Copacii

𝚁𝚊̆𝚖𝚊𝚜̊𝚒 𝚐𝚘𝚒,

𝚙𝚊̆𝚛𝚊̆𝚜𝚒𝚝̊𝚒 𝚍𝚎 𝚏𝚛𝚞𝚗𝚣𝚎 𝚒̂𝚗 𝚖𝚒𝚓𝚕𝚘𝚌𝚞𝚕 𝚒𝚎𝚛𝚗𝚒,

𝚙𝚊𝚛 𝚗𝚒𝚜̊𝚝𝚎 𝚜𝚝𝚛𝚒𝚐𝚘𝚒

𝚌𝚞 𝚛𝚊𝚖𝚞𝚛𝚒 𝚍𝚎 𝚙𝚊̂𝚗𝚣𝚎.

𝙶𝚊̆𝚣𝚍𝚞𝚒𝚝̊𝚒 𝚜𝚞𝚋 𝚞𝚗 𝚌𝚎𝚛 𝚍𝚎 𝚙𝚘𝚟𝚎𝚜𝚝𝚎,

𝚊𝚜𝚝𝚊 𝚍𝚊 𝚌𝚘𝚖𝚘𝚊𝚛𝚊̆ 𝚎𝚜𝚝𝚎!

 

 


Category: Poems about nature

All author's poems: Denisa-Crina Ivașcă poezii.online Copacii

Date of posting: 17 яМваря 2023

Timp de citire: ~1 min.

Views: 1432

Log in and comment!

Other poems by the author

Luna

𝒪𝒜𝒯𝓊 𝒟𝓊𝒷𝒟𝓉𝒶̆ ℒ𝓊𝓃𝒶̆

𝓅𝓇𝒟ℯ𝓉ℯ𝓃𝒶 𝓅𝒶̆𝓂𝒶̂𝓃𝓉ℯ𝓃𝒟𝓁ℎ𝓇

𝓅ℯ 𝓁𝒶 𝒶 𝓂ℯ𝒶 𝒻ℯ𝓇ℯ𝒶𝓈𝓉𝓇𝒶̆ 𝒶𝒟 𝒻ℎ𝓈𝓉 𝓉𝒟𝓂𝓅 𝒹ℯℎ 𝓁𝓊𝓃𝒶̆

𝓉𝒶̆𝓂𝒶̆𝒹𝓊𝒟𝓉ℎ𝒶𝓇ℯ 𝒻𝒟𝒟𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝒶 𝓉𝓊𝓉𝓊𝓇ℎ𝓇 𝓇𝒶̆𝓃𝒟𝓁ℎ𝓇

 

ℛ𝒶𝓏ℯ𝓁ℯ 𝒯𝒶𝓁ℯ𝒶𝓉𝒶̂𝓉 𝒹ℯ 𝓋ℯ𝒹ℯ𝓇ℎ𝒶𝓈ℯ

𝒶𝓊 𝓅𝒶̆𝓉𝓇𝓊𝓃𝓈 𝒞ℎ𝓂𝓅𝓁ℯ𝓉 𝒟̂𝓃 𝓂𝒟𝒞𝒶 𝓂ℯ𝒶 𝒟̂𝓃𝒞𝒶̆𝓅ℯ𝓇ℯ

𝓉𝓇𝒶𝓃𝒻ℎ𝓇𝓂𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝓃ℎ𝓅𝓉̊𝒟𝓁ℯ𝓃 ℊ𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓇𝒟 𝓅𝓇ℯ𝓉̊𝒟ℎ𝒶𝓈ℯ

𝒻𝒟𝒟𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝓂𝓊𝒞ℯ𝓃𝒟𝒞𝒶̆ 𝒶 𝓃𝓊𝓂ℯ𝓇ℎ𝒶𝓈ℯ𝓁ℎ𝓇 ℎ𝓅ℯ𝓇ℯ

 

𝒪𝓅ℯ𝓇ℯ𝓁ℯ 𝓂ℯ𝓁ℯ 𝒹ℯ 𝓈𝓊𝒻ℯ𝓇𝒟𝓃𝓉̊𝒶̆

ℐ̂𝓉̊𝒟 𝓁𝒶̆𝓈𝒶𝓊 𝒞𝒜𝒟𝓅𝓊𝓁 𝓅𝒶𝓇𝒞𝒶̆ 𝒹ℯ𝓏ℎ𝓇𝒟ℯ𝓃𝓉𝒶𝓉

𝒯ℯ 𝓊𝒟𝓉𝒶𝒟 𝓁𝒶 𝓂𝒟𝓃ℯ𝒞𝓊 𝒷𝓊𝓃𝒶̆𝓋ℎ𝒟𝓃𝓉̊𝒶̆

𝓁𝒶 ℊ𝓇𝒶𝒟𝓊𝓁 𝓂ℯ𝓊 𝓁𝒶𝓂ℯ𝓃𝓉𝒶𝓉

 

𝒫𝓇ℯ𝓏ℯ𝓃𝓉̊𝒶 𝒯𝒶 𝒞ℎ𝓂𝓊𝓃𝒟𝒞𝒶 𝓂𝓊𝓁𝓉ℯ

𝒮𝓊𝒻𝓁ℯ𝓉𝓊𝓁 ℯ𝓇𝒶 ℯ𝓍𝓊𝓁𝓉𝒶𝓉 𝓋𝒶̆𝓏𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓉ℯ

𝒯ℎ𝓉𝓊𝓁 𝒹𝒟𝓃 𝓂𝒟𝓃ℯ 𝒶 𝒟̂𝓃𝒞ℯ𝓅𝓊𝓉 𝓈𝒶̆ 𝒯ℯ 𝒶𝓈𝒞𝓊𝓁𝓉ℯ

𝒟𝒶𝓇 𝒶𝓅ℎ𝒟 𝓈ℎ𝓂𝓃𝓊𝓁 𝓁𝒟𝓃𝒟𝓈̊𝓉𝒟𝓉 𝒶𝓅𝒶̆𝓇ℯ𝒶 𝒟̂𝓃 𝒻𝒟ℯ𝒞𝒶𝓇ℯ 𝓃ℎ𝒶𝓅𝓉ℯ

 

𝒟ℯ𝓃𝒟𝓈𝒶𝒞𝓇𝒟𝓃𝒶 ℐ𝓋𝒶𝓈̊𝒞𝒶̆ℒ𝓊𝓃𝒶

 

More ...

Poems in the same category

Flori necunoscute

În grădina mea cu pomi,

Printre ei apar mereu 

Câte-o floare , o minune 

Dar , divin ,

Mă uit în zare 

Și privesc în depărtare. 

Lângă un cireș mai mic,

Intre frunze gălbioare,

Două flori mai zâmbitoare.

Mă apropii încetișor,

Parcă mă privesc și-și zic:

" Nu ne știe ? De se uită-ntrebător.." 

Suntem flori necunoscute 

Pentru-ntreg al lor popor. 

More ...

Cinci Elemente

îndepărtate orizonturi

dezordine și haos în minte,

continua să se reflecte pe foaie

negru de creion

abstracte lanțuri de imagini.

ce mister ascunde marea,

când ale sale ape se varsă

în altă apă?

ce ascunde adâncul pădurilor

când razele nu pot pătrunde?

ce înfățișare are aerul

atunci când trece tot prin aer?

în ce se transforma focul

când arde în flăcări eterne?

neîncetate lanțuri de imagini

în orizontul unei neîncetate căutări

gândurile zboară

în umbre de eter.

More ...

Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în norvegiană

Iubesc ploaia nebună ce vrea

Să cadă, să doară, să fie doar ea

La masa aceluiași hol ruginit,

Când nimeni nu cere răspunsul primit,

S-o vreau ca să stea !

 

E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi

Deasupra la toate să ploaie pe noi,

Când stropii cei grei se dau rătăcind

De-a valma în cer și cad împietrind

Bezmetici și goi !

 

E ploaia pe geamuri ce cade strident,

Stau singur la geam și totuși absent

Când nimeni nu cere privirii reper,

Nu zic la nimeni, nici mie, că sper

Un soare prezent !

 

Mari picuri de nuntă stropesc apăsat

Cămașa de mire, Pământu-mpărat

Stă singur la masă, nuntași-s plecați,

Tomnatici și grei, de vânturi luați,

Săruturi răzbat !

 

De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin

Cu picurii reci mă cheamă să vin,

Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,

Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,

De crede-n destin !

 

Jeg elsker regn

 

Jeg elsker det vanvittige regnet det vil ha

Å falle, å skade, å være bare henne

Ved bordet i den samme rustne hallen,

Når ingen ber om svaret mottatt,

Jeg vil at hun skal bli!

 

Det er en besettende oppfordring til å dele behov

La det først og fremst regne over oss,

Når det tunge drysset kommer på avveie

De svever på himmelen og faller stive

Gal og naken!

 

Det er regnet på vinduene som faller skingrende,

Jeg sitter alene ved vinduet og likevel fraværende

Når ingen ber blikket om en referanse,

Jeg sier ikke til noen, ikke engang meg selv, at jeg håper

En nåværende sol!

 

Store bryllupsdråper drysser hardt

Brudgommens skjorte, Earth-king

Sitt alene ved bordet, gift deg og dra,

Tomnatisk og tung, tatt av vind,

Kyss smi!

 

Selv om det regner, er det jevnt

Med de kalde dråpene kaller det meg til å komme,

Fremfor alt, for å fortelle meg hva han vil,

Jeg elsker det vanvittige regnet akkurat slik det er

Å tro på skjebnen!

More ...

ÎNTOTDEAUNA TOAMNĂ

   Toamnă, tu chiar nu m-ai păcălit niciodată!
    Dintr-o privire te-am citit și am știut de-ndată,
    Că-n pragul casei mele scăldată-n soare,
    O să te-ntorci din nou, ființă călătoare!
    
    Și ai să vii curând cu ifos și plictis în glas,
    Și-n scurtul timp ce ne-a rămas,
    Ai să-mi propui pe buze vin pelin-amar,
    Și-ai să mă minți că-i dulce vinul din pahar!
    
    Da' eu-s convins că-n umbra ființei tale,
    Se-ascunde atâta vifor, patimă și jale,
    Încât aș vrea să te evit. Și dacă pot,
    Din treburile tale importante să nu te scot!
    
    Căci știu că tu cu mine nu mai ai răbdare,
    Și vrei să pleci din nou, ființă călătoare,
    Lăsând în urmă-ți cer întunecat și ceață,
    Cu iz de nuci și de gutui topite în dulceață!

More ...

Margaretele, toamna

Margaretele, toamna, mângâiate de vânt,

Frunze cad, ruginite, peste albele straie,

Margaretele, toamna, lasă capu-n pământ,

Părăsite de soare, ’mbrățişate de ploaie.

 

Rochia lor de mireasă pare fadă şi gri,

Pete brun-roşioare trena lungă-i ornează,

Poze reci, muze triste ale toamnei târzii,

Policandre de stele din văzduh le veghează.

 

Margaretele, toamna, ca prin vis risipesc

Primăveri de smaralde negăsite vreodată

Și când toți le cred moarte, dintr-odată-nfloresc

Albe, tinere, zvelte, într-un suflet de fată.

 

Un apus acuarelă, niciodată de-ajuns,

Nu ascunde vederii prăbuşiri de petale...

Ochii lor verzi şi limpezi lăcrimează pe-ascuns,

Margaretele, toamna, plâng iubiri abisale.

More ...

IARNA ÎN CODRU

Mă lipesc de un dor nestins

Să privim îndepărtarea

Unde  codrul de iarnă-i nins

Și crengile sunt arcade

Când din cer omătul cade



Printre fulgii dintre brazi

Prin troiene și nămeți

Să rămânem vechi drumeți

Tu și eu doi rătăciți

Ce-au uitat ce zi e azi

Printre fulgi…Printre brazi…

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🀍