De ce mai trăiesc?
Nu credeam că lipsa ta o să mă pună la pământ,
Ultimul sărut mi-a deschis drumul către mormânt,
Nu știam că pentru tine iubirea-i doar un cuvânt,
Ști că fără tine nu-mi găsesc locul pe acest pământ........
De ce n-ai venit cu mine când te-am chemat?
De ce mi-ai zis că mă iubești și după ai plecat?
De ce m-ai abandonat fix când eram complet debusolat?
Vreau să-ți spun că .....de tine nici acum nu m-am vindecat.........
Nu pot să renunț la noi,
Nu pot să renunț la tot ce-am trăit împreună,
Dacă știam că n-o să m-ai fim noi,
Nu-ți dădeam niciodată drumul la mână.....
Poate pentru tine n-a însemnat nimic,
Însă pentru mine a însemnat tot,
Nu-nțeleg de ce-mi place să mă complic,
Nu-nțeleg de ce încă nu sunt mort.....
Mi-e greu, mi-e dor și incă mă doare
Eram dispus să-ți pun întreaga lume la picioare,
Sunt dispus să trec prin iad pentru a ta sărutare,
Doar că uneori simt cum rămâm fără răbdare......
Uneori îmi vine să plec, să las totul în urmă,
La fel ca-n prima zi, vreau să-mi iau viața-n glumă....
Category: Parting poems
All author's poems: Djl6m6dnn1r
Date of posting: 2 сентября 2024
Added in favorites: 7
Views: 651
Poems in the same category
Fată dulce
În mijlocul furtunii
Mi-ai aruncat sufletul când ai plecat,
Fată dulce, suflet amar
De lacrimile tale m-am lăsat înduplecat,
Mare greșeală,
Dar, aș greși din nou,
În inima mea goală
Iubirea ta rămâne un ecou,
Va răsuna la infinit,
Îmi va aminti mereu de tine,
La fiecare răsărit
Voi adormi gândindu-mă la tine
Fată dulce ce n-ai ochi pentru mine.....
Voi aștepta o viață,
Nerăbdător să-ți aud al tău glas,
Voi aștepta o viață,
Cu speranța să reluăm de unde am rămas...
Gânduri
E mult prea trist sa simt
Ca pt tine n-am contat
Cât sa-mi fi dăruit
O-mbrățisare de final
Doare... de ce?...nu știu
Un "la multi ani" și eu
Să-ți urez as fi vrut...
A rămas ecou în sufletul meu...
Umilința mi-a fost imensă
Sa-ti vad ochii frumoși
Ce candva îmi zambeau
Ca azi...doar sunt furioși.
Frustrarea...nemărginită
Am crezut în ceva special
Și m-am lăsat ca-n povesti vrăjită
Visand la un vin în 2 de final.
De-ai sti ce teamă ma cuprinde
De se-ntampla in cale sa-mi ieși
Desi inima toata imi surâde
De chipul iti întâlnesc
De-ai ști ce doare dorul
În suflet cum îmi arde
Cat si-ar dori o alinare
C-un vin si o îmbrățișare...
Un curcubeu de sentimente
Uneori sufletul mi-l încearcă
Desi demult noi nu ne mai vorbim
Mi le infrang...si-astept sa-mi treacă...
Doar pentru o secundă
De-ai fi in locul meu
Sa simti și tu
Ce simt și eu
Ti-ai smulge inima din piept
Dar nu-ti doresc, ar fi nedrept.
Eu doar...te scriu...aștept sa treci
Nu mi-e ușor sa duc
Povara grea ce mi-ai lăsat
Ca n-ai avut in gand nicicând
Un vin și-o-mbrățisare de final...
Ades îmi amintesc
Vorbele tale grele
Sufletul inca-mi nimicesc
Când ma gândesc la ele...
Am tot insistat ...dar in zadar
De nimic nu vrei sa mai ai habar
Ma ignori stupid fără remușcare
Neștiind cât de mult inca doare...
Doare.. desi am renunțat
Sa mai sper intr-o schimbare
Gustul Vinului de buze mi-e străin
Și tu...și el sunteti cerneală pe o foaie...
La nunta ta
Am sperat că sunt și voi rămâne a ta,
Dar uite-mă acum la nunta ta…
Mi-am promis că voi fi mereu fericită pentru tine și cu tine!
Sper că acest moment să fie cel mai special din viața ta,
Să fi fericit alături de iubirea vieții tale,
Căci azi inima mea se rupe în mii de bucăți.
Am ajuns la capătul puterilor…
Am ajuns să iubesc ca tata:
Care a iertat tot, dar a fost trădat.
Inima plânge în mine,
Dar zâmbesc de la masa domnișoarelor de onoare.
Te iubesc și te voi iubi mereu<3
Clar de lună
CLAR DE LUNĂ"
E clar de luna...
Stele se ivesc,
Am incercat
Sa te iubesc....
Ador deja ploaia
Chiar de e rece
Te adorasem pe tine...
Imi erai "Rege".
Sub clar de luna
Azi privesc
Cuvântul "Adio"
Ușor il soptesc....
Sub luna plina
Acum rostesc :
",Am incetat ...
Sa mai iubesc "
@reper A.Turcanu
Nu măsori iubirea-n umbre
Am dat tot ce eram, până la os,
Frumusețe sculptată, suflet frumos,
Cuvinte dulci, picturi, cântece line,
M-am dat pe mine... și tot n-a fost bine.
Cu ochii tăi de copil rătăcit,
Căutai iubire, dar n-ai știut să fii iubit.
Pe câmpul durerii, alergai fără scop,
Oricât te țineam, tot simțeai un gol.
Eu știu, am răni, dar nu trădez,
Pe un singur drum merg, nu mă pierd în păduri de zăpez’.
Dar tu? Răspândeai iubirea în bucăți,
Nu din lipsă de drag, ci din frică de-a te arăta întreg, vreodată, în fața altei vieți.
Sunt mai mult decât forme, sunt mai mult decât artă,
Sunt o femeie ce-și dăruiește inima toată.
Dar tu? Nu ai oglindă, nu știi ce cauți,
Îți umpli golul cu iluzii... cu ochi căprui și pași falși.
Acum mă ridic, din cioburi ce dor,
Nu-s mai puțin valoroasă, doar pentru că tu nu vezi flori.
Tu rămâi cu umbra ce nu te va sătura,
Eu rămân cu mine – femeia ce știe să stea.
Când teroarea ne-nvata sa trăim
Sufletul, pustiul strigăt infinit al libertății
Ce pulsează dorul cu strigătele captive ale ființelor ce doar pretindem să fim
Zbierăm să fim înțeleși, iubiți de întunericul ce ne îngenunchează drept-n inima
Ne mințim cu minciunii colorate și vii în cuștile de fier al sufletului nostru, că doar ni s-a părut c-am suferit, ca ne-a durut, că am trăit un sentiment mort atât de viu
Fată dulce
În mijlocul furtunii
Mi-ai aruncat sufletul când ai plecat,
Fată dulce, suflet amar
De lacrimile tale m-am lăsat înduplecat,
Mare greșeală,
Dar, aș greși din nou,
În inima mea goală
Iubirea ta rămâne un ecou,
Va răsuna la infinit,
Îmi va aminti mereu de tine,
La fiecare răsărit
Voi adormi gândindu-mă la tine
Fată dulce ce n-ai ochi pentru mine.....
Voi aștepta o viață,
Nerăbdător să-ți aud al tău glas,
Voi aștepta o viață,
Cu speranța să reluăm de unde am rămas...
Gânduri
E mult prea trist sa simt
Ca pt tine n-am contat
Cât sa-mi fi dăruit
O-mbrățisare de final
Doare... de ce?...nu știu
Un "la multi ani" și eu
Să-ți urez as fi vrut...
A rămas ecou în sufletul meu...
Umilința mi-a fost imensă
Sa-ti vad ochii frumoși
Ce candva îmi zambeau
Ca azi...doar sunt furioși.
Frustrarea...nemărginită
Am crezut în ceva special
Și m-am lăsat ca-n povesti vrăjită
Visand la un vin în 2 de final.
De-ai sti ce teamă ma cuprinde
De se-ntampla in cale sa-mi ieși
Desi inima toata imi surâde
De chipul iti întâlnesc
De-ai ști ce doare dorul
În suflet cum îmi arde
Cat si-ar dori o alinare
C-un vin si o îmbrățișare...
Un curcubeu de sentimente
Uneori sufletul mi-l încearcă
Desi demult noi nu ne mai vorbim
Mi le infrang...si-astept sa-mi treacă...
Doar pentru o secundă
De-ai fi in locul meu
Sa simti și tu
Ce simt și eu
Ti-ai smulge inima din piept
Dar nu-ti doresc, ar fi nedrept.
Eu doar...te scriu...aștept sa treci
Nu mi-e ușor sa duc
Povara grea ce mi-ai lăsat
Ca n-ai avut in gand nicicând
Un vin și-o-mbrățisare de final...
Ades îmi amintesc
Vorbele tale grele
Sufletul inca-mi nimicesc
Când ma gândesc la ele...
Am tot insistat ...dar in zadar
De nimic nu vrei sa mai ai habar
Ma ignori stupid fără remușcare
Neștiind cât de mult inca doare...
Doare.. desi am renunțat
Sa mai sper intr-o schimbare
Gustul Vinului de buze mi-e străin
Și tu...și el sunteti cerneală pe o foaie...
La nunta ta
Am sperat că sunt și voi rămâne a ta,
Dar uite-mă acum la nunta ta…
Mi-am promis că voi fi mereu fericită pentru tine și cu tine!
Sper că acest moment să fie cel mai special din viața ta,
Să fi fericit alături de iubirea vieții tale,
Căci azi inima mea se rupe în mii de bucăți.
Am ajuns la capătul puterilor…
Am ajuns să iubesc ca tata:
Care a iertat tot, dar a fost trădat.
Inima plânge în mine,
Dar zâmbesc de la masa domnișoarelor de onoare.
Te iubesc și te voi iubi mereu<3
Clar de lună
CLAR DE LUNĂ"
E clar de luna...
Stele se ivesc,
Am incercat
Sa te iubesc....
Ador deja ploaia
Chiar de e rece
Te adorasem pe tine...
Imi erai "Rege".
Sub clar de luna
Azi privesc
Cuvântul "Adio"
Ușor il soptesc....
Sub luna plina
Acum rostesc :
",Am incetat ...
Sa mai iubesc "
@reper A.Turcanu
Nu măsori iubirea-n umbre
Am dat tot ce eram, până la os,
Frumusețe sculptată, suflet frumos,
Cuvinte dulci, picturi, cântece line,
M-am dat pe mine... și tot n-a fost bine.
Cu ochii tăi de copil rătăcit,
Căutai iubire, dar n-ai știut să fii iubit.
Pe câmpul durerii, alergai fără scop,
Oricât te țineam, tot simțeai un gol.
Eu știu, am răni, dar nu trădez,
Pe un singur drum merg, nu mă pierd în păduri de zăpez’.
Dar tu? Răspândeai iubirea în bucăți,
Nu din lipsă de drag, ci din frică de-a te arăta întreg, vreodată, în fața altei vieți.
Sunt mai mult decât forme, sunt mai mult decât artă,
Sunt o femeie ce-și dăruiește inima toată.
Dar tu? Nu ai oglindă, nu știi ce cauți,
Îți umpli golul cu iluzii... cu ochi căprui și pași falși.
Acum mă ridic, din cioburi ce dor,
Nu-s mai puțin valoroasă, doar pentru că tu nu vezi flori.
Tu rămâi cu umbra ce nu te va sătura,
Eu rămân cu mine – femeia ce știe să stea.
Când teroarea ne-nvata sa trăim
Sufletul, pustiul strigăt infinit al libertății
Ce pulsează dorul cu strigătele captive ale ființelor ce doar pretindem să fim
Zbierăm să fim înțeleși, iubiți de întunericul ce ne îngenunchează drept-n inima
Ne mințim cu minciunii colorate și vii în cuștile de fier al sufletului nostru, că doar ni s-a părut c-am suferit, ca ne-a durut, că am trăit un sentiment mort atât de viu
Other poems by the author
Poate dacă mor...
Poate că moarte-mi este în zadar
Însă viața-mi oferă acest dar
Cum să refuz să scap din coșmar
Toate zilele-mi au un gust amar
Iubirea pentru mine e blestem
Pentru fericire sunt nedemn
Îmi doresc doar o cruce de lemn
Pentru că ea nu vine când o chem
Ea nu m-aude noaptea când o strig
Nu mă-ncălzește când mi-e frig
Nu m-aprinde când mă sting
Nu mă-nvie când sunt mort
Nu-mi dă nimic când pierd tot
Nu mă stinge când iau foc
Nu m-așteaptă când stau pe loc
Ea merge doar în față
Nu-i pasă de-a mea viață
Nu vede că mă pierd în ceață
De asta îmi doresc să mor
Să mă conving că totu-i trecător
Poate așa am să scap de-al tău dor
Dacă mor poate n-am să te mai iubesc
Sau poate mor ca prostul și greșesc
Dar ce să fac dacă fără tine înebunesc
Vreau să mor, doar asta îmi mai doresc
Dacă nu pot să fiu cu tine ce sens au toate?
Ți-am jurat c-am să te iubesc și după moarte
Acum sunt curios dacă asta chiar se poate
De obicei nu fac promisiuni nefondate
Aceeași iubire...
Poate c-am greștit
Sau poate doar acum greșesc
Poate c-am înebunit
Sau doar acum înebunesc
Poate c-am iubit
Sau doar acum mă-ndrăgostesc
Poate viața mea-i o glumă
Și Dumnezeu de mine râde,
Totu-i precum o furtună
Și n-am unde m-ascunde......
Versuri lipsite de legătură
În minte doar cuvinte de ură
În suflet port aceeași iubire
În gânduri am aceeași amintire....
Buclă temporală...
Sunt dependent de ochii tăi,
Sunt dependent de tine,
Pe sufelt am vânătăi,
În inimă numai pe tine,
Te caut până te găsesc,
Te caut toată viața,
Numai la tine mă gândesc,
Ție îți dedic și viața,
Tu ești totul pentru mine,
Eu sunt un simplu zero,
Aș face de toate pentru tine,
După aș lua-o de la zero...
Buclă temporală să fie a noastră iubire,
Să trăim zilnic aceleași clipe pline de fericire,
Buclă temporală să fie al tău sărut dulce,
Să mă las purtat de valurile iubiri să văd unde m-or duce,
Buclă temporală să fie atingerea ta fină,
Ochii tăi să mă ghideze pe drumul de-a te face a mea regină,
Buclă temporală să fie al tău sincer Te iubesc,
Și eu unul o eternitate lângă tine am să trăiesc.
Vreau să uit de toate, de dor și de durere,
Să-mi amintesc doar de tine și a ta fină mângâiere,
Sunt dependent de-al tău dulce sărut,
Alături de tine simt c-am renăscut,
Alături de tine vreau s-o iau de la-nceput,
Alături de tine vreau să mă pierd în necunoscut.........
Îți jur prințesă, și credemă pe cuvânt,
Pentru tine m-aș ridica și din mormânt,
Îți jur c-am să te răpesc din brațele lui, și am să te țin la pieptul meu indiferent de consecințe. Ști că nimic pe lumea asta nu este mai important pentru mine decât ești tu🥺.
Fără legătură
La mine-n cap se aude o sublimă vioară
La primele trei note sentimentele-mi omoară,
Violonistul sunt eu, cu sufletul rece ca gheața,
Lipsit de sentimente pe strofe-mi las viața....
Poate c-am înebunit, sau poate așa sunt eu,
Un om cu suflet rece lipsit de dumnezeu,
Un antisocial depresiv drogat lipsit de viitor
Ce cu disperare se agață de un vis nemuritor....
Păreri nule..
Chiar nu pot să-mi fac planuri de viitor
Sunt în război cu mine și nu ies învingător
Să trăiești e greu chiar dacă poate părea ușor
Lupt să rămân același băiat sincer și visător
Uneori sunt forțat de împrejurări să mai și mint
Sunt forțat să rostesc și cuvinte pe care nu le simt
De multe ori trebuie să fac și cea ce nu vreau să fac
În majoritatea timpului sunt obligat forțat să tac
Dacă am tupeul sa spun ce mă deranjează
Societatea se ridică-n picioare și mă corectează
Că vezi doamne nu-i de loc așa cum spun eu
La toți le convine, eu sunt singurul ce mă cred zmeu
Mulți mă judecă pentru simplul fapt că sunt ateu
"N-ai derpul la opinie, ești respins de dumnezeu"
(Și nu, n-am de gând să scriu dumnezeu cu "D" pentru mine toată viața o să rămână cu "d", nu-mi pasă cine ce-o să zică, nu-mi pasă că-i total gresit în ochii tuturor. Pentru mine asta-i varianta cea mai corectă, n-am să stau să vă explic cum și de ce. N-am să-mi pierd timpul aburinduvă cu filozovia mea despre viață, fiecare face ce vrea, fiecare își trăiește viața cum vrea, în lumea mea se scrie cu "d" si nu reprezintă absolut nimic, însuși cuvântul zeu este inexistent, fabulele sunt inexistente tot ce pare supra-natural sau desprins din basm este iexistent pentru mine. În lumea mea nu-i loc de critică fie ea și constructivă, oricine poate să zică orice însă pentru mine este ca și cum nimeni n-ar zice nimic. Dacă citiți ce scriu sunteți în lumea mea, părerile ce le aduceți cu voi din exterior sunt complet nule.
La marginea iadului.
Ce rost mai au cuvintele rostite
Dacă de urechile ei nu sunt auzite,
De ce să te pierzi în vise interzise
Dacă obiectivele-ți rămân neatinse?
Am renunțat de mult să mai caut fericire,
Iubirea-mi este un blestem de nemurire
N-am cum să-l rup, nu mă pot ascunde,
Sentimentele curate nu pot fi corupte.
Aș putea să mă mint, dar de ce s-o fac
De ce să irosesc cuvinte când pot să tac,
De ce să-mi pese atât de mult de toate
Nu rămâne nimic lângă mine după moarte.
Îm minte am doar haos, nu-nțeleg nimic,
Nimic nu se legă, îmi vine mereu să strig,
Să strig de durere într-o profundă tăcere
Să m-audă doar îngeri cu aripi negre.
La marginea iadului am să scriu o pezie
Toate gândurile am să le las pe-o hârtie.
Iubirea ce ți-o port o să-mi fie cerneală
Scriu o eternitate să rămân cu mintea goală.
Poate dacă mor...
Poate că moarte-mi este în zadar
Însă viața-mi oferă acest dar
Cum să refuz să scap din coșmar
Toate zilele-mi au un gust amar
Iubirea pentru mine e blestem
Pentru fericire sunt nedemn
Îmi doresc doar o cruce de lemn
Pentru că ea nu vine când o chem
Ea nu m-aude noaptea când o strig
Nu mă-ncălzește când mi-e frig
Nu m-aprinde când mă sting
Nu mă-nvie când sunt mort
Nu-mi dă nimic când pierd tot
Nu mă stinge când iau foc
Nu m-așteaptă când stau pe loc
Ea merge doar în față
Nu-i pasă de-a mea viață
Nu vede că mă pierd în ceață
De asta îmi doresc să mor
Să mă conving că totu-i trecător
Poate așa am să scap de-al tău dor
Dacă mor poate n-am să te mai iubesc
Sau poate mor ca prostul și greșesc
Dar ce să fac dacă fără tine înebunesc
Vreau să mor, doar asta îmi mai doresc
Dacă nu pot să fiu cu tine ce sens au toate?
Ți-am jurat c-am să te iubesc și după moarte
Acum sunt curios dacă asta chiar se poate
De obicei nu fac promisiuni nefondate
Aceeași iubire...
Poate c-am greștit
Sau poate doar acum greșesc
Poate c-am înebunit
Sau doar acum înebunesc
Poate c-am iubit
Sau doar acum mă-ndrăgostesc
Poate viața mea-i o glumă
Și Dumnezeu de mine râde,
Totu-i precum o furtună
Și n-am unde m-ascunde......
Versuri lipsite de legătură
În minte doar cuvinte de ură
În suflet port aceeași iubire
În gânduri am aceeași amintire....
Buclă temporală...
Sunt dependent de ochii tăi,
Sunt dependent de tine,
Pe sufelt am vânătăi,
În inimă numai pe tine,
Te caut până te găsesc,
Te caut toată viața,
Numai la tine mă gândesc,
Ție îți dedic și viața,
Tu ești totul pentru mine,
Eu sunt un simplu zero,
Aș face de toate pentru tine,
După aș lua-o de la zero...
Buclă temporală să fie a noastră iubire,
Să trăim zilnic aceleași clipe pline de fericire,
Buclă temporală să fie al tău sărut dulce,
Să mă las purtat de valurile iubiri să văd unde m-or duce,
Buclă temporală să fie atingerea ta fină,
Ochii tăi să mă ghideze pe drumul de-a te face a mea regină,
Buclă temporală să fie al tău sincer Te iubesc,
Și eu unul o eternitate lângă tine am să trăiesc.
Vreau să uit de toate, de dor și de durere,
Să-mi amintesc doar de tine și a ta fină mângâiere,
Sunt dependent de-al tău dulce sărut,
Alături de tine simt c-am renăscut,
Alături de tine vreau s-o iau de la-nceput,
Alături de tine vreau să mă pierd în necunoscut.........
Îți jur prințesă, și credemă pe cuvânt,
Pentru tine m-aș ridica și din mormânt,
Îți jur c-am să te răpesc din brațele lui, și am să te țin la pieptul meu indiferent de consecințe. Ști că nimic pe lumea asta nu este mai important pentru mine decât ești tu🥺.
Fără legătură
La mine-n cap se aude o sublimă vioară
La primele trei note sentimentele-mi omoară,
Violonistul sunt eu, cu sufletul rece ca gheața,
Lipsit de sentimente pe strofe-mi las viața....
Poate c-am înebunit, sau poate așa sunt eu,
Un om cu suflet rece lipsit de dumnezeu,
Un antisocial depresiv drogat lipsit de viitor
Ce cu disperare se agață de un vis nemuritor....
Păreri nule..
Chiar nu pot să-mi fac planuri de viitor
Sunt în război cu mine și nu ies învingător
Să trăiești e greu chiar dacă poate părea ușor
Lupt să rămân același băiat sincer și visător
Uneori sunt forțat de împrejurări să mai și mint
Sunt forțat să rostesc și cuvinte pe care nu le simt
De multe ori trebuie să fac și cea ce nu vreau să fac
În majoritatea timpului sunt obligat forțat să tac
Dacă am tupeul sa spun ce mă deranjează
Societatea se ridică-n picioare și mă corectează
Că vezi doamne nu-i de loc așa cum spun eu
La toți le convine, eu sunt singurul ce mă cred zmeu
Mulți mă judecă pentru simplul fapt că sunt ateu
"N-ai derpul la opinie, ești respins de dumnezeu"
(Și nu, n-am de gând să scriu dumnezeu cu "D" pentru mine toată viața o să rămână cu "d", nu-mi pasă cine ce-o să zică, nu-mi pasă că-i total gresit în ochii tuturor. Pentru mine asta-i varianta cea mai corectă, n-am să stau să vă explic cum și de ce. N-am să-mi pierd timpul aburinduvă cu filozovia mea despre viață, fiecare face ce vrea, fiecare își trăiește viața cum vrea, în lumea mea se scrie cu "d" si nu reprezintă absolut nimic, însuși cuvântul zeu este inexistent, fabulele sunt inexistente tot ce pare supra-natural sau desprins din basm este iexistent pentru mine. În lumea mea nu-i loc de critică fie ea și constructivă, oricine poate să zică orice însă pentru mine este ca și cum nimeni n-ar zice nimic. Dacă citiți ce scriu sunteți în lumea mea, părerile ce le aduceți cu voi din exterior sunt complet nule.
La marginea iadului.
Ce rost mai au cuvintele rostite
Dacă de urechile ei nu sunt auzite,
De ce să te pierzi în vise interzise
Dacă obiectivele-ți rămân neatinse?
Am renunțat de mult să mai caut fericire,
Iubirea-mi este un blestem de nemurire
N-am cum să-l rup, nu mă pot ascunde,
Sentimentele curate nu pot fi corupte.
Aș putea să mă mint, dar de ce s-o fac
De ce să irosesc cuvinte când pot să tac,
De ce să-mi pese atât de mult de toate
Nu rămâne nimic lângă mine după moarte.
Îm minte am doar haos, nu-nțeleg nimic,
Nimic nu se legă, îmi vine mereu să strig,
Să strig de durere într-o profundă tăcere
Să m-audă doar îngeri cu aripi negre.
La marginea iadului am să scriu o pezie
Toate gândurile am să le las pe-o hârtie.
Iubirea ce ți-o port o să-mi fie cerneală
Scriu o eternitate să rămân cu mintea goală.