Speranță!

Mă uit in jur, nu știu, urc sau cobor,

Parcă, aș fi pilot, pe-un avion în zbor,

Dar nu, eu sunt aici, jos pe pământ,

Și doar visez și, am zborul în gând

 

De mic am vrut, să urc pe înălțimi,

Și să privesc în jos, din-nalte culmi,

Precum un vultur, ce prada-și ținteste,

Și cum el, niciodată, nu greșeste

 

Să mă înalț, am încercat prin carte,

Citind, muncind, eu am avut parte,

Sus să ajung, a fost prin muncă,

Și-am adunat, pornind de la opincă

 

Dorința am avut, să îi ajut pe oameni,

Cu sfaturi bune, pe ai mei semeni,

Să simt cum fiecare, are bună stare,

Și linistiți, în pace, să fim între hotare

 

Dar multe lucruri, nu depind de mine,

Și văd pe unde merg, cum apar ruine,

Oameni săraci, bolnavi, îndurerați,

Cu chipul trist și, tare disperați

 

Când scriu acum, ceea ce simt,

Stau jos îngândurat și, nu vă mint,

Că-aș vrea cu toții, să construim,

Un viitor, pentru copii, cum ni-l dorim

 

Încă mai cred și-n, continuare sper,

Cât Soarele, va străluci pe Cer,

Că toți în lume, vom învața ce-i bine,

Și-n pace cu iubire, vom fi și mâine!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!


Category: Diverse poems

All author's poems: Zugun poezii.online Speranță!

Date of posting: 31 января

Views: 62

Log in and comment!

Poems in the same category

Dor

Stau si mii dor,mii dor de mor,

As vrea sa pot sa zbor,spre cer sa cer de la Dumnezeu ajutor...

O putere ,sa-mi dea sperante sa sper,

Ca vocea Ta o voi recunoaste ,cind o sa coboare din cer.

Sa cer de la Tine mingiiere,

De care atit de mult am nevoie...

Se spune c-adevarata viata nu-i pe pamint,

De-ar fi adevarat,acum n-as mai sta sa scriu plingind.

As astepta sa mor, sa fiu parte din eternitate,

Sa fiu fata de tine un pic mai aproape.

 

 

More ...

Credea

Ea credea ca rupe clipe,

dar zmulgea ceva din timp

cu tristetea invelita,

si cu gindul impletit.

 

Unde mai striga cu soapte,

unde culegea din frig

asteptarile desarte

mai lasat imbatrinit.

 

Ea credea ca este piatra,

aruncind-o ridicind

dar o inima desarta

intre cer si un pamint.

 

Tot credea si poate crede

ea asa si a ramas,

cu rupturi tristete,clipe

fara timp ce are pas.

More ...

Domnia Ta, Doamne

Domina Ta, Doamne, mă-ncântă s-aud
Că va veni în cele din urmă vremuri;
Pe drumuri vechi aflat, cu capul ud,
Botezat stau, dornic s-aștept Edenuri
 
Spre care au să ne urce cete făr’ de vină.
De plecăciuni altaru-Ți am să-l asud,
Ca, pe când vor fi să vie-n surdină,
Să izbutesc, în taina-mi, să le-aud.
More ...

Estompat

În parcurile citadine
Acustica saxofoanelor pălește,
În tabla alămurilor lovește
Colosul de acorduri pseudocaline.
 
Mările de rugină se alină
De vârtejuri prinse-n valsuri,
Pe ritmuri de contrabasuri,
Arcușurile în veci suspină.
 
Epave ruginesc, și arbuști printre ele,
Simfonic, balada râului de fier
Se răsfrânge pe potecile care cer
Enigma resimțită în vânt și vele.
 
Pavajele sunt toate o albie,
Matca aluviunilor de tempera,
Ce caută în nuanțe a mai tempera
Notele de rugină ce-n vânt adie.
 
Și ploaia parcă mereu vine
Cu sunet de motoare infernale,
Banale sunt zilele și formale
În parcurile citadine.
More ...

Mǎști

Oameni ȋn alb, cu mǎști pe fațǎ

Aleargǎ-ntr-una pe cǎrǎri

Luptȃnd sǎ o mai prindǎ-n viațǎ,

Nu mai suportǎ amȃnǎri.

 

Cǎ viul care i se scurge

Prin munți ajunge, prin cȃmpii

Coboarǎ-n lanuri, urcǎ-n stȃncǎ

Se varsǎ-n ape sȃngerii.

 

Pǎdurea nu ȋi mai respirǎ,

Nici bradul nu-i mai este frate,

Iar oamenii cu mǎști pe fațǎ

Privesc cum inima-i se zbate.

 

Şi-ndrugǎ rugile preasfinte,

Ridicǎ mȃinile spre cer,

Tot clerul e ieșit ȋn stradǎ,

Trosnesc himerele din fier.

 

Iar Dumnezeu acolo-n ceruri

Privește lung din fața Porții

Cum oamenii cu maști pe fațǎ

Îngenuncheazǎ-n fața sorții.

More ...

Cândva în sat!

E seară iar în satul meu natal,

Și umbra e din ce în ce mai lungă,

Iar Soarele se duce după deal,

Să-apună, ca mâine să-neajungă

 

Pe drum trec istoviți țaranii,

Venind pe jos de pe ogoare,

În jurul lor roiesc țânțarii,

Și-i pișcă, din cap până-n picioare

 

În fața lor agale, merg vitele,

De drumul lung sunt obosite,

Își târâie pe jos, de pline ugerele,

Care la mulsul serii, vor fi golite

 

La porți pe bănci, stau babele,

Cu mâna-n vânt semne făcând,

Chemându-și către curte, vitele,

Ce se găsesc, amestecate-n cârd

 

Pe ulițe copiii joacă-o miuță,

Cu-o minge din cârpe cusută,

Din când în când câte-o căruță,

Și-n urma ei legată, trasă, o văcuță

 

E ora când în sat se simt mirosuri,

Și când în case, gospodinele,

Fac bunătăți de felurite, feluri,

Care te-nbie, să guști din ele

 

Și-n fiecare casă se-aude, rugăciune,

Rostită de cei ce au ajuns, acasă,

Ei mulțumesc și fac, o plecăciune,

Și rând pe rând, se pun la masă

 

Aminte îmi aduc și nu am cum să uit,

Când tata ne-ntreba pe fiecare-n parte,

Dacă la școala noi, lecția-am știut,

Și cum el ne-ndemna, să învățăm carte

 

Din sat la studii, departe am plecat,

Si-armata am făcut-o sub tricolor,

Prin școli m-am pregătit și educat,

Iar în armată am învățat, cuvântul dor

 

Acum mă-ntorc mai rar ca altădat'

Pe drum nu-i recunosc, pe tineri,

Necunoscut am devenit, în sat,

Și simt, că timpul, n-a-iertat...pe nimeni!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

More ...