Copacii

𝚁𝚊̆𝚖𝚊𝚜̊𝚒 𝚐𝚘𝚒,

𝚙𝚊̆𝚛𝚊̆𝚜𝚒𝚝̊𝚒 𝚍𝚎 𝚏𝚛𝚞𝚗𝚣𝚎 𝚒̂𝚗 𝚖𝚒𝚓𝚕𝚘𝚌𝚞𝚕 𝚒𝚎𝚛𝚗𝚒,

𝚙𝚊𝚛 𝚗𝚒𝚜̊𝚝𝚎 𝚜𝚝𝚛𝚒𝚐𝚘𝚒

𝚌𝚞 𝚛𝚊𝚖𝚞𝚛𝚒 𝚍𝚎 𝚙𝚊̂𝚗𝚣𝚎.

𝙶𝚊̆𝚣𝚍𝚞𝚒𝚝̊𝚒 𝚜𝚞𝚋 𝚞𝚗 𝚌𝚎𝚛 𝚍𝚎 𝚙𝚘𝚟𝚎𝚜𝚝𝚎,

𝚊𝚜𝚝𝚊 𝚍𝚊 𝚌𝚘𝚖𝚘𝚊𝚛𝚊̆ 𝚎𝚜𝚝𝚎!

 

 


Category: Poems about nature

All author's poems: Denisa-Crina Ivașcă poezii.online Copacii

Date of posting: 17 яМваря 2023

Timp de citire: ~1 min.

Views: 1427

Log in and comment!

Other poems by the author

Luna

𝒪𝒜𝒯𝓊 𝒟𝓊𝒷𝒟𝓉𝒶̆ ℒ𝓊𝓃𝒶̆

𝓅𝓇𝒟ℯ𝓉ℯ𝓃𝒶 𝓅𝒶̆𝓂𝒶̂𝓃𝓉ℯ𝓃𝒟𝓁ℎ𝓇

𝓅ℯ 𝓁𝒶 𝒶 𝓂ℯ𝒶 𝒻ℯ𝓇ℯ𝒶𝓈𝓉𝓇𝒶̆ 𝒶𝒟 𝒻ℎ𝓈𝓉 𝓉𝒟𝓂𝓅 𝒹ℯℎ 𝓁𝓊𝓃𝒶̆

𝓉𝒶̆𝓂𝒶̆𝒹𝓊𝒟𝓉ℎ𝒶𝓇ℯ 𝒻𝒟𝒟𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝒶 𝓉𝓊𝓉𝓊𝓇ℎ𝓇 𝓇𝒶̆𝓃𝒟𝓁ℎ𝓇

 

ℛ𝒶𝓏ℯ𝓁ℯ 𝒯𝒶𝓁ℯ𝒶𝓉𝒶̂𝓉 𝒹ℯ 𝓋ℯ𝒹ℯ𝓇ℎ𝒶𝓈ℯ

𝒶𝓊 𝓅𝒶̆𝓉𝓇𝓊𝓃𝓈 𝒞ℎ𝓂𝓅𝓁ℯ𝓉 𝒟̂𝓃 𝓂𝒟𝒞𝒶 𝓂ℯ𝒶 𝒟̂𝓃𝒞𝒶̆𝓅ℯ𝓇ℯ

𝓉𝓇𝒶𝓃𝒻ℎ𝓇𝓂𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝓃ℎ𝓅𝓉̊𝒟𝓁ℯ𝓃 ℊ𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓇𝒟 𝓅𝓇ℯ𝓉̊𝒟ℎ𝒶𝓈ℯ

𝒻𝒟𝒟𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝓂𝓊𝒞ℯ𝓃𝒟𝒞𝒶̆ 𝒶 𝓃𝓊𝓂ℯ𝓇ℎ𝒶𝓈ℯ𝓁ℎ𝓇 ℎ𝓅ℯ𝓇ℯ

 

𝒪𝓅ℯ𝓇ℯ𝓁ℯ 𝓂ℯ𝓁ℯ 𝒹ℯ 𝓈𝓊𝒻ℯ𝓇𝒟𝓃𝓉̊𝒶̆

ℐ̂𝓉̊𝒟 𝓁𝒶̆𝓈𝒶𝓊 𝒞𝒜𝒟𝓅𝓊𝓁 𝓅𝒶𝓇𝒞𝒶̆ 𝒹ℯ𝓏ℎ𝓇𝒟ℯ𝓃𝓉𝒶𝓉

𝒯ℯ 𝓊𝒟𝓉𝒶𝒟 𝓁𝒶 𝓂𝒟𝓃ℯ𝒞𝓊 𝒷𝓊𝓃𝒶̆𝓋ℎ𝒟𝓃𝓉̊𝒶̆

𝓁𝒶 ℊ𝓇𝒶𝒟𝓊𝓁 𝓂ℯ𝓊 𝓁𝒶𝓂ℯ𝓃𝓉𝒶𝓉

 

𝒫𝓇ℯ𝓏ℯ𝓃𝓉̊𝒶 𝒯𝒶 𝒞ℎ𝓂𝓊𝓃𝒟𝒞𝒶 𝓂𝓊𝓁𝓉ℯ

𝒮𝓊𝒻𝓁ℯ𝓉𝓊𝓁 ℯ𝓇𝒶 ℯ𝓍𝓊𝓁𝓉𝒶𝓉 𝓋𝒶̆𝓏𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓉ℯ

𝒯ℎ𝓉𝓊𝓁 𝒹𝒟𝓃 𝓂𝒟𝓃ℯ 𝒶 𝒟̂𝓃𝒞ℯ𝓅𝓊𝓉 𝓈𝒶̆ 𝒯ℯ 𝒶𝓈𝒞𝓊𝓁𝓉ℯ

𝒟𝒶𝓇 𝒶𝓅ℎ𝒟 𝓈ℎ𝓂𝓃𝓊𝓁 𝓁𝒟𝓃𝒟𝓈̊𝓉𝒟𝓉 𝒶𝓅𝒶̆𝓇ℯ𝒶 𝒟̂𝓃 𝒻𝒟ℯ𝒞𝒶𝓇ℯ 𝓃ℎ𝒶𝓅𝓉ℯ

 

𝒟ℯ𝓃𝒟𝓈𝒶𝒞𝓇𝒟𝓃𝒶 ℐ𝓋𝒶𝓈̊𝒞𝒶̆ℒ𝓊𝓃𝒶

 

More ...

Poems in the same category

Stele

-Stea alba luminoasa!
Tu, din cerul intunecos.
Cum de esti asa frumoasa?
Si cum luminezi asa galagios?
Cum e la inceputul vietii tale?
Precum luminii tu dai cale,
atat esti de magnifica
dar mica cat o pietricica

-Eu departe stau.
Si de veacuri sunt aici.
De atata timp eu vad
cum altor stele,
focul,
de timp,
le este stins.
Dar eu stiu
ca voi intruna turuiti,
cunostinta rar impartiti.

O zi a noastra-i cat o mie de ani,
a voastra.
Iara nici o stea nu-i mica,
nici pe departe pitica.

Tu. Om mic de pe pamant
Tu care stele vezi noaptea,
sa ti minte un gand,
Focul arde tar chiar si cand vine moartea.

Eu nici pe departe nu m-am nascut
multi oameni curiosi am vazut,
Fiecare acest lucru a crezut.
Tu la moarte m-ai vazut,
ars in flacari, disparut.

Eu departe sunt de aici,
astfel lumina incet la tine a ajuns
dar eu deja m-am stins.
Timpul mi-a venit.

More ...

Pomul și omul

Pomul crește nencetat,

Cu crengile răsfirat,

Depărtându-se mereu....

Parcă nu suntem de-un neam,

Nu avem același ram

Ne îndreptăm mereu 

Numai bunul Dumnezeu,

Ne iubește că un tată,

Nu ne lasă niciodată,

El dorește că să fie...

Pace și prietenie...

Iubire multă să fie...

Precum bunul Dumnezeu,

Își dorește tot mereu.

Să nu faci rău nimănui,

Că îi faci chiar fratelui.

More ...

flux de poeme naani /33

noi linii de cod 

curăță rețelele AI 

de materia

întunecată

More ...

Octombrie de George Topârceanu în germană

Octombrie-a lăsat pe dealuri

Covoare galbene şi roşii.

Trec nouri de argint în valuri

Şi cântă-a dragoste cocoşii.

 

Mă uit mereu la barometru

Şi mă-nfior când scade-un pic,

Căci soarele e tot mai mic

În diametru.

 

Dar pe sub cerul cald ca-n mai

Trec zile albe după zile,

Mai nestatornice şi mai

Subtile…

 

Întârziată fără vreme

Se plimbă Toamna prin grădini

Cu faldurii hlamidei plini

De crizanteme.

 

Şi cum abia pluteşte-n mers

Ca o marchiză,

De parcă-ntregul univers

Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -

 

Un liliac nedumerit

De-alura ei de domnişoară

S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit

Şi de emoţie-a-nflorit

A doua oară…

 

Oktober

 

Der Oktober ging in die Berge

Gelbe und rote Teppiche.

Silberne Wolken ziehen in den Wellen vorbei

Und singe dem Hahn Liebe.

 

Ich schaue immer auf das Barometer

Und ich schaudere, wenn es ein wenig fällt,

Weil die Sonne kleiner wird

im Durchmesser.

 

Aber unter dem warmen Himmel wie im Mai

Weiße Tage vergehen mit Tagen,

Wankelmütiger und mehr

Subtil…

 

Unzeitige Verzögerung

Herbstspaziergänge durch die Gärten

Mit den Falten der Chlamyda voll

Von Chrysanthemen.

 

Und wie es kaum in Bewegung schwebt

wie eine Marquise

Wie das ganze Universum

Schauen Sie überrascht auf sie zurück, -

 

Eine verwirrte Fledermaus

Wegen ihres jungfräulichen Aussehens

Er wurde gelb und verwirrt

Und die Emotionen blühten auf

Das zweite Mal…

More ...

Flori de gheață

Au scăpărat lumina-n stele

Îngeri fixați de ger

Și pe fereastră se aștern c-o pojghiță de alb subțire, efemer.

Aștern și eu o pagină golașă...

Condeiul curge-n poezie albastră

Și vinul roșu-n sânge percolează

În doze și în ritmuri de tarafuri

Cu dans de muze vesele în glastră.

More ...

Final de iarnă

Iarna așteaptă în final plecarea,

de a-și lua zăpezile

conservată într-o natură rece

evacuată în afara naturii,

rămas cu fiorul

prelins în lacrima uitării

strigătul dureros despărți

natura robită de iarna nemiloasă,

iarna  își spune ultimul cuvant de adio

Natura caștigă procesul de a revendica

primăvara.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🀍