Oglinda ochilor
Luciul stins al ochilor
În care se reflectă,
Ca într-o oglindă perfectă,
Suferința anilor.
În suflet puternic se zbate
Dorința de a fi împlinit.
Fericirea nu-i decât mit
La care spiritul nu mai răzbate.
În minte, un val de gânduri
Dau buzna, năvală,
Și țin sub nicovală
Fruntea-mi cu mii de riduri.
Nici o fărâmă din tine
Nu poți s-o mai lași iar rănită.
Nici aspru de ceruri lovită,
Căci scut ți-e dorința de bine.
O mantie de vise croiești
Cu fir din mosorul vieții,
Cu o nuanță a tinereții,
Și ai forma la care gândești.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Numai tu
Poem: Jur inimă
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat
Poem: Fǎrǎ rost...
Poem: Otrava
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Poem: Casa părintească
Poem: Singurătatea mă consumă
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor