerul, vezi cum stelele se leagănă?
Ele cântă de-ți amintește, de vechiul tău blazon,
Să ai în gând măreția, să ai în suflet sclipirea,
Ce-a răsărit din tine, și-a făcut lumea bogată-n faimă.
Tu, urmaș al dacilor, cu-n inimă de leu,
Înfruntă vremurile cu spiritul tău mereu.
Să fi pesemne o punte între trecut și viitor,
Dacule, fii farul ce străbate orice nor.
Fie ca drumul să-ți fie mereu presărat cu floare,
Să-ți fie viața cântec, iar lupta - o victorie mare.
Dacule, în zborul tău, să nu cunoști oprire,
Să fii mereu în creștere, spre nesfârșită mărire.
La steaua (II)
SECOLUL XXI
Dragi barbati din lumea intreaga,
Explicati voi cum se poate...
Dintr-un cumul de femei,
Tot voi sa le stiti pe toate.
Multe-s faine si destepte,
Harnice din cale afara
Dar uitandu-va-n ograda
Nu-i priveliste normala.
Lucrurile - s repezite,
Vrem de toate intr-o zi
Si uitam ca perfectiunea,
Sta pitita intre copii.
Societatea s-a schimbat,
Avem gadget uri moderne
Dar interiorul nostru,
Duce lipsa de poeme.
Nu mai stim sa dam o floare,
Celor ce ne-au educat
Si nici multumesc sa spunem
Unui chip induiosat.
Ne grabim s-ajungem iute
La un job ce il uram
Banii mai ca ne rapeste
Moftul de a fi stapan.
Libertatea-i o fantoma
Ce apare cand si cand
Cu catuse benevole
Stam legati pan'la mormant.
Iesi pe strada si-ti dai seama
Ca nimic nu-i cum era,
Azi dreptatea si onoarea
Sunt virtuti anapoda.
Vrem o lume ca afara
Dar corutia-i printesa,
Rautatea si prostia
Sunt piese de rezistenta.
Daca mai avem cutume
Hai sa coloram o parte,
Astfel din aceasta lume
Sa iubim macar jumate!
05. FEB. 2024
Other poems by the author
Dor de tine
Mi-e dor, dar nu știu cum,
Mai pot să simt chiar și acum,
Dorul, care mă-nălța ,
Spre delicata atingere a ta.
Bucurie, tristețe, ură
Toate le simt în astă viață dură,
Dar ceea ce tu mi-ai oferit,
În nici o viață n-am simțit.
Astăzi, ești doar o neînțeleasă amintire.
Dar și acum când soarta face să fii lângă mine,
Vreau să te țin, să simt căldura ta,
Ca pe Dorul ăsta crunt, să-l pot alunga.
Dor de tine
Mi-e dor, dar nu știu cum,
Mai pot să simt chiar și acum,
Dorul, care mă-nălța ,
Spre delicata atingere a ta.
Bucurie, tristețe, ură
Toate le simt în astă viață dură,
Dar ceea ce tu mi-ai oferit,
În nici o viață n-am simțit.
Astăzi, ești doar o neînțeleasă amintire.
Dar și acum când soarta face să fii lângă mine,
Vreau să te țin, să simt căldura ta,
Ca pe Dorul ăsta crunt, să-l pot alunga.
Dor de tine
Mi-e dor, dar nu știu cum,
Mai pot să simt chiar și acum,
Dorul, care mă-nălța ,
Spre delicata atingere a ta.
Bucurie, tristețe, ură
Toate le simt în astă viață dură,
Dar ceea ce tu mi-ai oferit,
În nici o viață n-am simțit.
Astăzi, ești doar o neînțeleasă amintire.
Dar și acum când soarta face să fii lângă mine,
Vreau să te țin, să simt căldura ta,
Ca pe Dorul ăsta crunt, să-l pot alunga.
Dor de tine
Mi-e dor, dar nu știu cum,
Mai pot să simt chiar și acum,
Dorul, care mă-nălța ,
Spre delicata atingere a ta.
Bucurie, tristețe, ură
Toate le simt în astă viață dură,
Dar ceea ce tu mi-ai oferit,
În nici o viață n-am simțit.
Astăzi, ești doar o neînțeleasă amintire.
Dar și acum când soarta face să fii lângă mine,
Vreau să te țin, să simt căldura ta,
Ca pe Dorul ăsta crunt, să-l pot alunga.