Tu.
cand cerul a picat si de maine'mi crestea frica
tu ai inghitit durerea nestiind ce va implica
printre lacrimini ne'am zambit, in mine urlam
bucuros ca'mi esti alaturi, constient ce iti rapeam
a fost iad si transformare
am crescut mare din ce doare
am pierdut multe, m'au pierdut multi
insa tu ai fost acolo, urechea sa mi'o imprumuti
frustrare si neputinta sub acel zambet fortat
din greseli si suferinta multe tare am invatat
prin tine am cunoscut iubirea, ceva deosebit
e minunat sa iubesti dar mai ales sa fii iubit
cica in viata sunt lectii, e un intreg process
si confundam puterea cu cand n'ai de ales
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Câte am pierdut
Poem: Zâna pădurii
De la sisteme de luptă autonome la meditaţie. Ce cărţi recomandă Bill Gates, dintre cele pe care le-a citit în 2018
Poem: Gânduri nespuse
Poem: Amintiri
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile
Poem: Încercare – capitolul III
Poem: Nu ne-am fi așteptat în italiană
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale