8 Martie
Am scris deja in multe feluri
Diverse poezii,
Dar vreau sa iti arat si alte moduri,
Sa definesc iar a iubi.
Nu am sa-ti dau vreo floare
Ca n-am gasit niciuna,
Sa aiba o valoare,
Mai mare ca iubirea.
Asa ca iti astern
Pe-o coala de hartie,
Din nou un vers modern
Si plin de veselie.
Caci primavara ne-a batut
Din nou subtil in poarta,
Si un cadou ea ne-a facut
8 Martie te-asteapta.
Category: Poems March 8
All author's poems: ANONIM
Date of posting: 11 декабря 2020
Added in favorites: 1
Views: 1916
Poems in the same category
Îți admir splendoarea
Aroma ta, e ca o grădină înflorită
Care îmî încântă nervi nărilor
Mi se face pielea de găină
Când îțî simt mâna ta fină.
Glasul tău asemenea vuietului
E limpede ca și albastrul cerului
L-am memorat în capul meu
Să-ți pot vorbi, când mi-e greu.
Iubirea necondiționată e o minune
N-a fost ceva mai frumos pe lume
Minune ce transformă oamenii
În izvoare nesecabile de dragoste.
Eu simt emoția, prin ochii tăi
Tu prin iubirea mea în văpăi
Cum s-au alipit inimile împreună
Suntem una, o singură făptură.
Ca două jumătăți unice de puzzle
Diferențele noastre, perfect se completează
Un trandafir roșu se creează
Care ne acoperă toate defectele.
Ne scăldăm în soare și iubire
Pe o bancă, într-o zi de vară
Mi-ai topit inima de ceară
Cu un zâmbet, cu o sărutare.
Spre al iubiri trandafir
Să mă duci de mână sper
Trăind clipa, mă cuprinde emoția
Dar privirea ta îmi mângâie inima.
Ești visul care nu se termină
Vreau să adorm cu iubire
Când contemplez la frumusețea ta senină
strălucirea ta mă amețeste.
Viața mea fără tine
Îi ca o furtună neagră
Zâmbetul tău, curcubeu minunat
Mă repune pe ale dragostei strune.
Ești frumoasă ca o căprioară
Prin păduri înflorite du-mă
Nu mă lăsa singur în ciumă
Ciuma lumi de plictiseală.
Îți ofer un roșu trandafir
Și îți șsptesc blând în ureche
Te iubesc mult,mai mult ca orice
Cât de mult te doresc, nu ști.
Ochii mei Însetați beau
Din fântâna de cristal, cea fermecătoare
Oricât sorb, mai cu foc te vreau
Estera, minune fără de asemănare.
De Dragobete
Vreau să iți prind lipiciul buzelor,
Ca un mărțiṣor, în mugurii pieptului;
Să sfârii de clocutul roşu al venelor,
In corul heruvimilor şi sunetul clopotului.
O femeie așa ca tine!
Am învățat atâtea de la tine
Și încă mai e loc
Un zâmbet sincer și o vorbă caldă
Asta ești tu,făptură dragă
Norocoasă mai sunt eu
Avându-te în drumul meu
Iară alături îți voi rămâne
Mereu și tot mereu
Un mod mai bun nu am găsit
Femeie dragă,
Ca să îți spun, ești de neprețuit
La mulți ani sănătoși și norocoși!!!
8 Martie
Mamă,te rog nu te grăbi,
Astăzi este ziua ta.
Ziua când toți îți vor oferii,
Motive să strălucești ca o stea.
Câte mărțișoare să ți mai dăruiesc?
Ca să te poți vedea,
Sunt fericită,fără să trăiesc,
Pentru ca tu ești mama mea.
Ce frumoasă ești,mamă!
Când te bucuri ca un copil,
Ce divina doamnă,
Ce uită de ce e umil.
Astăzi mămica mea,
Mărțișor ți aș da,
Un sur ștrengăreț legat de o stea,
Dar nu mai mare decât dragostea ta.
8 Martie
aștept să deschizi ochii spre ziuă în dimineața aceasta de opt
din luna lui Marte
dormi fără griji într-un vis ireal cu magnolii și grauri
doar zâmbetul ți se răsfrânge în afară
din gând
te-ai răsucit înspre mine
dezvelindu-ți genunchiul rotund ca opalul de pe inelul
pe care ți l-am dat încă de-aseară
între cerșafurile acestea învolburate
vai
mototolite acum în somnu-ți ușor ca o pană de pasăre purtată de vânt
mă gândesc
cum mi se întâmplă de fiecare dată
când te privesc noaptea
deși ești femeia mea până la moarte
mă înfioară gândul de a-ți atinge lobul urechii
prin somn
așa cum dormi îmi apari ca un înger dintr-o pânză a lui da Vinci
de afară mai aud doar pașii vântului călcând peste ultima zăpadă
a mieilor
în zori
când vei deschide ochii spre ziuă
iubito
îți voi dărui coroana iubirii
din flori de măslin
să-mi fii regină de-a pururi…
Îți admir splendoarea
Aroma ta, e ca o grădină înflorită
Care îmî încântă nervi nărilor
Mi se face pielea de găină
Când îțî simt mâna ta fină.
Glasul tău asemenea vuietului
E limpede ca și albastrul cerului
L-am memorat în capul meu
Să-ți pot vorbi, când mi-e greu.
Iubirea necondiționată e o minune
N-a fost ceva mai frumos pe lume
Minune ce transformă oamenii
În izvoare nesecabile de dragoste.
Eu simt emoția, prin ochii tăi
Tu prin iubirea mea în văpăi
Cum s-au alipit inimile împreună
Suntem una, o singură făptură.
Ca două jumătăți unice de puzzle
Diferențele noastre, perfect se completează
Un trandafir roșu se creează
Care ne acoperă toate defectele.
Ne scăldăm în soare și iubire
Pe o bancă, într-o zi de vară
Mi-ai topit inima de ceară
Cu un zâmbet, cu o sărutare.
Spre al iubiri trandafir
Să mă duci de mână sper
Trăind clipa, mă cuprinde emoția
Dar privirea ta îmi mângâie inima.
Ești visul care nu se termină
Vreau să adorm cu iubire
Când contemplez la frumusețea ta senină
strălucirea ta mă amețeste.
Viața mea fără tine
Îi ca o furtună neagră
Zâmbetul tău, curcubeu minunat
Mă repune pe ale dragostei strune.
Ești frumoasă ca o căprioară
Prin păduri înflorite du-mă
Nu mă lăsa singur în ciumă
Ciuma lumi de plictiseală.
Îți ofer un roșu trandafir
Și îți șsptesc blând în ureche
Te iubesc mult,mai mult ca orice
Cât de mult te doresc, nu ști.
Ochii mei Însetați beau
Din fântâna de cristal, cea fermecătoare
Oricât sorb, mai cu foc te vreau
Estera, minune fără de asemănare.
De Dragobete
Vreau să iți prind lipiciul buzelor,
Ca un mărțiṣor, în mugurii pieptului;
Să sfârii de clocutul roşu al venelor,
In corul heruvimilor şi sunetul clopotului.
O femeie așa ca tine!
Am învățat atâtea de la tine
Și încă mai e loc
Un zâmbet sincer și o vorbă caldă
Asta ești tu,făptură dragă
Norocoasă mai sunt eu
Avându-te în drumul meu
Iară alături îți voi rămâne
Mereu și tot mereu
Un mod mai bun nu am găsit
Femeie dragă,
Ca să îți spun, ești de neprețuit
La mulți ani sănătoși și norocoși!!!
8 Martie
Mamă,te rog nu te grăbi,
Astăzi este ziua ta.
Ziua când toți îți vor oferii,
Motive să strălucești ca o stea.
Câte mărțișoare să ți mai dăruiesc?
Ca să te poți vedea,
Sunt fericită,fără să trăiesc,
Pentru ca tu ești mama mea.
Ce frumoasă ești,mamă!
Când te bucuri ca un copil,
Ce divina doamnă,
Ce uită de ce e umil.
Astăzi mămica mea,
Mărțișor ți aș da,
Un sur ștrengăreț legat de o stea,
Dar nu mai mare decât dragostea ta.
8 Martie
aștept să deschizi ochii spre ziuă în dimineața aceasta de opt
din luna lui Marte
dormi fără griji într-un vis ireal cu magnolii și grauri
doar zâmbetul ți se răsfrânge în afară
din gând
te-ai răsucit înspre mine
dezvelindu-ți genunchiul rotund ca opalul de pe inelul
pe care ți l-am dat încă de-aseară
între cerșafurile acestea învolburate
vai
mototolite acum în somnu-ți ușor ca o pană de pasăre purtată de vânt
mă gândesc
cum mi se întâmplă de fiecare dată
când te privesc noaptea
deși ești femeia mea până la moarte
mă înfioară gândul de a-ți atinge lobul urechii
prin somn
așa cum dormi îmi apari ca un înger dintr-o pânză a lui da Vinci
de afară mai aud doar pașii vântului călcând peste ultima zăpadă
a mieilor
în zori
când vei deschide ochii spre ziuă
iubito
îți voi dărui coroana iubirii
din flori de măslin
să-mi fii regină de-a pururi…
Other poems by the author
pulchritudinous
Incepi sa te ineci, caci nici un ochi nu te admira, nici un gand nu te ajunge si nici un glas nu ti rosteste numele. Cat de mult trebuie sa fi, cat spatiu trebuie sa ocupi, cata zarva trebuie sa faci ca sa intorci un cap. Te scufunzi, fiindca totul e translucid, iar un registru de intalniri se vede prin tine. Esti un ecou printre glasuri ferme si o oglinda printre fete, si totusi te intrebi” Nici de tine nu ti convine”. Te scufunzi, pentru ca universal tau e plin si totusi traiesti la periferie. Te invarti cu trenul, un psager clandestine. ” Ah, oare cum o fi in inima orasului! ” , iar portile in nas ti se inchid. Te scufunzi, dar apa e aceeasi, si malul, si turnul de veghe. Din barca sar cu toti si trec , nici o privire, caci ei acum invata ,”Iar ea innoata bine”, atat stiu despre tine. Picioarele ti sunt grele, si bijuterii sau adunat de parca nici nu au existat. Si totusi au existat mai mult decat tine, ah, iar te ineci si nu ai de ce sa te apuci, caci apa e aceeasi, si tu esti tot la fel.
Sunt un visător
E lecție. Eu stau,
Într-un punct privind,
Și eu visez, pân ce alți citeau,
Visez, ochii închizând.
E normal, a dori și a visa,
Dar când vrei ceva,
E nevoit să faci un plan
Ca spre dorință a deplasa.
Urmarea Mioriței: Moldovan
Dar mioara cea laie
Se duce vioaie
Prin negrul zăvoi
La țarcul de oi
La cânii mai mari
Cei aprigi și tari
Pă-l crunt mi-l ochește
Și bravă rostește:
- Dulăule dragă
Diseară nu-i șagă
Că al nostru stăpân
E la capăt de drum
Că la apus de soare
Vor să ni-l omoare
Ciobanul vrâncean
Și cu cel ungurean
Chiar după păscut
Că e mai avut.
Râvnesc și urzesc
Un gând nebunesc
Vor viața să-i curme
Să ne lege în turme
Și după amurg
Să ne vândă în târg.
- Mioriță laie,
Laie, bucălaie,
Dar ce-a zis stăpânul,
Al nostru, românul?
- E cam șovăielnic
Și își scrie pomelnic
Ceva cu o nuntă
Și-o mamă căruntă
E doar istovit
Fără vlagă, sleit
Tu dă-te încoace
Să-i rupi de cojoace
Să-i joci în picioare
Să-i muști unde-i doare
Ești cel mai frățesc
Și mai bărbătesc,
Dar scarmănă-i bine
În seara ce vine
Că iarba-i de miei
Și dulăul de ei
Gonește-i la vale
Să ne piară din cale
Uitați să ne fie
Să se ducă-n pustie!
Și dulăul plecă
Și mi-i încăieră
În dosul stânii
Laolaltă cu cânii
Și-i scărmănă tare
De cerură iertare
Pe câmp alergând,
Din ochi lăcrimând.
Iar cel moldovan
Rămas ortoman
Își găsi un loc
Și făcu un foc
Sus în țara ielelor
Unde-i iarba fiarelor
Regina albinelor
Și ursitul zânelor.
Din desagă a scos
Un fluier frumos
Fluieraș de fag
Și zise cu drag
Un cântec de crai
Pe-o gură de rai.
Moldovan
de Vali Brașoveanu
1 mai 2023
Mi-e dor
Oh,tu,dragostea vieții mele….
Ce-mi ofereai iubirea în catrene,
Ce m-ai făcut sa simt a inimii cangrene,
Astăzi nu-mi mai pot scoate din minte acele refrene.
Mi-e atât de dor de tine și de noi..
de ochii, nasul și ale tale buze moi.
ce asemenea-i un lup însingurat,
inima-mi firavă din trup, tu mi ai furat.
Mi-e dor de ochii tai cuceritori,
Pe care astăzi i-ai făcut atât de-otravitori.
Mă uiți adesea-n ale tale teancuri de hârtii,
Pe care văd adesea doar cuvinte ale noii poezii.
Mi-e dor de-a ta stransa îmbrățișare ,
Care mă făcea mereu sa uit de-o supărare,
Iar astăzi sunt doar eu, o simpla fetișcană,
Sorbind ușor din poza de pe acea cana.
Mi-e dor de acel râset simplu și obscen,
Care astăzi mă face sa mai scriu doar un catren,
Care ieri mă urca sus la stele,
Iar azi mă face sa mă uit de jos la ele.
Mi-e dor sa uit de tot și toate,
de griji, foame și societate,
Sa stau întinsă ai tai ochi albaștri,
Sa mă prefac ca astăzi nu m-ai făcut dezastru.
Mi-e dor sa scriu si sa vorbesc cu tine,
Sa ne afundam în orașe bizantine,
Sa fugim în largul marii liniștite și umile,
Și să-mi săruți atât de tandru ale mele buze fine.
Mi-e dor de tot ceea ce tu erai ieri pentru mine,
Iar azi ești doar o simpla doză de amfetamine,
Pe care ușor le duc la ale mele buze pline,
Care de azi vor deveni doar doua microcristaline.
Mi-e dor sa aud cum la ureche îmi spui intens,
Oh,iubito,cat de mult eu te iubesc,
Sa mă apuci de talia mea ondulata,
Și sa mi mai spui ca nu mă vei lasă, oh,niciodată.
Mi-e dor să-ți simt a ta gura infierbantata,
Pe a mea frunte-ncaruntata,
Să-mi ștergi recile și-amarele dureri,
Pe care azi tu nu mi le deloc acoperi.
pulchritudinous
Incepi sa te ineci, caci nici un ochi nu te admira, nici un gand nu te ajunge si nici un glas nu ti rosteste numele. Cat de mult trebuie sa fi, cat spatiu trebuie sa ocupi, cata zarva trebuie sa faci ca sa intorci un cap. Te scufunzi, fiindca totul e translucid, iar un registru de intalniri se vede prin tine. Esti un ecou printre glasuri ferme si o oglinda printre fete, si totusi te intrebi” Nici de tine nu ti convine”. Te scufunzi, pentru ca universal tau e plin si totusi traiesti la periferie. Te invarti cu trenul, un psager clandestine. ” Ah, oare cum o fi in inima orasului! ” , iar portile in nas ti se inchid. Te scufunzi, dar apa e aceeasi, si malul, si turnul de veghe. Din barca sar cu toti si trec , nici o privire, caci ei acum invata ,”Iar ea innoata bine”, atat stiu despre tine. Picioarele ti sunt grele, si bijuterii sau adunat de parca nici nu au existat. Si totusi au existat mai mult decat tine, ah, iar te ineci si nu ai de ce sa te apuci, caci apa e aceeasi, si tu esti tot la fel.
Sunt un visător
E lecție. Eu stau,
Într-un punct privind,
Și eu visez, pân ce alți citeau,
Visez, ochii închizând.
E normal, a dori și a visa,
Dar când vrei ceva,
E nevoit să faci un plan
Ca spre dorință a deplasa.
Urmarea Mioriței: Moldovan
Dar mioara cea laie
Se duce vioaie
Prin negrul zăvoi
La țarcul de oi
La cânii mai mari
Cei aprigi și tari
Pă-l crunt mi-l ochește
Și bravă rostește:
- Dulăule dragă
Diseară nu-i șagă
Că al nostru stăpân
E la capăt de drum
Că la apus de soare
Vor să ni-l omoare
Ciobanul vrâncean
Și cu cel ungurean
Chiar după păscut
Că e mai avut.
Râvnesc și urzesc
Un gând nebunesc
Vor viața să-i curme
Să ne lege în turme
Și după amurg
Să ne vândă în târg.
- Mioriță laie,
Laie, bucălaie,
Dar ce-a zis stăpânul,
Al nostru, românul?
- E cam șovăielnic
Și își scrie pomelnic
Ceva cu o nuntă
Și-o mamă căruntă
E doar istovit
Fără vlagă, sleit
Tu dă-te încoace
Să-i rupi de cojoace
Să-i joci în picioare
Să-i muști unde-i doare
Ești cel mai frățesc
Și mai bărbătesc,
Dar scarmănă-i bine
În seara ce vine
Că iarba-i de miei
Și dulăul de ei
Gonește-i la vale
Să ne piară din cale
Uitați să ne fie
Să se ducă-n pustie!
Și dulăul plecă
Și mi-i încăieră
În dosul stânii
Laolaltă cu cânii
Și-i scărmănă tare
De cerură iertare
Pe câmp alergând,
Din ochi lăcrimând.
Iar cel moldovan
Rămas ortoman
Își găsi un loc
Și făcu un foc
Sus în țara ielelor
Unde-i iarba fiarelor
Regina albinelor
Și ursitul zânelor.
Din desagă a scos
Un fluier frumos
Fluieraș de fag
Și zise cu drag
Un cântec de crai
Pe-o gură de rai.
Moldovan
de Vali Brașoveanu
1 mai 2023
Mi-e dor
Oh,tu,dragostea vieții mele….
Ce-mi ofereai iubirea în catrene,
Ce m-ai făcut sa simt a inimii cangrene,
Astăzi nu-mi mai pot scoate din minte acele refrene.
Mi-e atât de dor de tine și de noi..
de ochii, nasul și ale tale buze moi.
ce asemenea-i un lup însingurat,
inima-mi firavă din trup, tu mi ai furat.
Mi-e dor de ochii tai cuceritori,
Pe care astăzi i-ai făcut atât de-otravitori.
Mă uiți adesea-n ale tale teancuri de hârtii,
Pe care văd adesea doar cuvinte ale noii poezii.
Mi-e dor de-a ta stransa îmbrățișare ,
Care mă făcea mereu sa uit de-o supărare,
Iar astăzi sunt doar eu, o simpla fetișcană,
Sorbind ușor din poza de pe acea cana.
Mi-e dor de acel râset simplu și obscen,
Care astăzi mă face sa mai scriu doar un catren,
Care ieri mă urca sus la stele,
Iar azi mă face sa mă uit de jos la ele.
Mi-e dor sa uit de tot și toate,
de griji, foame și societate,
Sa stau întinsă ai tai ochi albaștri,
Sa mă prefac ca astăzi nu m-ai făcut dezastru.
Mi-e dor sa scriu si sa vorbesc cu tine,
Sa ne afundam în orașe bizantine,
Sa fugim în largul marii liniștite și umile,
Și să-mi săruți atât de tandru ale mele buze fine.
Mi-e dor de tot ceea ce tu erai ieri pentru mine,
Iar azi ești doar o simpla doză de amfetamine,
Pe care ușor le duc la ale mele buze pline,
Care de azi vor deveni doar doua microcristaline.
Mi-e dor sa aud cum la ureche îmi spui intens,
Oh,iubito,cat de mult eu te iubesc,
Sa mă apuci de talia mea ondulata,
Și sa mi mai spui ca nu mă vei lasă, oh,niciodată.
Mi-e dor să-ți simt a ta gura infierbantata,
Pe a mea frunte-ncaruntata,
Să-mi ștergi recile și-amarele dureri,
Pe care azi tu nu mi le deloc acoperi.