Gânduri în noapte
Singur în noapte,
Am decis sa trec la fapte.
Sa te uit întâi pe tine
Apoi sa îmi vad de mine,
Am ales sa uit de tot
Sa nu ma gândesc ce nu pot
Am zis ca o sa reușesc
Dar simt ca ma prăbușesc...
Erai tot ce mai aveam
Doar cu tine eu zâmbeam
Dar era cazul sa pleci
Amândoi eram cam seci.
Ne iubeam destul de mult
Dar ne am oprit la un sărut
N ai simțit ca s potrivit
Poate nu ne a fost menit.
Ne iubeam fix ca în cărți,
Dar ne regăseam în hărți
În hărți nemâncate
Cu drumuri înfundate,
Unde nu ne întâlnim
Doar sa ne amintim
Ca ne regăseam în lună,
Doar când eram împreună...
Category: Parting poems
All author's poems: ANONIM
Date of posting: 20 августа 2024
Comments: 1
Views: 379
Comments
Poems in the same category
Iubirea este o psihologie
Iubim persoana
Pe care nu ne iubește,
Ne întâlnim cu cea ce nu o iubim,
Dar ea pe noi ne iubește.
Ne despărțim pentru că nu iubim,
Stricăm inima persoanei,
Ce ne-a iubit pe noi.
Rămânem singuri, trăim în singurătate
Suferim mult,
Multe persoane plec pe drumul cel rău,
Și încep a bea alcool.
Dispare speranța
Că iubirea există,
Și omul își închide inima sa,
Nu lasă pe nimeni să-l iubească.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 03.11.2024
Săpătorul din adânc
Într-o pădure fără margini, mă plimb,
Unde copacii-s făcuți din oasele mele,
Iar vântul e glasul meu, tăcut și șoptit,
Săpătorul din mine mă strigă: „Tu singur te pierzi.”
Am o lopată din teamă, ascuțită și rece,
Sap șanțuri adânci în carnea speranței,
Fiecare zi o arunc în adâncuri,
Pământul mustind de visuri strivite.
Pe umeri port lanțuri ce le-am făurit,
În atelierele gândurilor mele plumburii,
Eu, fierarul blestemat al propriului chin,
Mă încui pe mine-n mine, străjer fără chei.
Și-n miezul acelei gropi pe care-o tot sap,
Unde liniștea sapă mai adânc decât mâinile mele,
Un copil stă ghemuit, murdar de uitare,
Privirea-i e oglinda în care fug.
„De ce sapi, omule?” mă întreabă,
Dar tăcerea mea e doar răspunsul tăcerii lui.
Eu sunt sculptorul care ruinează marmura,
Eu sunt cântărețul care rupe corzile viorii.
Și-n acea clipă, groapa se-nchide,
Nu cu pământ, ci cu aer – un vid născut din mine.
Săpătorul adoarme, uită lopata,
Dar mâine va veni cu o nouă ispită.
Oare, cândva, voi construi o scară?
Sau voi rămâne prizonier în labirintul meu,
Un Minotaur ce se vânează pe sine,
Știind că nu există nici biruință, nici ieșire?
Recurs final
Azi fac recurs ultima oară
M-am saturat amintirea ta să doară
Mi-ajunge de când duc cu mine război
Vreau sa te uit...ma vreau pe mine-napoi.
Dar cine m-ar putea judeca...
De-un an și ceva, pledez doar împotriva mea
Pentru singura vină ce o recunosc
C-am sperat în vise ce azi nu mai au rost...
Azi fac recurs ultima oară
N-am să mai las tăcerea ta să doară
Prea mult timp petrecut în așteptare
Pentru cel ce n-am avut nici o valoare...
Azi fac recurs ultima oară
Pentr-o poveste...cândva un soare
Ce s-a stins în dureri și doruri amare
Fără un vin și-o ultimă îmbratișare...
De ce mai trăiesc?
Nu credeam că lipsa ta o să mă pună la pământ,
Ultimul sărut mi-a deschis drumul către mormânt,
Nu știam că pentru tine iubirea-i doar un cuvânt,
Ști că fără tine nu-mi găsesc locul pe acest pământ........
De ce n-ai venit cu mine când te-am chemat?
De ce mi-ai zis că mă iubești și după ai plecat?
De ce m-ai abandonat fix când eram complet debusolat?
Vreau să-ți spun că .....de tine nici acum nu m-am vindecat.........
Nu pot să renunț la noi,
Nu pot să renunț la tot ce-am trăit împreună,
Dacă știam că n-o să m-ai fim noi,
Nu-ți dădeam niciodată drumul la mână.....
Poate pentru tine n-a însemnat nimic,
Însă pentru mine a însemnat tot,
Nu-nțeleg de ce-mi place să mă complic,
Nu-nțeleg de ce încă nu sunt mort.....
Mi-e greu, mi-e dor și incă mă doare
Eram dispus să-ți pun întreaga lume la picioare,
Sunt dispus să trec prin iad pentru a ta sărutare,
Doar că uneori simt cum rămâm fără răbdare......
Uneori îmi vine să plec, să las totul în urmă,
La fel ca-n prima zi, vreau să-mi iau viața-n glumă....
Prima iubire nu se uită
Te ignor și-am s-o fac cât pot de mult
Te-ai pus cu orgoliul meu cumva?
Vai și-amar de ce se va întâmpla
În cel mai rău caz te arunc în Prut.
Mă arde sudoarea plină de frustrare
Am ajuns să-mi înfing unghiile în pământ
Ca apoi să îmi devină părul cărunt
Clipe frumoase de crizare.
Ți-aș smulge fanteziile alea despre controlul tău asupra mea
Nu mă dăruiesc, pleacă de aici cât mai repede
Oh, dar te iubesc atât de mult, toxica mea iubire
Am să te prind și-am să te sărut.
Toxic fiind eu, toxică fiind tu,formăm un întreg
Motiv pentru care ar trebui să nu mă mai poți enerva
Când vei putea tu observa?
Când? Căci pare că nu poți să subînțelegi.
Îmi lipsește aroma ta la nebunie
Să-ți simt trupul e doar un vis plăcut
L-am simțit cândva demult, în al nostru trecut
Păcat că deja ai ales pe altcineva pentru cununie…
Tu, prima mea iubire, nu te pot uita
Unde am să te găsesc ,din nou, a mea?
Noul tău soț când vei dormi te va veghea?
Ce te-a făcut să mă lași în urmă, să te măriți cu altcineva?
Iubirea este o psihologie
Iubim persoana
Pe care nu ne iubește,
Ne întâlnim cu cea ce nu o iubim,
Dar ea pe noi ne iubește.
Ne despărțim pentru că nu iubim,
Stricăm inima persoanei,
Ce ne-a iubit pe noi.
Rămânem singuri, trăim în singurătate
Suferim mult,
Multe persoane plec pe drumul cel rău,
Și încep a bea alcool.
Dispare speranța
Că iubirea există,
Și omul își închide inima sa,
Nu lasă pe nimeni să-l iubească.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 03.11.2024
Săpătorul din adânc
Într-o pădure fără margini, mă plimb,
Unde copacii-s făcuți din oasele mele,
Iar vântul e glasul meu, tăcut și șoptit,
Săpătorul din mine mă strigă: „Tu singur te pierzi.”
Am o lopată din teamă, ascuțită și rece,
Sap șanțuri adânci în carnea speranței,
Fiecare zi o arunc în adâncuri,
Pământul mustind de visuri strivite.
Pe umeri port lanțuri ce le-am făurit,
În atelierele gândurilor mele plumburii,
Eu, fierarul blestemat al propriului chin,
Mă încui pe mine-n mine, străjer fără chei.
Și-n miezul acelei gropi pe care-o tot sap,
Unde liniștea sapă mai adânc decât mâinile mele,
Un copil stă ghemuit, murdar de uitare,
Privirea-i e oglinda în care fug.
„De ce sapi, omule?” mă întreabă,
Dar tăcerea mea e doar răspunsul tăcerii lui.
Eu sunt sculptorul care ruinează marmura,
Eu sunt cântărețul care rupe corzile viorii.
Și-n acea clipă, groapa se-nchide,
Nu cu pământ, ci cu aer – un vid născut din mine.
Săpătorul adoarme, uită lopata,
Dar mâine va veni cu o nouă ispită.
Oare, cândva, voi construi o scară?
Sau voi rămâne prizonier în labirintul meu,
Un Minotaur ce se vânează pe sine,
Știind că nu există nici biruință, nici ieșire?
Recurs final
Azi fac recurs ultima oară
M-am saturat amintirea ta să doară
Mi-ajunge de când duc cu mine război
Vreau sa te uit...ma vreau pe mine-napoi.
Dar cine m-ar putea judeca...
De-un an și ceva, pledez doar împotriva mea
Pentru singura vină ce o recunosc
C-am sperat în vise ce azi nu mai au rost...
Azi fac recurs ultima oară
N-am să mai las tăcerea ta să doară
Prea mult timp petrecut în așteptare
Pentru cel ce n-am avut nici o valoare...
Azi fac recurs ultima oară
Pentr-o poveste...cândva un soare
Ce s-a stins în dureri și doruri amare
Fără un vin și-o ultimă îmbratișare...
De ce mai trăiesc?
Nu credeam că lipsa ta o să mă pună la pământ,
Ultimul sărut mi-a deschis drumul către mormânt,
Nu știam că pentru tine iubirea-i doar un cuvânt,
Ști că fără tine nu-mi găsesc locul pe acest pământ........
De ce n-ai venit cu mine când te-am chemat?
De ce mi-ai zis că mă iubești și după ai plecat?
De ce m-ai abandonat fix când eram complet debusolat?
Vreau să-ți spun că .....de tine nici acum nu m-am vindecat.........
Nu pot să renunț la noi,
Nu pot să renunț la tot ce-am trăit împreună,
Dacă știam că n-o să m-ai fim noi,
Nu-ți dădeam niciodată drumul la mână.....
Poate pentru tine n-a însemnat nimic,
Însă pentru mine a însemnat tot,
Nu-nțeleg de ce-mi place să mă complic,
Nu-nțeleg de ce încă nu sunt mort.....
Mi-e greu, mi-e dor și incă mă doare
Eram dispus să-ți pun întreaga lume la picioare,
Sunt dispus să trec prin iad pentru a ta sărutare,
Doar că uneori simt cum rămâm fără răbdare......
Uneori îmi vine să plec, să las totul în urmă,
La fel ca-n prima zi, vreau să-mi iau viața-n glumă....
Prima iubire nu se uită
Te ignor și-am s-o fac cât pot de mult
Te-ai pus cu orgoliul meu cumva?
Vai și-amar de ce se va întâmpla
În cel mai rău caz te arunc în Prut.
Mă arde sudoarea plină de frustrare
Am ajuns să-mi înfing unghiile în pământ
Ca apoi să îmi devină părul cărunt
Clipe frumoase de crizare.
Ți-aș smulge fanteziile alea despre controlul tău asupra mea
Nu mă dăruiesc, pleacă de aici cât mai repede
Oh, dar te iubesc atât de mult, toxica mea iubire
Am să te prind și-am să te sărut.
Toxic fiind eu, toxică fiind tu,formăm un întreg
Motiv pentru care ar trebui să nu mă mai poți enerva
Când vei putea tu observa?
Când? Căci pare că nu poți să subînțelegi.
Îmi lipsește aroma ta la nebunie
Să-ți simt trupul e doar un vis plăcut
L-am simțit cândva demult, în al nostru trecut
Păcat că deja ai ales pe altcineva pentru cununie…
Tu, prima mea iubire, nu te pot uita
Unde am să te găsesc ,din nou, a mea?
Noul tău soț când vei dormi te va veghea?
Ce te-a făcut să mă lași în urmă, să te măriți cu altcineva?
Other poems by the author
Tu ai iubito?
-Stimate domn, mersi de primire
Care a fost prima ta iubire?
Cu cine te-ai simțit amabil?
Ce chip de om? și cât de durabil,
A fost cuplul între voi?
Ce dorințe ai avut? ce nevoi ??
-Oh prima mea iubire
O simt si amu ca un miracol
Îi aud și amu a ei vorbire
Cu ea depașeam eu orice obstacol
Cu părul blond minune mare
Cu ochi albaștri în revărsare
De nopți adânci petrecute în doi
Cu ea în orice clipă ma simțeam vioi
De mic copil eu am iubito
Și mă temeam eu să îi spun
Încrederea în sine nu am găsit-o
Și am perdut un moment bun
-Și pe urma ce ai făcut
Ai încercat so găsești ??
După cum eu am văzut
Pe deplin tu o iubești
Nui posibil să te dai bătut
Ce a fost și cum sa petrecut?
Oare ția spus că nu-i destin?
Că ea cu tine nu sa bucurat pe deplin?
-Nu băiete nimic nu a fost
Viața nea dus pe două drumuri diferite
Și am decis că nu mai este rost
Ca sufletele noastre nu-s menite
Să fie împreună chear dacă
Am iubito pe deplin
Am mai văzut-o și parcă
Amintirile îmi vin
Dar ma stărui să nu îmi amintesc
Acele momente petrecute împreună
Și din acel moment eu nu doresc
Ca nimeni de ea să nu mai spună.
-Dar ai mai iubit din nou așa de strâns
Ai mai simțit așa placere
Și tot pe urma tu ai plâns
Ca sați alini durerea ?
-Da au fost și după ea suflete pereche
Dar totuși parca nui deloc la fel
Au fost doar mici buchete
Ce au înghețat în ger
Am simțit placere si durere
Am simțit amorul și trădare
Și am decis că o să-mi caut una
Pe cea aleasă din vis
Pe ea a so compar cu luna
Pentru ea și cerul e deschis
Să ma iubească pe deplin
Să nu cunosc durerea
Și seara când acasă vis
Voi ști ce e plăcerea
So iau în brațe și so sărut
Săi spun căi cea mai bună
Acest moment nespus de plăcut
Vă fi cântat în strună
Vioara va recita
Iubirea noastră pe deplin frumoasă
Tu cu buzele dulci îmi vei cânta
O melodie aleasă
autor Stas Lipcan
Ce inseamna?💕
Te uiti la mine
Cu ochi de indragostit
Te prefaci vrajit
Orbit de ceea ce crezi tu
Ca inseamna iubire
Vorbesti fara sentimente
Remuscari, regrete
Ce inseamna iubirea
Daca nu te lasi condus
De hormoni?
Te uiti la mine
De parca ti ar pasa,
Te prefaci implicat
Te scoti din orice situatie
Egoistule
Si te prefaci ca iti pasa
Ca ai habar de ce inseamna iubire.
Nu iubesti cand te impartasesti mai multor fete
Nu iubesti cand vrei corp
Nu iubesti cand nu esti devotat
Nu iubesti cand vrei ca ceilalti sa vada
Ca stii sa iubesti
In secolul 21
Intelesul iubirii s a pierdut
Si odata, si nevoia de a ne contopi
Dar eu incerc
Cu multiple sanse, cu multiple exemple
Sa te indrum spre drumul cel bun
Chiar daca nici eu nu stiu
Ce inseamna dragostea
Ce inseamna ca buzele mele sa formeze
“Te iubesc”
Te ghidez cu propriul orgoliu
Dar nu e despre mine
Iar manipulezi situatia
Iar esti victima
De ce nu poti fi si victima lui Cupidon
acedia
Serafic portret selenar
privesti apelpisit cerul,
incerci sa cuprinzi
un infinit, o vesnicie.
Astepti supus la pervaz,
caderea mai vine sau nu?
Aerolitul a ramas suspendat
conturul nu apare in abanos.
Si daca ar cadea,
puterea cutremurarii
nu ar fi suficienta
sa-ti deschida sufletul.
Lumina sa eterica
nu ar putea sa radieze
relieful catre ceea ce tu
simti pustiu in piept.
Lipsa
Unde sa te caut..?
Cand nici pe mine nu ma gasesc.
Si zi de zi dorinta,
Adanc mi o amagesc.
As vorbi cu luna
Sa i spun cat te doresc
Sa i spun ,iar o poveste
Cu dor,ca te iubesc.
Îți caut privirea în oameni, pe stradă,
În umbrele serii ce trec rătăcind,
Dar nimeni nu are căldura ta
Cand ma priveai zambind.
Mi-e dor de sărutul ce arde pe buze,
De barba ce-mi lasă urme de foc,
De mâinile tale ce știu să m-alinte,
Când lumea se rupea in loc.
Ești liniștea mea, furtuna și valul,
Ești visul ce arde și nu se destramă,
Aș merge prin foc, prin cer și prin mare,
Sa ti mai simt odata buzele tale.
Cand nu esti aici,secundele dor
Se scurge tacerea prin noptile de foc.
As vrea sa te strig,dar glasul mi e stins
O ora pe ceas,sa pot sa te simt.
Că tu ești tot ce-n suflet port,
Ești foc, ești vis, ești alinare,
Oricât aș vrea să te mai uit,
Tu ești mereu a mea chemare.
Mi-e dor de tine,cum dor plamanii
Cand cer un strop de aer pur
Cum dor privirile uitate
In ochii reci,fara contur.
Dar nu mai vii…e doar tacerea
Ce candva era plecata
Inlocuita de o fericire
Din suflet rasunata..
As rupe timpul cu dorinta
As face luna sa te aduca,
Dar a ramas o ratacire
Tu fiind vantul,eu o frunza
Si ma intreb,de ma mai simti
De-ti arde pielea de dorinta
Sau daca brațele-ti mai stiu in noapte
A mea imbratisare stinsa.
Cum te strângeam cu drag la piept,
Si lumea o uitam…
Cum iti ziceam ca va fi bine
Doar ca sa te mai am.
Sa te mai am doar un moment,
Sa ti mangai parul tau saten
Sa ti simt a tale buze calde
Pe-al meu rece,palid ten…
Te port în gând, în vis, în sânge,
În tot ce sunt și ce-am pierdut,
Dar dorul meu nu se prelinge,
Ci arde veșnic, nevăzut.
Ești romanța mea,din nopti tarzii de iarna
Esti fumul de tigara ce ma lovea odata
Esti bataia ce o aud ,cand la piept pun urechea
Esti rasarit de soare ,
esti dorul ce ma doare…
Și totuși, dorul nu mă lasă,
Rămâne-n piept ca un blestem,
Te-aștept, chiar dacă timpul trece,
Chiar dacă totul e absent.
Când vei veni, să știi că încă
Te port în suflet neclintit,
Oricât ai rătăci prin lume,
Eu tot te-aștept, eu tot te simt.
Studenta in Belgrad
„Protest“
„Mamă,
am devenit un râu
mă revărs în tinerețea ale cărei carnete de student strălucesc precum aurul,
bucăți pe care niciun software punctat din lume nu le poate număra.
Mamă,
mi-e bine aici
Lupt împotriva celor care poartă glugi și arată degetul mijlociu
Fluier lașilor din înaltele castele
Mamă, vocea mea, vocea noastră se aude
ca unda care tună deasupra
De la focurile de avertizare
Astăzi au călcat încă o fată, mamă
Ieri au călcat un câine pe care toți îl iubeam
Nu pot să mă întorc acasă
Trebuie să curg până nu curățăm străzile,
Casele, orașele, țara,
Altfel mă voi usca prea devreme ca tine, ca tata.
Nu-ţi face griji. Voi fi pe trotuar.
Este cald printre semeni tăi.
mamă, o mașină accelerează.
Ochii șoferului sunt lipsiţi de viaţă.
Zbor și cad, mamă, și la moment nu simt durerea,
Dar aud oasele mele cum zbiară.
Mamă, mi-e frig acum,
Dar sângele de pe trotuar este cald,
Roșu ca şi capota mașinii,
Precum carnetul meu de student,
Și în timp ce sângele curge mă gândesc că nici astăzi
Nu voi ajunge acasă.
Autor: @encodedmoon“
/traducere/
https://nova.rs/magazin/prica-se/video-u-narodnom-pozoristu-u-beogradu-sinoc-je-horski-procitana-studentska-pesma-protestna-i-zbog-potresnih-reci-svi-su-plakali/
Din dragoste in dor
nu mai stii de "somn usor"
sau sa imi spui ca iti este dor
de noi, esti confuz sa spui
imi arati ca te tot opui
si inca astept si astept
sa vrei sa ma tii la piept
probabil ai fugi si ai pleca
cu totul din viata mea
si inca astept sa te implici
dar tie usor sa te complici
si te as vrea langa mine
si mereu numai pe tine
am luat pastile stiai?
probabil de astea uitai
dar păsare imi arătai?
terminai de facut ce aveai
si dupa te culcai
ti am vrut mereu caldură
dar o considerai ură
am dat oricâta siguranță
n ai dat mare importanță
mai bine nu eram in a ta lume
oricum iti sunt doar un simplu nume..
Tu ai iubito?
-Stimate domn, mersi de primire
Care a fost prima ta iubire?
Cu cine te-ai simțit amabil?
Ce chip de om? și cât de durabil,
A fost cuplul între voi?
Ce dorințe ai avut? ce nevoi ??
-Oh prima mea iubire
O simt si amu ca un miracol
Îi aud și amu a ei vorbire
Cu ea depașeam eu orice obstacol
Cu părul blond minune mare
Cu ochi albaștri în revărsare
De nopți adânci petrecute în doi
Cu ea în orice clipă ma simțeam vioi
De mic copil eu am iubito
Și mă temeam eu să îi spun
Încrederea în sine nu am găsit-o
Și am perdut un moment bun
-Și pe urma ce ai făcut
Ai încercat so găsești ??
După cum eu am văzut
Pe deplin tu o iubești
Nui posibil să te dai bătut
Ce a fost și cum sa petrecut?
Oare ția spus că nu-i destin?
Că ea cu tine nu sa bucurat pe deplin?
-Nu băiete nimic nu a fost
Viața nea dus pe două drumuri diferite
Și am decis că nu mai este rost
Ca sufletele noastre nu-s menite
Să fie împreună chear dacă
Am iubito pe deplin
Am mai văzut-o și parcă
Amintirile îmi vin
Dar ma stărui să nu îmi amintesc
Acele momente petrecute împreună
Și din acel moment eu nu doresc
Ca nimeni de ea să nu mai spună.
-Dar ai mai iubit din nou așa de strâns
Ai mai simțit așa placere
Și tot pe urma tu ai plâns
Ca sați alini durerea ?
-Da au fost și după ea suflete pereche
Dar totuși parca nui deloc la fel
Au fost doar mici buchete
Ce au înghețat în ger
Am simțit placere si durere
Am simțit amorul și trădare
Și am decis că o să-mi caut una
Pe cea aleasă din vis
Pe ea a so compar cu luna
Pentru ea și cerul e deschis
Să ma iubească pe deplin
Să nu cunosc durerea
Și seara când acasă vis
Voi ști ce e plăcerea
So iau în brațe și so sărut
Săi spun căi cea mai bună
Acest moment nespus de plăcut
Vă fi cântat în strună
Vioara va recita
Iubirea noastră pe deplin frumoasă
Tu cu buzele dulci îmi vei cânta
O melodie aleasă
autor Stas Lipcan
Ce inseamna?💕
Te uiti la mine
Cu ochi de indragostit
Te prefaci vrajit
Orbit de ceea ce crezi tu
Ca inseamna iubire
Vorbesti fara sentimente
Remuscari, regrete
Ce inseamna iubirea
Daca nu te lasi condus
De hormoni?
Te uiti la mine
De parca ti ar pasa,
Te prefaci implicat
Te scoti din orice situatie
Egoistule
Si te prefaci ca iti pasa
Ca ai habar de ce inseamna iubire.
Nu iubesti cand te impartasesti mai multor fete
Nu iubesti cand vrei corp
Nu iubesti cand nu esti devotat
Nu iubesti cand vrei ca ceilalti sa vada
Ca stii sa iubesti
In secolul 21
Intelesul iubirii s a pierdut
Si odata, si nevoia de a ne contopi
Dar eu incerc
Cu multiple sanse, cu multiple exemple
Sa te indrum spre drumul cel bun
Chiar daca nici eu nu stiu
Ce inseamna dragostea
Ce inseamna ca buzele mele sa formeze
“Te iubesc”
Te ghidez cu propriul orgoliu
Dar nu e despre mine
Iar manipulezi situatia
Iar esti victima
De ce nu poti fi si victima lui Cupidon
acedia
Serafic portret selenar
privesti apelpisit cerul,
incerci sa cuprinzi
un infinit, o vesnicie.
Astepti supus la pervaz,
caderea mai vine sau nu?
Aerolitul a ramas suspendat
conturul nu apare in abanos.
Si daca ar cadea,
puterea cutremurarii
nu ar fi suficienta
sa-ti deschida sufletul.
Lumina sa eterica
nu ar putea sa radieze
relieful catre ceea ce tu
simti pustiu in piept.
Lipsa
Unde sa te caut..?
Cand nici pe mine nu ma gasesc.
Si zi de zi dorinta,
Adanc mi o amagesc.
As vorbi cu luna
Sa i spun cat te doresc
Sa i spun ,iar o poveste
Cu dor,ca te iubesc.
Îți caut privirea în oameni, pe stradă,
În umbrele serii ce trec rătăcind,
Dar nimeni nu are căldura ta
Cand ma priveai zambind.
Mi-e dor de sărutul ce arde pe buze,
De barba ce-mi lasă urme de foc,
De mâinile tale ce știu să m-alinte,
Când lumea se rupea in loc.
Ești liniștea mea, furtuna și valul,
Ești visul ce arde și nu se destramă,
Aș merge prin foc, prin cer și prin mare,
Sa ti mai simt odata buzele tale.
Cand nu esti aici,secundele dor
Se scurge tacerea prin noptile de foc.
As vrea sa te strig,dar glasul mi e stins
O ora pe ceas,sa pot sa te simt.
Că tu ești tot ce-n suflet port,
Ești foc, ești vis, ești alinare,
Oricât aș vrea să te mai uit,
Tu ești mereu a mea chemare.
Mi-e dor de tine,cum dor plamanii
Cand cer un strop de aer pur
Cum dor privirile uitate
In ochii reci,fara contur.
Dar nu mai vii…e doar tacerea
Ce candva era plecata
Inlocuita de o fericire
Din suflet rasunata..
As rupe timpul cu dorinta
As face luna sa te aduca,
Dar a ramas o ratacire
Tu fiind vantul,eu o frunza
Si ma intreb,de ma mai simti
De-ti arde pielea de dorinta
Sau daca brațele-ti mai stiu in noapte
A mea imbratisare stinsa.
Cum te strângeam cu drag la piept,
Si lumea o uitam…
Cum iti ziceam ca va fi bine
Doar ca sa te mai am.
Sa te mai am doar un moment,
Sa ti mangai parul tau saten
Sa ti simt a tale buze calde
Pe-al meu rece,palid ten…
Te port în gând, în vis, în sânge,
În tot ce sunt și ce-am pierdut,
Dar dorul meu nu se prelinge,
Ci arde veșnic, nevăzut.
Ești romanța mea,din nopti tarzii de iarna
Esti fumul de tigara ce ma lovea odata
Esti bataia ce o aud ,cand la piept pun urechea
Esti rasarit de soare ,
esti dorul ce ma doare…
Și totuși, dorul nu mă lasă,
Rămâne-n piept ca un blestem,
Te-aștept, chiar dacă timpul trece,
Chiar dacă totul e absent.
Când vei veni, să știi că încă
Te port în suflet neclintit,
Oricât ai rătăci prin lume,
Eu tot te-aștept, eu tot te simt.
Studenta in Belgrad
„Protest“
„Mamă,
am devenit un râu
mă revărs în tinerețea ale cărei carnete de student strălucesc precum aurul,
bucăți pe care niciun software punctat din lume nu le poate număra.
Mamă,
mi-e bine aici
Lupt împotriva celor care poartă glugi și arată degetul mijlociu
Fluier lașilor din înaltele castele
Mamă, vocea mea, vocea noastră se aude
ca unda care tună deasupra
De la focurile de avertizare
Astăzi au călcat încă o fată, mamă
Ieri au călcat un câine pe care toți îl iubeam
Nu pot să mă întorc acasă
Trebuie să curg până nu curățăm străzile,
Casele, orașele, țara,
Altfel mă voi usca prea devreme ca tine, ca tata.
Nu-ţi face griji. Voi fi pe trotuar.
Este cald printre semeni tăi.
mamă, o mașină accelerează.
Ochii șoferului sunt lipsiţi de viaţă.
Zbor și cad, mamă, și la moment nu simt durerea,
Dar aud oasele mele cum zbiară.
Mamă, mi-e frig acum,
Dar sângele de pe trotuar este cald,
Roșu ca şi capota mașinii,
Precum carnetul meu de student,
Și în timp ce sângele curge mă gândesc că nici astăzi
Nu voi ajunge acasă.
Autor: @encodedmoon“
/traducere/
https://nova.rs/magazin/prica-se/video-u-narodnom-pozoristu-u-beogradu-sinoc-je-horski-procitana-studentska-pesma-protestna-i-zbog-potresnih-reci-svi-su-plakali/
Din dragoste in dor
nu mai stii de "somn usor"
sau sa imi spui ca iti este dor
de noi, esti confuz sa spui
imi arati ca te tot opui
si inca astept si astept
sa vrei sa ma tii la piept
probabil ai fugi si ai pleca
cu totul din viata mea
si inca astept sa te implici
dar tie usor sa te complici
si te as vrea langa mine
si mereu numai pe tine
am luat pastile stiai?
probabil de astea uitai
dar păsare imi arătai?
terminai de facut ce aveai
si dupa te culcai
ti am vrut mereu caldură
dar o considerai ură
am dat oricâta siguranță
n ai dat mare importanță
mai bine nu eram in a ta lume
oricum iti sunt doar un simplu nume..
anonima