Oglinda ochilor
Luciul stins al ochilor
În care se reflectă,
Ca într-o oglindă perfectă,
Suferința anilor.
În suflet puternic se zbate
Dorința de a fi împlinit.
Fericirea nu-i decât mit
La care spiritul nu mai răzbate.
În minte, un val de gânduri
Dau buzna, năvală,
Și țin sub nicovală
Fruntea-mi cu mii de riduri.
Nici o fărâmă din tine
Nu poți s-o mai lași iar rănită.
Nici aspru de ceruri lovită,
Căci scut ți-e dorința de bine.
O mantie de vise croiești
Cu fir din mosorul vieții,
Cu o nuanță a tinereții,
Și ai forma la care gândești.
Poems in the same category
Și-aș muri, și-aș renaște
Și-aș muri, și-aș renaște
Necontenit - doar să găsesc
Nebănuite căi ascunse,
Să reînvăț să te iubesc.
Și-aș muri cu înserarea,
Cu răsăritul aș renaște,
Mi-aș regăsi morbid suflarea,
Doar pentru a te re-cunoaște.
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!
Igienă de George Bacovia în spaniolă
Ea crede c-aş fi atacat...
Şi când o sărut se teme,
Dar sclava plăcerii, ea geme
Şi cere un lung sărutat.
Pe urmă, când spasmul a dispărut,
Îşi udă-n parfum o batistă -
O pune pe gură, şi tristă
Ea şterge un ftizic sărut.
Higiene
Ella piensa que yo habría atacado...
Y cuando la beso ella tiene miedo,
Pero esclava del placer, gime.
Y pide un beso largo.
Luego, cuando el espasmo desapareció,
Moja un pañuelo en perfume.
Se lo mete en la boca y triste.
Ella limpia un beso físico.
Fericirea!
Dacă vei veni și pe la mine
Să știi că te aștept de mult,
Am auzit că ți se zice fericire
Nu te cunosc, chiar de-s adult
Aș vrea să te invit să povestim
Să-ntreb și să primesc răspuns,
De ce doar pe la unii tu ajungi?
Iar pentru mulți tu te-ai ascuns?
Nu sper să aflu foarte multe
Dar totuși vreau să îți vorbesc,
Să-ți cer să-mi dai puțin noroc
Și poate jumătatea mi-o găsesc
Nu mica-fost a mea mirare
Că cineva mi-a șters lacrima,
Și mi-a șoptit doar eu s-aud
E lângă tine, deschide-ți inima
Atunci în jur atent eu am privit
Și am văzut unde-mi este iubirea,
Atât de-aproape, era colega mea
Și uite-așa mi-am aflat fericirea
Ce greu ne este uneori în viață
Când dragostea nu o găsești,
Și cât de fericit poți să trăiești
Când ai jumatea, pe care o iubești!
Briză de toamnă
Încet în chipul tău străin
Îmi văd a mea soartă
prin frunzele trecute de vânt
și din vorbele tale rostite odată.
Observ că a noastră viață
ușor își i-a zborul
spre locul ce odată visam,
ce odată, ne era sortit să fie al nostru.
Degeaba ne mințeam că este,
Când știam amândoi că a fost
aripile dulci ale verii
au apus ca soarele ce era veșnic.
Briza ce o resimt acum
e o străină în viața mea,
Dar sincer o prefer pe ea
decât o briză de vară ce ai fost tu.
Ai putut găsi în mine
O pajiște a unei păduri veșnice
dar ai ales să o ignori,
dorindu-ți tundra blestemată din est.
Toamnă dragă îți vorbesc din al meu suflet
rămai o viață și încâ o zi,
Fi-mi locul meu de scapare
când căldură dură a vieții mă sufocă.
mă pierd în ale tale frunze
printre crengile ce îmi acopereau inima,
acum goale de vântul aspru al timpului
în care mă pierd pe mine prin tine.
A fost el, cel care te-a răcit
prin care ai văzut oarbă visul tău
blestem ce e acum pe tine
Îndurând al asprei ierni din est.
Îți văd lacrimile dulci
Tu minți și spui că sunt de fericire,
când amândoi știm adevărul
sau poate doar eu, tu prefăcându-te că e încă vis.
Degeaba crezi că te-aș judeca
greșit, deja ai primit ce ai vrut
erai al veșnicului codru
dar tundra te-a prins în slăbiciunea ta.
Mă sting ca ultima frunză
obligată de vântul aspru al tău
să cadă pe pământul dur și rece
așteptând o briza a toamnei să o mai plimbe printre timp.
Și-aș muri, și-aș renaște
Și-aș muri, și-aș renaște
Necontenit - doar să găsesc
Nebănuite căi ascunse,
Să reînvăț să te iubesc.
Și-aș muri cu înserarea,
Cu răsăritul aș renaște,
Mi-aș regăsi morbid suflarea,
Doar pentru a te re-cunoaște.
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!
Igienă de George Bacovia în spaniolă
Ea crede c-aş fi atacat...
Şi când o sărut se teme,
Dar sclava plăcerii, ea geme
Şi cere un lung sărutat.
Pe urmă, când spasmul a dispărut,
Îşi udă-n parfum o batistă -
O pune pe gură, şi tristă
Ea şterge un ftizic sărut.
Higiene
Ella piensa que yo habría atacado...
Y cuando la beso ella tiene miedo,
Pero esclava del placer, gime.
Y pide un beso largo.
Luego, cuando el espasmo desapareció,
Moja un pañuelo en perfume.
Se lo mete en la boca y triste.
Ella limpia un beso físico.
Fericirea!
Dacă vei veni și pe la mine
Să știi că te aștept de mult,
Am auzit că ți se zice fericire
Nu te cunosc, chiar de-s adult
Aș vrea să te invit să povestim
Să-ntreb și să primesc răspuns,
De ce doar pe la unii tu ajungi?
Iar pentru mulți tu te-ai ascuns?
Nu sper să aflu foarte multe
Dar totuși vreau să îți vorbesc,
Să-ți cer să-mi dai puțin noroc
Și poate jumătatea mi-o găsesc
Nu mica-fost a mea mirare
Că cineva mi-a șters lacrima,
Și mi-a șoptit doar eu s-aud
E lângă tine, deschide-ți inima
Atunci în jur atent eu am privit
Și am văzut unde-mi este iubirea,
Atât de-aproape, era colega mea
Și uite-așa mi-am aflat fericirea
Ce greu ne este uneori în viață
Când dragostea nu o găsești,
Și cât de fericit poți să trăiești
Când ai jumatea, pe care o iubești!
Briză de toamnă
Încet în chipul tău străin
Îmi văd a mea soartă
prin frunzele trecute de vânt
și din vorbele tale rostite odată.
Observ că a noastră viață
ușor își i-a zborul
spre locul ce odată visam,
ce odată, ne era sortit să fie al nostru.
Degeaba ne mințeam că este,
Când știam amândoi că a fost
aripile dulci ale verii
au apus ca soarele ce era veșnic.
Briza ce o resimt acum
e o străină în viața mea,
Dar sincer o prefer pe ea
decât o briză de vară ce ai fost tu.
Ai putut găsi în mine
O pajiște a unei păduri veșnice
dar ai ales să o ignori,
dorindu-ți tundra blestemată din est.
Toamnă dragă îți vorbesc din al meu suflet
rămai o viață și încâ o zi,
Fi-mi locul meu de scapare
când căldură dură a vieții mă sufocă.
mă pierd în ale tale frunze
printre crengile ce îmi acopereau inima,
acum goale de vântul aspru al timpului
în care mă pierd pe mine prin tine.
A fost el, cel care te-a răcit
prin care ai văzut oarbă visul tău
blestem ce e acum pe tine
Îndurând al asprei ierni din est.
Îți văd lacrimile dulci
Tu minți și spui că sunt de fericire,
când amândoi știm adevărul
sau poate doar eu, tu prefăcându-te că e încă vis.
Degeaba crezi că te-aș judeca
greșit, deja ai primit ce ai vrut
erai al veșnicului codru
dar tundra te-a prins în slăbiciunea ta.
Mă sting ca ultima frunză
obligată de vântul aspru al tău
să cadă pe pământul dur și rece
așteptând o briza a toamnei să o mai plimbe printre timp.
Other poems by the author
"N" momente
Oamenii adesea trec prin N momente
De la agonie la extaz pot fi definite.
Dimineți în care sunt vulcanici,
Dar serile devin mai calmi.
Locuri unde se manifestă zgomotos,
Dar se retrag apoi sub un cer senin.
La unele fapte reacționează violenți,
Ca să se resemneze detașați apoi.
Momente înrobite de către sentimente,
Ce într-un târziu sunt transformate
Din atitudini în gânduri profunde,
Din vanități în reale principii.
Oare este bine să-ți depeni amintirile,
Și să-ți etalezi îngrijorările
În fața unui auditoriu nepăsător,
Și deseori necruțător?
Într-un final să ai puterea ca să-i înțelegi,
Și să redescrii din argumente legi.
Întrebări fără răspuns
Cum poți să ai privirea clară,
Când mintea-i răvășită toată?
Cum poți să umbli fără reazăm,
Când trupu-i în dezechilibru?
Cum poți să-nvălui cu iubire,
Când sufletul îți este distrus?
Cum poți să pipăi firul vieții,
Cu simțuri electrocutate?
Un șir de CE-uri depănăm
Sub jugul simțămintelor,
Și-n lacrimile mii scăldăm
Efectul apăsător al clipelor.
Un fulger de-amintire,
Fugar, ivit ca un intrus,
Crează stări de pătimire
Ce adânc în suflet au sedus.
În liniștea ce a-mbrăcat
Pelerina înstelată a nopții,
Se aud bătăi ce sacadat
Forțează poarta vieții.
Din zbucium naște-o plăsmuire
A cărei formă ne-mplinită,
Va deveni doar ca o asemuire
Scânteii vieții mult dorită.
Meditation
Nothing is more important as life.
The fillings for human race too.
A shadow of a wild, unhappy life
Bring wild, said thoughts too.
A sunray over an indefinable life
Gives safety and defines it too.
Nature and abstract to our life
Live we reach to their stimulus too.
The light of time
Just in time to see the light,
Gives me strength to be so bright.
From the darkness of the night
Towards a hopeful and sunny height.
From the stars, air, earth and waters
Nature created sons and daughters.
Everything I always hugged with love
It is now like the flight of a dove.
Feelings that flow like a waterfall
And it dominates my life as a squall,
I imagine the horizon like a sprawl
And my soul caught in a life trawl.
I wait for time to feed my thoughts
With all kind of happy naughts,
And to untie all my worried knots,
By giving me peaceful moments and lots.
Așteptarea primăverii
Vântul puternic bate în geam.
Soarele mai puțin arzător alină.
Din întreaga natură mă amăgeam,
Că Primăvara în curând va să vină.
Aștept ca blând Zefirul s-adie,
Și raza de soare intensă în Florar.
Iar foșnetul frunzelor, o melodie
Însoțită de trilul păsărilor în umbrar.
Să văd cireșii-n livadă înfloriți,
Din pământ să răsară albii bujori,
Nalbe purpurii ca niște meteoriți,
Lalele, iasomie și petunii în culori.
Pârâul croindu-și cărare-n pădure,
În susur calm și clipocitul mierlei,
Acompaniază un fâlfâit de fluture
Și mersul săltăreț al șopârlei.
În gând, mireasma plăcută a naturii
De pe câmpuri, livezi, păduri și munte,
Îmi zugrăvesc în nuanțele picturii
Și reușesc ca toate să mă încânte.
"N" momente
Oamenii adesea trec prin N momente
De la agonie la extaz pot fi definite.
Dimineți în care sunt vulcanici,
Dar serile devin mai calmi.
Locuri unde se manifestă zgomotos,
Dar se retrag apoi sub un cer senin.
La unele fapte reacționează violenți,
Ca să se resemneze detașați apoi.
Momente înrobite de către sentimente,
Ce într-un târziu sunt transformate
Din atitudini în gânduri profunde,
Din vanități în reale principii.
Oare este bine să-ți depeni amintirile,
Și să-ți etalezi îngrijorările
În fața unui auditoriu nepăsător,
Și deseori necruțător?
Într-un final să ai puterea ca să-i înțelegi,
Și să redescrii din argumente legi.
Întrebări fără răspuns
Cum poți să ai privirea clară,
Când mintea-i răvășită toată?
Cum poți să umbli fără reazăm,
Când trupu-i în dezechilibru?
Cum poți să-nvălui cu iubire,
Când sufletul îți este distrus?
Cum poți să pipăi firul vieții,
Cu simțuri electrocutate?
Un șir de CE-uri depănăm
Sub jugul simțămintelor,
Și-n lacrimile mii scăldăm
Efectul apăsător al clipelor.
Un fulger de-amintire,
Fugar, ivit ca un intrus,
Crează stări de pătimire
Ce adânc în suflet au sedus.
În liniștea ce a-mbrăcat
Pelerina înstelată a nopții,
Se aud bătăi ce sacadat
Forțează poarta vieții.
Din zbucium naște-o plăsmuire
A cărei formă ne-mplinită,
Va deveni doar ca o asemuire
Scânteii vieții mult dorită.
Meditation
Nothing is more important as life.
The fillings for human race too.
A shadow of a wild, unhappy life
Bring wild, said thoughts too.
A sunray over an indefinable life
Gives safety and defines it too.
Nature and abstract to our life
Live we reach to their stimulus too.
The light of time
Just in time to see the light,
Gives me strength to be so bright.
From the darkness of the night
Towards a hopeful and sunny height.
From the stars, air, earth and waters
Nature created sons and daughters.
Everything I always hugged with love
It is now like the flight of a dove.
Feelings that flow like a waterfall
And it dominates my life as a squall,
I imagine the horizon like a sprawl
And my soul caught in a life trawl.
I wait for time to feed my thoughts
With all kind of happy naughts,
And to untie all my worried knots,
By giving me peaceful moments and lots.
Așteptarea primăverii
Vântul puternic bate în geam.
Soarele mai puțin arzător alină.
Din întreaga natură mă amăgeam,
Că Primăvara în curând va să vină.
Aștept ca blând Zefirul s-adie,
Și raza de soare intensă în Florar.
Iar foșnetul frunzelor, o melodie
Însoțită de trilul păsărilor în umbrar.
Să văd cireșii-n livadă înfloriți,
Din pământ să răsară albii bujori,
Nalbe purpurii ca niște meteoriți,
Lalele, iasomie și petunii în culori.
Pârâul croindu-și cărare-n pădure,
În susur calm și clipocitul mierlei,
Acompaniază un fâlfâit de fluture
Și mersul săltăreț al șopârlei.
În gând, mireasma plăcută a naturii
De pe câmpuri, livezi, păduri și munte,
Îmi zugrăvesc în nuanțele picturii
Și reușesc ca toate să mă încânte.