Al tău păcat
1.Tu de la mine ai plecat
Și singură m-ai lăsat
Tu ai fost totul pentru mine
Iar acum rămâi o amintire
2. Nefericire tu mi-ai adus
Și total m-ai distrus
Nu am știut ce să fac
Dar m-am descurcat
3. Multe lacrimi am vărsat
Pentru al tău "timp ocupat"
De fapt fiecare glumă
Nu a fost o minciună
4. Nu mă căuta
A doua șansă nu e a ta
Pleacă cu bine
Eu nu sunt pentru tine
5. Când de înșelare am aflat
Sufletul a urlat
Cu ce ți-am greșit
De așa tu m-ai mințit
6. Inima mi-a crăpat
Și încrederea s-a destrămat
Toți m-au avertizat
Însă eu te-am apărat
7. Tu nu ești pentru o adevărată iubire
Fii bun și nu mă deranjează
Tu ai fost o greșeală dar nu și obsesia mea
8. Rămâi cu amanta ta
Uită de existența mea
Tu nu ești binele meu
Iar eu nu sunt binele tău
9. Nu-ți vreau răul
Cât de jos ar fi să cad
Dar dacă vreau într-o zi
Raiul tău se face iad
10. Frumoasă este viața mea
Când tu nu faci parte din ea
Înșelarea este al tău păcat
Hai pa...te-am pupat
Poems in the same category
Iubito simt că te doresc!
Iubito simt că te doresc
Şi dacă numai te privesc
Cum sorbi cafeaua tacticos
Din ceaşca cu buline roz,
Cum iei ciorapul pe picior
Şi îl întinzi trăgând uşor,
Cum calci când ne plimbăm pe jos,
Cu pasul tău cel graţios.
Iubito simt că te doresc
Şi dacă faci un simplu gest,
Şi dacă mâna delicat
Ţi-o treci prin părul ondulat,
În timp ce mă priveşti atent
Cu al tău aer inocent,
Cu ochii tăi ce mi-au plăcut,
Din clipa când te-am cunoscut.
Iubito simt că te doresc
Şi dacă te comporţi firesc,
Şi de vorbeşti sau fredonezi,
De te ridici sau te aşezi,
Şi de glumeşti sau eşti serioasă,
Şi dacă râzi sau eşti nervoasă,
Şi-n orice stare te găseşti,
Aşa cum pur şi simplu eşti,
Iubito simt că te doresc!
La inimă-n pridvor
La inimă-n pridvor,
Îmi cântă o porumbiţă,
Un cântec de amor,
Cu-o blondă copiliţă.
Sub streaşină la casă,
Vreo trei sau patru fluturi,
Un bileţel îmi lasă,
Şi-o mie de săruturi.
Sub preşul de la uşă,
Ascuns cântă un greier,
O dragoste nespusă,
În lumea ce-o cutreier.
Prin raza de la soare,
Un semn divin primesc,
Căci copiliţa moare,
De n-am să o iubesc.
Pe-un iute gând m-avânt,
Cu-o roză îmbobocită,
Acum mai mult ca orişicând,
S-ajung la a mea iubită.
M-aşteptă în pridvor,
Cu inima strivită,
Cu sufletul în dor,
Şi faţa aurită.
În grabă un grup de fluturi,
Şi-o porumbiţă albă,
Cu-n greier plin de ciucuri,
Se prind în dans pe-o nalbă.
Alăturea de ei în horă,
Ne prindem şi jucăm,
Pământul de sub noi imploră,
În horă să-l luăm.
Primăvara inimii mele în italiană
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
La primavera del mio cuore
Un bravo ragazzo, George...
Un ragazzo introverso, George...
Un ragazzo divertente, George...
Un ragazzo come non l'ho mai incontrato prima, George,
Un ragazzo per il quale ogni attenzione conta, George,
Un ragazzo a cui piacciono le poesie, George,
Un ragazzo espressivo e artistico, George,
Un ragazzo che ha tanta voglia di portarci a fare un giro sull'idrobike, George...
Un ragazzo che vuole davvero che ci sediamo e raccontiamo storie al picnic, George,
Un ragazzo con cui andare al cinema, gioca, George,
Un ragazzo dai gusti semplici ma ben scelti, George,
Un ragazzo coraggioso e determinato, George,
Un ragazzo a cui piacciono le vecchie riviste di moda, George,
Un ragazzo che, in ogni occasione, porta più fiori, caramelle, George,
Un ragazzo le cui poesie mi attraggono sempre di più, George,
Un ragazzo che scrive, taglia e riscrive mille volte finché non esprime esattamente ciò che vuole, George,
Un ragazzo con cui vado dal vicino che dà lezioni di spagnolo, George,
Un ragazzo che, se rimango indietro nello studio, medita anche su di me, George,
Un ragazzo che ascolta più o meno lo stesso tipo di musica, George.
George, i miei ricordi di te, come ti ho incontrato e quanto ho amato come scrivevi, come mangiavi la pizza, come ridevi alle mie battute (perché normalmente rido solo io), come ridevi di me a volte, come eravamo soliti camminare per i vicoli, come guidavamo entrambi in moto, sull'autostrada del Sole, superando il limite di velocità, con i capelli al vento, spensierati, come sapevamo farci stare bene, per sollevarci il morale, per noi divertiti nei pub, vai alle partite di calcio, urla e sputa semi, gioca con il mio gatto Nebelung, dammi una penna con cui ti annoiavi, io la aggiusterei e saresti molto felice. Bei ricordi, peccato che tu sia partito con non so quale progetto in Brasile. Non è niente, eri giovane, come direbbe Otilia di "L'enigma di Otilia", avevi i tuoi sogni e dovevi realizzarli. Ci sono tante altre ragazze, ma avevi davvero bisogno di quel progetto. Ti capisco, non l'hai fatto lasciami tante poesie, ma le conserverò, il loro ricordo fiorirà sempre di più quando le leggerò, le sfoglio, quando mi godrò la tua scrittura e ciò che volevi esprimere attraverso quelle righe.
O NOAPTE ROMANTICĂ
Continuare
--Robert ,nu toți oamenii sunt sortiți să fie sfinți.Dar nu înțeleg de unde vine arăta răutate și lipsă de respect?
Doar trăiesc printre oamemi .și văd ce-i în jurul meu..Cred că sunt o persoană de modă veche.Nu înțeleg
tineretul din ziua de azi. Eatât de nestatornic,avid de bani și distracții deochiate. Am fost doar de câteva ori
în cluburi,mereu ăn altele, în speranța să găsesc ceva ce mi se potrivește.Am renunțat fără păreri de rău.
Nu pot înțelege acea deslănțuire de energii,dansuri africane , împrumutate de la sălbatici, dorința de extaz, de dro
guri .Oare unde merge omenirea?.Spre ce se îndreaptă?Dar nu numai la noi se întâmplă așa toată Terra e
bolnavă,grav bolnavă!...E adevărat că se mai găsesc și oamen cu scaun la cap. Unde lucrez eu mă simt ca într-o
familie.Avem alte idealuri și prim plan este munca, aă fii sprijin aproapelui tău la nevoie.Eu nu mai aștept să se
întâmple nimic bun în lume, doar cum spui tu,aștept să întânlesc îubirea adevărată, să am o familie ,să am
copii și puterea să-i țin departe de această lume deslănțuită.
--Privirea lui Robert devine mai caldă.El conchide: Fata aceasta merită toată admirația.Furat de gânduri, o apucă
de mână ca un semn de îmbărbătare.
--Mergi pe drumul tău , e drumul cel bun!
șapte vieți
Atît de drag mi-ai fost odată și - atât gândeam la tine,
Că șapte vieți să uit aceasta și tot ar fi puține.
Acum cînd tu o strângi de mâina, sau poate ea te strânge,
Eu văd sub masca de placere, cum inima îți plînge,
Si văd, cum liber ca un flutur, în gânduri, zbori spre mine-
Noi șapte vieți să stam în doi și tot ar fi puține.
Nu te ascunde-n ochii mei și nu-ți ascunde visul;
Cu tine încă mai doresc să caut Paradisul,
Căci dacă mă ascund și eu, în ochi străini, ca tine-
Tu șapte vieți vei căuta … și tot vor fi puține.
Et si tu n'existais pas în portugheză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
E se você não existisse
E se você não existisse
e porque eu existiria...
para vaguear em um mundo sem você,
sem esperanças e sem saudades.
E se você não existisse,
eu tentaria inventar o amor,
como um pintor que vê sob seus dedos
nascerem as cores do dia
e que continua maravilhado...
E se você não existisse,
e para quem eu existiria...
Outras dormiriam em meus braços
que eu não amaria jamais.
E se você não existisse
eu não seria mais que um ponto entre outros
Neste mundo que vem e vai
eu me sentiria perdido,
eu precisaria de você...
E se você não existisse,
diga-me como eu existiria...
Eu poderia fingir ser eu,
mas eu não seria verdadeiro.
E se você não existisse,
eu acho que eu precisaria encontrar
o segredo da vida, o porquê,
apenas para te criar...
e para te olhar...
E se você não existisse, diga-me porque eu existiria...
para vaguear em um mundo sem você, sem esperanças e sem saudades.
E se você não existisse, eu tentaria inventar o amor...
como um pintor que vê sob seus dedos nascerem as cores do dia...
Iubito simt că te doresc!
Iubito simt că te doresc
Şi dacă numai te privesc
Cum sorbi cafeaua tacticos
Din ceaşca cu buline roz,
Cum iei ciorapul pe picior
Şi îl întinzi trăgând uşor,
Cum calci când ne plimbăm pe jos,
Cu pasul tău cel graţios.
Iubito simt că te doresc
Şi dacă faci un simplu gest,
Şi dacă mâna delicat
Ţi-o treci prin părul ondulat,
În timp ce mă priveşti atent
Cu al tău aer inocent,
Cu ochii tăi ce mi-au plăcut,
Din clipa când te-am cunoscut.
Iubito simt că te doresc
Şi dacă te comporţi firesc,
Şi de vorbeşti sau fredonezi,
De te ridici sau te aşezi,
Şi de glumeşti sau eşti serioasă,
Şi dacă râzi sau eşti nervoasă,
Şi-n orice stare te găseşti,
Aşa cum pur şi simplu eşti,
Iubito simt că te doresc!
La inimă-n pridvor
La inimă-n pridvor,
Îmi cântă o porumbiţă,
Un cântec de amor,
Cu-o blondă copiliţă.
Sub streaşină la casă,
Vreo trei sau patru fluturi,
Un bileţel îmi lasă,
Şi-o mie de săruturi.
Sub preşul de la uşă,
Ascuns cântă un greier,
O dragoste nespusă,
În lumea ce-o cutreier.
Prin raza de la soare,
Un semn divin primesc,
Căci copiliţa moare,
De n-am să o iubesc.
Pe-un iute gând m-avânt,
Cu-o roză îmbobocită,
Acum mai mult ca orişicând,
S-ajung la a mea iubită.
M-aşteptă în pridvor,
Cu inima strivită,
Cu sufletul în dor,
Şi faţa aurită.
În grabă un grup de fluturi,
Şi-o porumbiţă albă,
Cu-n greier plin de ciucuri,
Se prind în dans pe-o nalbă.
Alăturea de ei în horă,
Ne prindem şi jucăm,
Pământul de sub noi imploră,
În horă să-l luăm.
Primăvara inimii mele în italiană
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
La primavera del mio cuore
Un bravo ragazzo, George...
Un ragazzo introverso, George...
Un ragazzo divertente, George...
Un ragazzo come non l'ho mai incontrato prima, George,
Un ragazzo per il quale ogni attenzione conta, George,
Un ragazzo a cui piacciono le poesie, George,
Un ragazzo espressivo e artistico, George,
Un ragazzo che ha tanta voglia di portarci a fare un giro sull'idrobike, George...
Un ragazzo che vuole davvero che ci sediamo e raccontiamo storie al picnic, George,
Un ragazzo con cui andare al cinema, gioca, George,
Un ragazzo dai gusti semplici ma ben scelti, George,
Un ragazzo coraggioso e determinato, George,
Un ragazzo a cui piacciono le vecchie riviste di moda, George,
Un ragazzo che, in ogni occasione, porta più fiori, caramelle, George,
Un ragazzo le cui poesie mi attraggono sempre di più, George,
Un ragazzo che scrive, taglia e riscrive mille volte finché non esprime esattamente ciò che vuole, George,
Un ragazzo con cui vado dal vicino che dà lezioni di spagnolo, George,
Un ragazzo che, se rimango indietro nello studio, medita anche su di me, George,
Un ragazzo che ascolta più o meno lo stesso tipo di musica, George.
George, i miei ricordi di te, come ti ho incontrato e quanto ho amato come scrivevi, come mangiavi la pizza, come ridevi alle mie battute (perché normalmente rido solo io), come ridevi di me a volte, come eravamo soliti camminare per i vicoli, come guidavamo entrambi in moto, sull'autostrada del Sole, superando il limite di velocità, con i capelli al vento, spensierati, come sapevamo farci stare bene, per sollevarci il morale, per noi divertiti nei pub, vai alle partite di calcio, urla e sputa semi, gioca con il mio gatto Nebelung, dammi una penna con cui ti annoiavi, io la aggiusterei e saresti molto felice. Bei ricordi, peccato che tu sia partito con non so quale progetto in Brasile. Non è niente, eri giovane, come direbbe Otilia di "L'enigma di Otilia", avevi i tuoi sogni e dovevi realizzarli. Ci sono tante altre ragazze, ma avevi davvero bisogno di quel progetto. Ti capisco, non l'hai fatto lasciami tante poesie, ma le conserverò, il loro ricordo fiorirà sempre di più quando le leggerò, le sfoglio, quando mi godrò la tua scrittura e ciò che volevi esprimere attraverso quelle righe.
O NOAPTE ROMANTICĂ
Continuare
--Robert ,nu toți oamenii sunt sortiți să fie sfinți.Dar nu înțeleg de unde vine arăta răutate și lipsă de respect?
Doar trăiesc printre oamemi .și văd ce-i în jurul meu..Cred că sunt o persoană de modă veche.Nu înțeleg
tineretul din ziua de azi. Eatât de nestatornic,avid de bani și distracții deochiate. Am fost doar de câteva ori
în cluburi,mereu ăn altele, în speranța să găsesc ceva ce mi se potrivește.Am renunțat fără păreri de rău.
Nu pot înțelege acea deslănțuire de energii,dansuri africane , împrumutate de la sălbatici, dorința de extaz, de dro
guri .Oare unde merge omenirea?.Spre ce se îndreaptă?Dar nu numai la noi se întâmplă așa toată Terra e
bolnavă,grav bolnavă!...E adevărat că se mai găsesc și oamen cu scaun la cap. Unde lucrez eu mă simt ca într-o
familie.Avem alte idealuri și prim plan este munca, aă fii sprijin aproapelui tău la nevoie.Eu nu mai aștept să se
întâmple nimic bun în lume, doar cum spui tu,aștept să întânlesc îubirea adevărată, să am o familie ,să am
copii și puterea să-i țin departe de această lume deslănțuită.
--Privirea lui Robert devine mai caldă.El conchide: Fata aceasta merită toată admirația.Furat de gânduri, o apucă
de mână ca un semn de îmbărbătare.
--Mergi pe drumul tău , e drumul cel bun!
șapte vieți
Atît de drag mi-ai fost odată și - atât gândeam la tine,
Că șapte vieți să uit aceasta și tot ar fi puține.
Acum cînd tu o strângi de mâina, sau poate ea te strânge,
Eu văd sub masca de placere, cum inima îți plînge,
Si văd, cum liber ca un flutur, în gânduri, zbori spre mine-
Noi șapte vieți să stam în doi și tot ar fi puține.
Nu te ascunde-n ochii mei și nu-ți ascunde visul;
Cu tine încă mai doresc să caut Paradisul,
Căci dacă mă ascund și eu, în ochi străini, ca tine-
Tu șapte vieți vei căuta … și tot vor fi puține.
Et si tu n'existais pas în portugheză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
E se você não existisse
E se você não existisse
e porque eu existiria...
para vaguear em um mundo sem você,
sem esperanças e sem saudades.
E se você não existisse,
eu tentaria inventar o amor,
como um pintor que vê sob seus dedos
nascerem as cores do dia
e que continua maravilhado...
E se você não existisse,
e para quem eu existiria...
Outras dormiriam em meus braços
que eu não amaria jamais.
E se você não existisse
eu não seria mais que um ponto entre outros
Neste mundo que vem e vai
eu me sentiria perdido,
eu precisaria de você...
E se você não existisse,
diga-me como eu existiria...
Eu poderia fingir ser eu,
mas eu não seria verdadeiro.
E se você não existisse,
eu acho que eu precisaria encontrar
o segredo da vida, o porquê,
apenas para te criar...
e para te olhar...
E se você não existisse, diga-me porque eu existiria...
para vaguear em um mundo sem você, sem esperanças e sem saudades.
E se você não existisse, eu tentaria inventar o amor...
como um pintor que vê sob seus dedos nascerem as cores do dia...
Other poems by the author
Iubirea mea de o data
Țin minte ca
Anul trecut prin noiembrie
Staeam si ma gândeam
La o iubire negasita
Tin minte urâțenia pe
Chipul lui,
Ingamfarea si fitosenia lui.
Dar acum regret vorbele spuse
Caci iubirea negasita
A fost chiar el
(Iubirea mea de o data,de Pavel Eminescu)
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Timpul
Timpule te rog sa nu mai treci
Te grabesti sa pleci pe veci
Nu stiu ce-am facut cu tine,
Te-am pierdut si nu mi-e bine
Tot incerc sa te opresc
(Sa te fac sa intelegi)
Ca enorm eu imi doresc
Sa te-n part cu ce iubesc
Nu te scurge iar din mine
Nu te pierde in multime
Lasi in loc dureri absurde
Stingi un foc cu ganduri sumbre
In miracole si vise
Iara bat la porti inchise
Si tinand la piept destinul
Hai te rog sa-mi stingi suspinul
Alerim
Nu
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
"Unele amintiri nu se estompează, dar devin mai grele cu timpul."
Doi ochii vezi
Sau albaștri?
Un zâmbet viu
Și-o pălărie
Alcool și tutun
Pufuleți și înghețată
Zâmbete și râse
Glume, bancuri
și posne făcute
Acum se uită
Au murit
S-au prăpădit
Împreună cu a ta prezentă
Din păcate
S-au uitat
Ce-a fost frumos
A dispărut
La fel ca tine
Doar un nume a rămas
O poreclă
Și-o viață frumoasă
Plină de poveștii
De oamenii fericiți
S-a stins
Odată cu tine
Din culori
Au mai rămas doar nuanțe triste
Lacrimi și regrete
Vorbe nespuse
Promisiuni făcute
Amintiri nefăcute
S-au dus toate
Odată cu al tău nume
Zâmbetul s-a dus
A rămas la tine..
Despre mine
Detest țelurile.
Detest incapacitatea minții mele de a se ancora în realitate,
de a fi conștientă de ceea ce îmi este cu putință
și de a-mi construi întreaga viață de parcă gândul va deveni vreodată real.
Speranța este în van.
Omul care nu are nici speranță, nici mâncare, scapă repede.
Omul care nu are mâncare, dar are speranță,
moare mult mai încet și moare prost.
Prost, pentru că a trăit mințindu-se că
va exista o zi în care să-i fie mai bine.
Prost, pentru că s-a zbătut să trăiască și a suferit din plin,
doar ca într-o zi să aibă același destin ca omul fără speranță.
În final, ceea ce ne face oameni este moartea
Deci de ce ne este, de fapt, frică de moarte?
Acela este singurul nostru destin comun.
Deseori mă gândesc la mine
Ca la o floare ce a reușit să înflorească
Printre crăpăturile subțiri ale trotuarului
O floare, care este zilnic călcată în picioare de câte
Un om care vorbește, nepăsător, la telefon.
Poate că nu este floarea asta destul de frumoasă
Poate că nu e cu nimic specială
Dar ea trăiește, chiar dacă nu se potrivește în peisaj
Deci de ce, of, oameni, o striviți zi de zi?
De ce, of, oameni, îi smulgeți speranța
și o lăsați să trăiască doar prin țelurile sale, promisiunea unui viitor?
De ce, of, oameni, o faceți să viseze la moarte?
Iubirea mea de o data
Țin minte ca
Anul trecut prin noiembrie
Staeam si ma gândeam
La o iubire negasita
Tin minte urâțenia pe
Chipul lui,
Ingamfarea si fitosenia lui.
Dar acum regret vorbele spuse
Caci iubirea negasita
A fost chiar el
(Iubirea mea de o data,de Pavel Eminescu)
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Timpul
Timpule te rog sa nu mai treci
Te grabesti sa pleci pe veci
Nu stiu ce-am facut cu tine,
Te-am pierdut si nu mi-e bine
Tot incerc sa te opresc
(Sa te fac sa intelegi)
Ca enorm eu imi doresc
Sa te-n part cu ce iubesc
Nu te scurge iar din mine
Nu te pierde in multime
Lasi in loc dureri absurde
Stingi un foc cu ganduri sumbre
In miracole si vise
Iara bat la porti inchise
Si tinand la piept destinul
Hai te rog sa-mi stingi suspinul
Alerim
Nu
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
"Unele amintiri nu se estompează, dar devin mai grele cu timpul."
Doi ochii vezi
Sau albaștri?
Un zâmbet viu
Și-o pălărie
Alcool și tutun
Pufuleți și înghețată
Zâmbete și râse
Glume, bancuri
și posne făcute
Acum se uită
Au murit
S-au prăpădit
Împreună cu a ta prezentă
Din păcate
S-au uitat
Ce-a fost frumos
A dispărut
La fel ca tine
Doar un nume a rămas
O poreclă
Și-o viață frumoasă
Plină de poveștii
De oamenii fericiți
S-a stins
Odată cu tine
Din culori
Au mai rămas doar nuanțe triste
Lacrimi și regrete
Vorbe nespuse
Promisiuni făcute
Amintiri nefăcute
S-au dus toate
Odată cu al tău nume
Zâmbetul s-a dus
A rămas la tine..
Despre mine
Detest țelurile.
Detest incapacitatea minții mele de a se ancora în realitate,
de a fi conștientă de ceea ce îmi este cu putință
și de a-mi construi întreaga viață de parcă gândul va deveni vreodată real.
Speranța este în van.
Omul care nu are nici speranță, nici mâncare, scapă repede.
Omul care nu are mâncare, dar are speranță,
moare mult mai încet și moare prost.
Prost, pentru că a trăit mințindu-se că
va exista o zi în care să-i fie mai bine.
Prost, pentru că s-a zbătut să trăiască și a suferit din plin,
doar ca într-o zi să aibă același destin ca omul fără speranță.
În final, ceea ce ne face oameni este moartea
Deci de ce ne este, de fapt, frică de moarte?
Acela este singurul nostru destin comun.
Deseori mă gândesc la mine
Ca la o floare ce a reușit să înflorească
Printre crăpăturile subțiri ale trotuarului
O floare, care este zilnic călcată în picioare de câte
Un om care vorbește, nepăsător, la telefon.
Poate că nu este floarea asta destul de frumoasă
Poate că nu e cu nimic specială
Dar ea trăiește, chiar dacă nu se potrivește în peisaj
Deci de ce, of, oameni, o striviți zi de zi?
De ce, of, oameni, îi smulgeți speranța
și o lăsați să trăiască doar prin țelurile sale, promisiunea unui viitor?
De ce, of, oameni, o faceți să viseze la moarte?