Credință
Dă-mi Doamne putere
Să rabd orice -ncercare,
Ce este-n calea mea...
Să dobândesc iertare.
Necazul ce m-apasă
Să pot să-l biruiesc,
Întruna eu pe Tine,
Să pot să Te iubesc.
Aici aș vrea mereu
Să fii scăparea mea;
Să fii mereu alături
Când crucea este grea.
Să pot să-mi duc povara
Oricât ar fi de grea,
Necazul ce îmi stă
Mereu în calea mea.
Poems in the same category
Loveydovey
I see how you're looking at me
And I see how you're about to ask me,
But you hesitate and I remain to guess
I wrote for you a list,
So you may escape your sadness.
How an axe loves a tree,
An angle the degree,
A fortune teller to forsee,
How the salt loves the sea,
How the money loves both the poor and the rich,
How an unsupervised baby loves bleach,
How a dog (sometimes) loves the leash,
That's how I love you.
How Popeye loves spinach,
How a record loves the Guinness,
How a minEr loves the light,
How a pilot loves the flight,
How instead of Negan, Sherry loved Dwight,
How a politician loves power,
How a plane loves the tower,
How a bee loves the flower,
How the clock loves the hour,
How a boxer loves to punch,
I love you so damn much.
How a librarian loves books,
How a boomer loves Facebook,
How Twitter loves to cancel people,
How a criminal loves anything illegal,
How a car loves diesel,
How Fast&Furios loves Vin Diesel,
How Snoop Dogg loves grass,
How a certain leader loves to gas,
How a hammer loves the nail,
How a scammer loves to email,
How some cats love to bite their tail,
How some toddlers love to "mew",
That's how I love you.
Ingerul meu
Mi-ai fost precum un înger păzitor
Când eram cu tine uitam de durere
Dar acum simt că mor de-al tău dor
Ți-ai luat zborul fără să-ți iei la revedere
Mi-a fost bine lângă tine, fără tine-mi este rău
Dacă nu te-ntorci la mine, voi fi eu îngerul tău.
Până atunci nu pot decât s-aștept
Nu pot decât ca-n amintiri să te privesc,
Asta poate că pare puțin nedrept
Dar n-am ce face, trebuie s-accept.
Nu pot decât să sper c-ai să te-ntorci la noi.
Dar nu știu dacă mai putem fi amândoi
Ști că la mine-n suflet am doar ploi
Nu vreau să-ți murdărești aripile cu noroi.
Te caut dar mi-e teamă c-am să te găsesc
Te doresc, dar n-am dreptul să te privesc,
Mereu greșesc, deci n-am dreptul să te iubesc
Spune-mi ceva nu mă lăsa să-nebunesc
Psalmi - LII - Gânduri sugrumate
Sunt gânduri, Doamne,
care nu se spun.
Nu pentru că nu știu cuvintele,
ci pentru că mi-e teamă
să le rostesc.
Gânduri încolțite în noapte,
ascunse sub zâmbete,
neîmpărtășite nici măcar inimii mele.
Și totuși, ele cresc —
tăcute, grele,
ca pietrele care nu fac ziduri,
ci morminte.
Le port ca pe niște lanțuri
invizibile,
dar simțite cu fiecare pas.
Și când vreau să mă rog,
ele îmi sugrumă glasul
cu tăcerea lor de plumb.
Dar Tu, Doamne, știi…
Chiar și ce n-am spus.
Chiar și ce mi-e rușine să gândesc.
Și nu Te dai înapoi.
Tu intri acolo unde nici eu nu vreau să privesc,
și aprinzi o lumină slabă —
nu ca să mă judeci,
ci ca să mă ridici.
Învață-mă, Doamne,
să-Ți dau și ce nu pot rosti,
să-Ți încredințez nu doar rugăciunea,
ci și nodul din rugă.
Ca să pot respira din nou —
nu aer,
ci adevăr.
,,Pe bună dreptate ''
Pe bună dreptate nu te cunosc pe tine,
O umbră ce a fost cândva o siluetă,
Un soare ce s-a luminat pe sine,
Ai fost un bun prieten.
O adiere ușoară de mai a lăsat o greutate în urmă,
A trecut vijelia și a ieșit iarăși soarele,
Un bun tovarăș alături de care am trecut furtuna,
Alături de care s-au liniștit apele.
Și fug oamenii pe lângă mine,întrec momentele pe secunde,
Dar nimeni nu-mi poate fi un prieten așa cum mi-ai fost tu,
Permite-mi să te felicit dragă,
Acum îmi ești un frate bun.
Destin
Piroane mă mângâie-n palme,
Îmi simt răstignirea un dar,
Cad zilnic asupra-mi sudalme,
Și le simt ca pe-un drog necesar.
Iubesc vremea rea de oriunde,
La poluri, cu câinii la sănii mă-nham,
Iubirea de mine parcă se-ascunde,
Din tot ce am strâns nimica nu am.
Aduc în povară un cântec de frunză,
Șoptit de furtuni în cascade de vânt,
Cresc umbre în mine ce mă refuză,
Cu întregul abis fac pe veci legământ.
Mă-nchin unor zori ce nu vor să răsară,
Un cer surdo-mut îmi e altar fără zei,
Și-n tainica-mi noapte se naște-o povară,
Ca o lume de gheață prin ochii mei.
Sub pași se deschid răni de lut înghețate,
Mă leagă pământul de-un drum fără scop,
Iar viața-mi, o toamnă, cu ploi răsfirate,
Mă cheamă să urc, să cobor, să mă-ngrop.
Din cioburi de gheață mi se-adapă tăcerea,
Sufletu-mi arde într-o palmă de scrum,
Cu lanțuri mă strâng, îmi întunec vederea,
Și cu crucea în spate plec iarăși la drum.
Un copil ce iubea
Un copil ce iubea
Adesea ori ce lacrima ...
Ce fără minte îndura,
După alesul ce-l aștepta ...
Ca un copil mic ce era
Doar după el lacrima ...
Cu iubirea doar îl alinta
Pe cel ce fără milă o gonea ...
(Ig:_caty_b_
Loveydovey
I see how you're looking at me
And I see how you're about to ask me,
But you hesitate and I remain to guess
I wrote for you a list,
So you may escape your sadness.
How an axe loves a tree,
An angle the degree,
A fortune teller to forsee,
How the salt loves the sea,
How the money loves both the poor and the rich,
How an unsupervised baby loves bleach,
How a dog (sometimes) loves the leash,
That's how I love you.
How Popeye loves spinach,
How a record loves the Guinness,
How a minEr loves the light,
How a pilot loves the flight,
How instead of Negan, Sherry loved Dwight,
How a politician loves power,
How a plane loves the tower,
How a bee loves the flower,
How the clock loves the hour,
How a boxer loves to punch,
I love you so damn much.
How a librarian loves books,
How a boomer loves Facebook,
How Twitter loves to cancel people,
How a criminal loves anything illegal,
How a car loves diesel,
How Fast&Furios loves Vin Diesel,
How Snoop Dogg loves grass,
How a certain leader loves to gas,
How a hammer loves the nail,
How a scammer loves to email,
How some cats love to bite their tail,
How some toddlers love to "mew",
That's how I love you.
Ingerul meu
Mi-ai fost precum un înger păzitor
Când eram cu tine uitam de durere
Dar acum simt că mor de-al tău dor
Ți-ai luat zborul fără să-ți iei la revedere
Mi-a fost bine lângă tine, fără tine-mi este rău
Dacă nu te-ntorci la mine, voi fi eu îngerul tău.
Până atunci nu pot decât s-aștept
Nu pot decât ca-n amintiri să te privesc,
Asta poate că pare puțin nedrept
Dar n-am ce face, trebuie s-accept.
Nu pot decât să sper c-ai să te-ntorci la noi.
Dar nu știu dacă mai putem fi amândoi
Ști că la mine-n suflet am doar ploi
Nu vreau să-ți murdărești aripile cu noroi.
Te caut dar mi-e teamă c-am să te găsesc
Te doresc, dar n-am dreptul să te privesc,
Mereu greșesc, deci n-am dreptul să te iubesc
Spune-mi ceva nu mă lăsa să-nebunesc
Psalmi - LII - Gânduri sugrumate
Sunt gânduri, Doamne,
care nu se spun.
Nu pentru că nu știu cuvintele,
ci pentru că mi-e teamă
să le rostesc.
Gânduri încolțite în noapte,
ascunse sub zâmbete,
neîmpărtășite nici măcar inimii mele.
Și totuși, ele cresc —
tăcute, grele,
ca pietrele care nu fac ziduri,
ci morminte.
Le port ca pe niște lanțuri
invizibile,
dar simțite cu fiecare pas.
Și când vreau să mă rog,
ele îmi sugrumă glasul
cu tăcerea lor de plumb.
Dar Tu, Doamne, știi…
Chiar și ce n-am spus.
Chiar și ce mi-e rușine să gândesc.
Și nu Te dai înapoi.
Tu intri acolo unde nici eu nu vreau să privesc,
și aprinzi o lumină slabă —
nu ca să mă judeci,
ci ca să mă ridici.
Învață-mă, Doamne,
să-Ți dau și ce nu pot rosti,
să-Ți încredințez nu doar rugăciunea,
ci și nodul din rugă.
Ca să pot respira din nou —
nu aer,
ci adevăr.
,,Pe bună dreptate ''
Pe bună dreptate nu te cunosc pe tine,
O umbră ce a fost cândva o siluetă,
Un soare ce s-a luminat pe sine,
Ai fost un bun prieten.
O adiere ușoară de mai a lăsat o greutate în urmă,
A trecut vijelia și a ieșit iarăși soarele,
Un bun tovarăș alături de care am trecut furtuna,
Alături de care s-au liniștit apele.
Și fug oamenii pe lângă mine,întrec momentele pe secunde,
Dar nimeni nu-mi poate fi un prieten așa cum mi-ai fost tu,
Permite-mi să te felicit dragă,
Acum îmi ești un frate bun.
Destin
Piroane mă mângâie-n palme,
Îmi simt răstignirea un dar,
Cad zilnic asupra-mi sudalme,
Și le simt ca pe-un drog necesar.
Iubesc vremea rea de oriunde,
La poluri, cu câinii la sănii mă-nham,
Iubirea de mine parcă se-ascunde,
Din tot ce am strâns nimica nu am.
Aduc în povară un cântec de frunză,
Șoptit de furtuni în cascade de vânt,
Cresc umbre în mine ce mă refuză,
Cu întregul abis fac pe veci legământ.
Mă-nchin unor zori ce nu vor să răsară,
Un cer surdo-mut îmi e altar fără zei,
Și-n tainica-mi noapte se naște-o povară,
Ca o lume de gheață prin ochii mei.
Sub pași se deschid răni de lut înghețate,
Mă leagă pământul de-un drum fără scop,
Iar viața-mi, o toamnă, cu ploi răsfirate,
Mă cheamă să urc, să cobor, să mă-ngrop.
Din cioburi de gheață mi se-adapă tăcerea,
Sufletu-mi arde într-o palmă de scrum,
Cu lanțuri mă strâng, îmi întunec vederea,
Și cu crucea în spate plec iarăși la drum.
Un copil ce iubea
Un copil ce iubea
Adesea ori ce lacrima ...
Ce fără minte îndura,
După alesul ce-l aștepta ...
Ca un copil mic ce era
Doar după el lacrima ...
Cu iubirea doar îl alinta
Pe cel ce fără milă o gonea ...
(Ig:_caty_b_
Other poems by the author
Poezia 1
Nici un avort să nu mai fie
Peste întreaga Românie!
Gata minuni rătăcitoare
Căci nu au Numele cel Tare
Puii de mâță și de câine
Trăiască: ieri și azi și mâine!
Și mielul oii care paște
Fie lăsat pentru-a se naște!
Să nu mai tremure vreun pește
Că cineva îl dezosește;
Fără fluturi prinși în insectar,
Fără porc pârlit cu un focar.
Să nu mai fiarbă "n"minute
Cărnița puilor din curte.
Nici vreo țestoasă descărnată
Să n mai fie niciodată!
"Feriți-vă de dobitoace
Asfixiate"!Nu se face...
"Milă voiesc,nu sacrificiu"
Și să dispară orice viciu.
Sfârșiți cu duminicarismul
Și luați în brațe adventismul!
Și Biblia să se răspândească
Și toată țara să trăiască!
Rugăciune
Doamne !
Dă-mi în noblețea ta
Puterea de-a mă mai schimba.
Chiar și acum în ceasul de pe urmă
Nu mă lăsa fără de turmă.
Adună-mă în grupul Tău sfințit,
Chiar dacă n-am făcut ceva deosebit.
Chiar dacă faptele spun împotriva mea,
Iertare-mi cer din suflet, plângând la Crucea Ta.
Știu că vor veni curând cei ce te-au răstignit
Și voi nega că te-am văzut și te-am iubit.
Tu nu mă pedepsi și nu-mi da vină,
Chiar dacă Tu m-ai prevenit la Cină.
Cu ajutorul tău și rugăciunea mea
Voi știi și crede în învierea Ta !
Ca-n clipa grea ce pt. mine va sosi,
Să pot striga : Isuse, nu mă părăsi !
®️
Mi te-aș povesti tuturor
Mi te-aș povesti tuturor
Fie că îi știu sau nu
Îmi doresc să vorbesc despre tine
Ești la începutul fiecărei mele fraze
Cu tine închei orice conversație…
Nu mai contează nimic
Important e doar preaplinul meu de tine
Care debordează.
Aproape că nu te mai pot ține în propria-mi ființă…
Mă înflorești pe dinăuntru
Simt cum ieși cu înflorirea mea cu tot din mine
Și îmi doresc să o faci.
Însă când simt cum ieși
Te vreau înapoi închis în mine
Devin taciturnă, te cuprind cu florile mele cu tot înapoia sufletului meu
Te forțez să mă viețuiești.
Nu vreau să te împărtășesc…
Pe ale vieții
Pe ale vieții izvor
se vărsa al meu dor.
Ceva netrait,
ceva nemaipomenit
Cand închid ochii nu mai văd numic
pentru ca acel ceva candva a pierit
la o viața frumoasa candva visam
dar când adorm doar coșmaruri văd in somn
si ziua e la fel de-altfel
cum scap de-al vieții umor?
Iubirea nu se arată usor
Fericirea nu răsare in zori
Cum pot eu trai asa
Cu o inima de catifea?
Tabloul pare-a fi perfect
fara oameni cuprinși in portret
Dar inima-i iubeste asa
Si eu fac parte din mulțimea asta
Totu-i defect asa perfect
unde-i Frumusețea din defect ?
Totul pare-a dispărea
Si odată cu totul și fericirea
Din același fum
Din același fum
de speranță
de care depindeam, firul
ce s-a rupt, pierzanie.
Cerul mi-e tată
iar Marea mi-e mamă-
până și necunoscutul mi-e cunoscut;
dar tu mi-ești marea de Abis întruchipat.
Coșmarul.
Iar cum rădăcina unei flori se ofilește
în pământu’ Străin-
așa și rădăcina mea
se stinge încetișor…
În abisul de măști.
De nu știam de Cutia Pandorei
de speranța fragilă;
Miracolele nu ar fi fost adevărate;
dar…Teroarea a sosit.
Neglijența firii omenești,
Indiferența ta, ucide
cu Aparențe parfumate
și esențe de Galben.
E vina mea, oare?
Să iubesc acest Dar, sau să îl urăsc?...
căci acum lumea e o tornadă
de Amintiri ce mă țin captiv
în ceea ce numesc eu: “Coșmar de vise lucide”.
De nu îți place sau n-ai vrea,
Conștiința nu te poate vedea, iar nici tu pe ea;
Nici de aproape, nici la o vorbă distanță.
Chiar de te-ai preface.
Rece, ca cimentul scărilor lungi.
ca Vântul vâjiind în ochi, urechi și minte
nu îți pot simți Căldura.
căci Fumul e mai cald decât Grija ta.
Ace de ceas oprite în amintirile disperate
De Iubire, Armonie
Iar tu n-ai ajuns la Timp;
Nici nu vei fi.
Adio.
Și tot ce îmi Doream
Era Iubirea ta necondiționată;
Dorință Eșuată a unui Copil
Ce ajunge la sejurul Bătrâneții.
Și stau și mă întreb…
Cine Ești?
Poezia 1
Nici un avort să nu mai fie
Peste întreaga Românie!
Gata minuni rătăcitoare
Căci nu au Numele cel Tare
Puii de mâță și de câine
Trăiască: ieri și azi și mâine!
Și mielul oii care paște
Fie lăsat pentru-a se naște!
Să nu mai tremure vreun pește
Că cineva îl dezosește;
Fără fluturi prinși în insectar,
Fără porc pârlit cu un focar.
Să nu mai fiarbă "n"minute
Cărnița puilor din curte.
Nici vreo țestoasă descărnată
Să n mai fie niciodată!
"Feriți-vă de dobitoace
Asfixiate"!Nu se face...
"Milă voiesc,nu sacrificiu"
Și să dispară orice viciu.
Sfârșiți cu duminicarismul
Și luați în brațe adventismul!
Și Biblia să se răspândească
Și toată țara să trăiască!
Rugăciune
Doamne !
Dă-mi în noblețea ta
Puterea de-a mă mai schimba.
Chiar și acum în ceasul de pe urmă
Nu mă lăsa fără de turmă.
Adună-mă în grupul Tău sfințit,
Chiar dacă n-am făcut ceva deosebit.
Chiar dacă faptele spun împotriva mea,
Iertare-mi cer din suflet, plângând la Crucea Ta.
Știu că vor veni curând cei ce te-au răstignit
Și voi nega că te-am văzut și te-am iubit.
Tu nu mă pedepsi și nu-mi da vină,
Chiar dacă Tu m-ai prevenit la Cină.
Cu ajutorul tău și rugăciunea mea
Voi știi și crede în învierea Ta !
Ca-n clipa grea ce pt. mine va sosi,
Să pot striga : Isuse, nu mă părăsi !
®️
Mi te-aș povesti tuturor
Mi te-aș povesti tuturor
Fie că îi știu sau nu
Îmi doresc să vorbesc despre tine
Ești la începutul fiecărei mele fraze
Cu tine închei orice conversație…
Nu mai contează nimic
Important e doar preaplinul meu de tine
Care debordează.
Aproape că nu te mai pot ține în propria-mi ființă…
Mă înflorești pe dinăuntru
Simt cum ieși cu înflorirea mea cu tot din mine
Și îmi doresc să o faci.
Însă când simt cum ieși
Te vreau înapoi închis în mine
Devin taciturnă, te cuprind cu florile mele cu tot înapoia sufletului meu
Te forțez să mă viețuiești.
Nu vreau să te împărtășesc…
Pe ale vieții
Pe ale vieții izvor
se vărsa al meu dor.
Ceva netrait,
ceva nemaipomenit
Cand închid ochii nu mai văd numic
pentru ca acel ceva candva a pierit
la o viața frumoasa candva visam
dar când adorm doar coșmaruri văd in somn
si ziua e la fel de-altfel
cum scap de-al vieții umor?
Iubirea nu se arată usor
Fericirea nu răsare in zori
Cum pot eu trai asa
Cu o inima de catifea?
Tabloul pare-a fi perfect
fara oameni cuprinși in portret
Dar inima-i iubeste asa
Si eu fac parte din mulțimea asta
Totu-i defect asa perfect
unde-i Frumusețea din defect ?
Totul pare-a dispărea
Si odată cu totul și fericirea
Din același fum
Din același fum
de speranță
de care depindeam, firul
ce s-a rupt, pierzanie.
Cerul mi-e tată
iar Marea mi-e mamă-
până și necunoscutul mi-e cunoscut;
dar tu mi-ești marea de Abis întruchipat.
Coșmarul.
Iar cum rădăcina unei flori se ofilește
în pământu’ Străin-
așa și rădăcina mea
se stinge încetișor…
În abisul de măști.
De nu știam de Cutia Pandorei
de speranța fragilă;
Miracolele nu ar fi fost adevărate;
dar…Teroarea a sosit.
Neglijența firii omenești,
Indiferența ta, ucide
cu Aparențe parfumate
și esențe de Galben.
E vina mea, oare?
Să iubesc acest Dar, sau să îl urăsc?...
căci acum lumea e o tornadă
de Amintiri ce mă țin captiv
în ceea ce numesc eu: “Coșmar de vise lucide”.
De nu îți place sau n-ai vrea,
Conștiința nu te poate vedea, iar nici tu pe ea;
Nici de aproape, nici la o vorbă distanță.
Chiar de te-ai preface.
Rece, ca cimentul scărilor lungi.
ca Vântul vâjiind în ochi, urechi și minte
nu îți pot simți Căldura.
căci Fumul e mai cald decât Grija ta.
Ace de ceas oprite în amintirile disperate
De Iubire, Armonie
Iar tu n-ai ajuns la Timp;
Nici nu vei fi.
Adio.
Și tot ce îmi Doream
Era Iubirea ta necondiționată;
Dorință Eșuată a unui Copil
Ce ajunge la sejurul Bătrâneții.
Și stau și mă întreb…
Cine Ești?