Toamna

La capatul pietrei funebre

Stă scris numele marilor poeți,scriitori

Cu litere ce mai respiră viață.

Să fie vara astăzi, distinsa doamnă,

Cu verde mult și cânt de cuc?

Plecată-i iar prea înflorita primăvară,

Copila sau domnișoara de odinioară,

Ce-i astăzi doar vesel vis...

Dar trimițându-și în schimb surata,vara,

Ce arde cu-al său soare totul

Știind s-aducă doar speranța,

Să lase viața să cuvânte,

Natura să se veselească

Pe noi să ne încânte ca la bâlci,

Privirile să ni le prindă gingaș

În vii culori ce glăsuiesc melodios,

Cântând o simfonie ce-mi pare cunoscută,

Adusă din depărtări celeste ce veșnicia prevestesc...

Ei bine prea frumoasă vară,

De data asta îți promit,

Că te voi prinde de-o aripă,

Să stai pe loc etern la mine-n gând!

(23 mai 2023. Horia Stănicel-Irepetabila iubire)

E jale sus, acolo-n cer,

Afarǎ plouǎ ne-ncetat

De-atȃta rǎu, de-atȃta chin

Şi ȋngerii s-au mȃniat.

Stropi de sȃnge cad din nori

Şi cȃt pǎcat ȋn jur, pe stradǎ,

Cȃnd viața nu-i decȃt pustiu,

Cȃnd ochiul nu mai vrea sǎ vadǎ.

S-au mȃniat pȃnǎ și sfinții

De-un dor nebun acum cuprinși

Își leapǎdǎ pe veci povara

Şi se declarǎ azi ȋnvinși.

Şi vin din cer, ni se aratǎ,

Nu mai știu unde sǎ mai plece

Cȃnd cerul plȃnge peste noi

Şi-afarǎ-i frig, e tot mai rece.

,,Tatăl nostru
care ești în ceruri,,
Vino cu a ta povață,
Privește viața și-a ei  neputință
Ajută oamenii să nu  rătăcească,
Să nu-și piardă nădejdea în credință.

,, Sfințească - se voia ta,,
Tată ceresc
Nu lăsa omenirea oropsită,
De zeii întunericului urgisită
De ființe hidoase și perfide
Posedate de setea de-a ucide.
Să ,, Vie împărăția ta,,
Hrană să ne fie  a ta pildă
S-alungi minciuna din  falsa catedrală
Cu idoli  războinici ce-n  sânge
De creștin,  urâțenia lor și-o scaldă
Credința-n tine , ar vrea  să dispară.

,, Facă-se voia ta ,,
Și-a tale zece, drepte porunci
Să fie în drumul nostru călăuze
Avem de ele nevoie în faptă și în gând
Azi, mâine și oricând.
Pacea, iubirea nu mai sunt
Nici în cerul atât cât îl privim,
Nici pe pământ.

,,Pâinea noastră cea de  toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi,,
Mâine și cât va  fi să fie…
Zilnic la tine ne rugăm
Puteri să ne dai  ca să muncim
Noi nu vrem pâinea s-o cerșim.

,,Iartă-ne nouă greșelile noastre,,
Păcate facem… Îngenunchiați
La icoană, din suflet regretăm
Iar pentru cei ce ne dau lanțuri,
Ne constrâng  credința în tine
să nu  o respectăm,
Noi,  înlăcrimați tot ne rugăm:
Dă-le doamne înțelepciune,
Empatie și dreaptă judecată

,, Că a Ta este împărăția
Slava și puterea,,
De-a modela neoamenii în omeni.
,,Tatăl nostru,, cel ceresc
,,Din valul ce  ne bântuie
Înalță-ne,  ne mântuie ,,
Numai TU poți ,numai TU.

Venim acum la Tine, Tata Ceresc,

Și știm că Tu ușa o ai mereu deschisă,

Iar pentru toți care în trup trăiesc,

Aceasta nu a fost vreodat' închisă

Mai știm că Tu ești printre oameni,

Și vezi necazul nostru pe pământ,

Simțim că Tu în noi iubire sameni,

De când ne naștem pân' la mormânt

Pe Tine cu  toții te mărturisim,

La Tine găsim și binecuvântare,

În Tine permanent descoperim,

Iubire, dragoste, nădejde și iertare

Prin rugăciune noi toți te lăudăm,

Pentru tot binele făcut la omenire,

Dar tot mai des pe Tine te rugăm,

Să ne ferești de rău și-n-bolnăvire

La Tine știm că totul e cu putință,

Și chiar iertarea celor cu păcate,

Când ei mărturisesc și au voință,

Ca cele rele, să nu mai fie repetate

Tu pe pământ cu dragoste-ai venit,

Pe noi să ne salvezi de la pieire,

Iar oamenii cei răi te-au răstignit,

Și de băut ți-au dat oțet și fiere

Povățuire la Tine cerem mereu,

Că știm că Tu ești întelepciune,

Și călăuză dreaptă vreau și eu,

Să-mi fii pe cale, către mântuire

Știm că Tu ești viață, cale, adevăr,

Și ne iubești pentru că ești iubire,

La Tine numărat e fiecare fir de păr,

Și faptele făcute, celor în nevoire

Noi te rugăm să ne ajuți, să biruim,

Mândria noastră, prin smerenie,

Invidia, prin dragoste și bucurie,

Iubirea de arginți, prin milostenie,

A noastră desfrânare, prin înfrânare

Și lăcomia de zi cu zi, prin cumpătare,

Pentru mânie, ne dă noua răbdare,

Lene să nu avem și bărbăție, implicare

Am scris despre a lumii 7 păcate,

Și pentru care omul va fi judecat,

Mărturiseștele pentru a fi iertate,

Iartă-ți dușmanul și-așteaptă...împăcat!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Gânduri peste gânduri...

se roiesc în cap,

Citesc printre rânduri 

dar din gând le scap.

Obosit de vreme

ca frunza de ploaie

sufletul mai geme

sub dorul care-l îndoaie.

Vorbele rostite

se pierd în tăcerea

șoaptelor șoptite 

dulci ca și mierea .

Mă alint cu gândul

că totul se trece

precum bate vântul 

într-o iarnă rece.

Mă împac cu gândul 

ca-n viața aceasta trecătoare 

suntem două urme clare 
care sunt urmărite de Domnul Sfânt.