Păcat
Pặcat ca nu ne-nvata nimeni ce și cum sa simțim
Sa ne-arate pe cine şi cum sa iubim
De ce nu-i nimeni sa ne spună cất și cum sa plângem
Să ne-arate cum inima să nu ne-o frângem?
Oare exista vreo dreaptă măsură?
Plânsul oare are și el a lui formulă?
Aplicată la un gram de durere
Atunci când inima și-o cerne?
Păcat ca nu ne-nvata nimeni sa trăim
Când după un eșec rămânem singuri
Ai nimănui cu sufletul prins între scânduri
Păcat... ca nu există dex să uităm ce iubim..
Category: Diverse poems
All author's poems: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Date of posting: 4 января
Views: 153
Poems in the same category
CITATE
-Învinge frica, şi n-o lăsa să te doboare..
-Ura poate fi învinsă numai cu iubire..
-Întodeauna există şi o parte bună, printre cele rele..
-Nu exista nici-o forță mai mare în univers, decât dragostea!
-Omul care te trădează o singură data, te va trăda si a doua oară!
-"Suferința este un labirint plin de capcane".
-"Viața este un dar, și moartea e un câștig".
Povestea
Lumea in care traim este o poveste
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii, de demult,
In jurul focului, noaptea,
Pe tarmul marii.
Copii au crescut si au plecat in lume,
Spre tarmul altei mari,
Unde au povestit ce mai stiau,
Copiilor lor, si tot asa,
Pana au obosit si au uitat.
De atunci umbla de colo colo,
Copii cu copii, batrani cu batrani,
Si se privesc cu neincredere,
Ca-s prea batrani sau prea tineri
Sa se bucure de povestea
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii de demult...
Miros de primăvară
În nopțiile târzii și reci de primăvară
Gândindu-mă la viață ca la o povară
Mergeam agale pe un drum bătătorit
Și de lumina lunii lăsându-mă călăuzit.
În gând aveam doar imaginea ei
O zeiță de fată cu miros de tei
Și părul ca de foc
Iar zâmbetul ei te ucidea pe loc.
Era o fată cum rar vezi
Frumoasă de pică și cu ochii verzi
În jurul ei se simte miros de primăvară
Și în urma ei rămâne dragoste amară.
,,Nu te enerva" în olandeză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Slechts een woord
Willekeurig gezegd
Meedogenloos
Het slaat me neer.
het hart gelooft
Het denken meet het,
De stilte is verdwenen
Voor altijd.
Helaas is dat mijn aard,
Maar altijd in mijn gedachten zeg ik dit:
"Wordt niet boos!"
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Misschien word je wel eens onbedoeld geraakt
In één woord: het is niet gepast.
word niet boos, word niet boos
Kom op, lach en luister naar mijn advies.
Slechts een woord
Het brengt mij zware gedachten
En alleen met hen
Het omringt mij.
Het is jaloezie
Het komt als een last
En een onbeschrijfelijke nachtmerrie
De nacht in de droom daalt neer.
Helaas is dat mijn aard,
Maar altijd in mijn gedachten zeg ik dit:
"Wordt niet boos!"
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Misschien word je wel eens onbedoeld geraakt
In één woord: het is niet gepast.
word niet boos, word niet boos
Kom op, glimlach en luister naar het advies.
En je zult het weten
Om u te vertellen
Hoe dan ook,
iedereen die
Wordt niet boos!
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Wordt niet boos!
Familia!
Lumina zilei o primim de Sus
Trimisă când soarele răsare,
E dimineață și rugă înălțăm
S-avem și azi pâine și sare
Părinții zi de zi se duc la muncă
Să câștigăm s-avem ceva pe masă,
Copiii merg la grădi și la școală
Bunicii singuri ne așteaptă-acasă
Pe înserat familia se reunește
După o zi cu bune și chiar rele,
Bunica, mama cina pregătește
Și toți vorbim câte-n lună și-n stele
Bunicul ne ridică pentru rugăciune
Și mulțumește pentru tot ce-avem,
Îl ascultăm și cu evlavie ne închinăm
Și-apoi ne așezăm și-n liniște mâncăm
Când masa de bunătăți este golită
Cu toții începem ziua să o povestim,
Unii la alții ne spunem cum a fost
Și în final spre dormitoare o țâșnim
Pe fir se-așează o nouă zi de muncă
Sau e duminică și-i mare sărbătoare,
Când pașii se îndreaptă către biserică
Să căpătăm iertare și binecuvântare
.........................................
E zi sau săptămână, lună sau an
E viața noastră toată pe pământ,
Sunt ei bunicii, părinții și copiii
Familia, cuvântul dulce..atât de sfânt!
colaj//1
ninge liniștit
peste
orașul răsfirat
pe țărmul mării.
vocile mamelor-
puțin răgușite,
îndulcesc
al zăpezilor crivăț.
tot mai mulți pescăruși
dau târcoale pe la geamuri înghețate,
așteptând
firimituri de pâine.
adânciți în labirintul cărților,
printre drumuri, poduri,
și hărți,
copiii caută- la fel ca pescărușii,
un strop de iubire.
CITATE
-Învinge frica, şi n-o lăsa să te doboare..
-Ura poate fi învinsă numai cu iubire..
-Întodeauna există şi o parte bună, printre cele rele..
-Nu exista nici-o forță mai mare în univers, decât dragostea!
-Omul care te trădează o singură data, te va trăda si a doua oară!
-"Suferința este un labirint plin de capcane".
-"Viața este un dar, și moartea e un câștig".
Povestea
Lumea in care traim este o poveste
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii, de demult,
In jurul focului, noaptea,
Pe tarmul marii.
Copii au crescut si au plecat in lume,
Spre tarmul altei mari,
Unde au povestit ce mai stiau,
Copiilor lor, si tot asa,
Pana au obosit si au uitat.
De atunci umbla de colo colo,
Copii cu copii, batrani cu batrani,
Si se privesc cu neincredere,
Ca-s prea batrani sau prea tineri
Sa se bucure de povestea
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii de demult...
Miros de primăvară
În nopțiile târzii și reci de primăvară
Gândindu-mă la viață ca la o povară
Mergeam agale pe un drum bătătorit
Și de lumina lunii lăsându-mă călăuzit.
În gând aveam doar imaginea ei
O zeiță de fată cu miros de tei
Și părul ca de foc
Iar zâmbetul ei te ucidea pe loc.
Era o fată cum rar vezi
Frumoasă de pică și cu ochii verzi
În jurul ei se simte miros de primăvară
Și în urma ei rămâne dragoste amară.
,,Nu te enerva" în olandeză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Slechts een woord
Willekeurig gezegd
Meedogenloos
Het slaat me neer.
het hart gelooft
Het denken meet het,
De stilte is verdwenen
Voor altijd.
Helaas is dat mijn aard,
Maar altijd in mijn gedachten zeg ik dit:
"Wordt niet boos!"
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Misschien word je wel eens onbedoeld geraakt
In één woord: het is niet gepast.
word niet boos, word niet boos
Kom op, lach en luister naar mijn advies.
Slechts een woord
Het brengt mij zware gedachten
En alleen met hen
Het omringt mij.
Het is jaloezie
Het komt als een last
En een onbeschrijfelijke nachtmerrie
De nacht in de droom daalt neer.
Helaas is dat mijn aard,
Maar altijd in mijn gedachten zeg ik dit:
"Wordt niet boos!"
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Misschien word je wel eens onbedoeld geraakt
In één woord: het is niet gepast.
word niet boos, word niet boos
Kom op, glimlach en luister naar het advies.
En je zult het weten
Om u te vertellen
Hoe dan ook,
iedereen die
Wordt niet boos!
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Wordt niet boos!
Familia!
Lumina zilei o primim de Sus
Trimisă când soarele răsare,
E dimineață și rugă înălțăm
S-avem și azi pâine și sare
Părinții zi de zi se duc la muncă
Să câștigăm s-avem ceva pe masă,
Copiii merg la grădi și la școală
Bunicii singuri ne așteaptă-acasă
Pe înserat familia se reunește
După o zi cu bune și chiar rele,
Bunica, mama cina pregătește
Și toți vorbim câte-n lună și-n stele
Bunicul ne ridică pentru rugăciune
Și mulțumește pentru tot ce-avem,
Îl ascultăm și cu evlavie ne închinăm
Și-apoi ne așezăm și-n liniște mâncăm
Când masa de bunătăți este golită
Cu toții începem ziua să o povestim,
Unii la alții ne spunem cum a fost
Și în final spre dormitoare o țâșnim
Pe fir se-așează o nouă zi de muncă
Sau e duminică și-i mare sărbătoare,
Când pașii se îndreaptă către biserică
Să căpătăm iertare și binecuvântare
.........................................
E zi sau săptămână, lună sau an
E viața noastră toată pe pământ,
Sunt ei bunicii, părinții și copiii
Familia, cuvântul dulce..atât de sfânt!
colaj//1
ninge liniștit
peste
orașul răsfirat
pe țărmul mării.
vocile mamelor-
puțin răgușite,
îndulcesc
al zăpezilor crivăț.
tot mai mulți pescăruși
dau târcoale pe la geamuri înghețate,
așteptând
firimituri de pâine.
adânciți în labirintul cărților,
printre drumuri, poduri,
și hărți,
copiii caută- la fel ca pescărușii,
un strop de iubire.
Other poems by the author
Un pahar de poezie
In așteptare activă,
La un pahar de poezie..
Spuneti-mi care știți? voi, mie,
Să-mi spună va rog careva,
Cât măsurată, durează iubirea?
Dar speranța? să răspundä cine poate
Are cumva termen de valabilitate?
C-am cam uitat ce-nseamna fericirea..
Astept..doar c-așteptarea imi e eternitate.
Și așteptând îmi pleac-o vară
Tot așteptând mai trece-o zi
Și asteptand vine o toamna
Și numai tu nu îmi mai vii...
Știu.. așteptarea mi-i nebună
Dar sper cândva sa mai vorbim
Sub razele de luna plină
Candva...cu drag sa ne privim.
Astept...azi nu ai timp de mine
În gând mereu eu sunt cu tine,
Astept ca așteptarea nu-i păcat
Astept deși.. totul în zadar.
Pe mine demult m-ai uitat
De parcă nici n-am existat..
Suflet ... punct!
Mi s-a imbibat sufletul cu cerneală
Cerneală roșie... ca o magie rea
Din dragostea ce mă făcea "nebună" odinioară
N-a mai rămas nimic...decât tăcerea grea.
Frigul nepăsării tale m-a tot răcit
A schimbat totul...imi simt sufletul mut
Atât de mult te-am adorat si te-am iubit
Că într-o zi pe mine... m-am pierdut.
Ai ales fără recurs să îmi rămâi o rană
O lume străină unde nu pot să mai sper
O umbră palidă ce încă mă îndeamnă
Să mai astept, deși nu vreau decât să mă dezleg.
Am tot sperat să-ți lași vinul sa-mi fie prieten
Să sorb din el dulceața unui moment
Dar nu!... și pun punct!... și fără regret
E singurul lucru ce in veci, n-am să ți-l iert.
Ma lupt să uit ploile de ieri, toate
Las viața să se croiască de la sine...
În momentele când iți va fi mai bine
N-as vrea, karma să-și amintească de tine.
C-ai fost un foc prea mare, acum cenușă rece
Un vis nestins rătăcind printre mulțimi
Dar mi-am promis că în continuare
Am sa te uit... nu vreau să imi mai fii fauritor de lacrimi!
Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Si ne trec zile
Și îmi trec zilele... pe buze încercând să port un zâmbet
Și nopțile îmi trec... cu dorul ce mă rupe până la urlet
Și-mi simt trupul arzând de parcă te-ai gândi la mine
Și gândul mi se agăță de câte-o amintire...
Deși a trecut mai bine de un an
Sunt tot aici blocată între bolovani,
Am împietrit și eu tot stând lângă ei
Au strivit fericirea lăsând-o pradă ciornei.
Și îți trec zilele... tot prefăcându-te că nu mă vezi
Că nu m-auzi... că nu mă simți....
Că îți lipsesc nu vrei nicicum să crezi
Și-n fiecare zi, nu faci decât să minți!
Sfarsit de decembrie
Sfarsit de decembrie, lasă-mă să-ți spun...
Că noul an il sper ceva mai bun
Mi-ai fost furtunā, lacrimă și suferinţă
Mai presus de toate mi-ai fost dorinţă..
Sfârșit de an, mai scrie-mi o dată
De-ti amintești a noastră poveste ciudată
Eu să-ți spun că tot anul în versuri te-am scris
Să-ți scriu îmi era frică de ce mi-ai fi zis.
Sfarsit de decembrie, lasă-mă să-ți spun....
Că în lipsa ta nu am știut să mă adun
Și stiu că nimic nu se va schimba dacă te întorci
M-am cam obișnuit cu lipsa pe care o provoci...
Pahar de octombrie
E sfârșit de octombrie
Și-as vrea să te beau
Dintr-un pahar de vin
Rosu, cum buzele-ți erau.
Sfârşit de octombrie
Altă lună fără de noi
Visele-mi miros a-nceput
Tăcerea ta .doar a ploi...
Acuș ne ajunge brumarul
Și gol tu fmi tiipaharul
De simţi ce dor mi-e de voi
la seamă și.. vino inapoi.
Un pahar de poezie
In așteptare activă,
La un pahar de poezie..
Spuneti-mi care știți? voi, mie,
Să-mi spună va rog careva,
Cât măsurată, durează iubirea?
Dar speranța? să răspundä cine poate
Are cumva termen de valabilitate?
C-am cam uitat ce-nseamna fericirea..
Astept..doar c-așteptarea imi e eternitate.
Și așteptând îmi pleac-o vară
Tot așteptând mai trece-o zi
Și asteptand vine o toamna
Și numai tu nu îmi mai vii...
Știu.. așteptarea mi-i nebună
Dar sper cândva sa mai vorbim
Sub razele de luna plină
Candva...cu drag sa ne privim.
Astept...azi nu ai timp de mine
În gând mereu eu sunt cu tine,
Astept ca așteptarea nu-i păcat
Astept deși.. totul în zadar.
Pe mine demult m-ai uitat
De parcă nici n-am existat..
Suflet ... punct!
Mi s-a imbibat sufletul cu cerneală
Cerneală roșie... ca o magie rea
Din dragostea ce mă făcea "nebună" odinioară
N-a mai rămas nimic...decât tăcerea grea.
Frigul nepăsării tale m-a tot răcit
A schimbat totul...imi simt sufletul mut
Atât de mult te-am adorat si te-am iubit
Că într-o zi pe mine... m-am pierdut.
Ai ales fără recurs să îmi rămâi o rană
O lume străină unde nu pot să mai sper
O umbră palidă ce încă mă îndeamnă
Să mai astept, deși nu vreau decât să mă dezleg.
Am tot sperat să-ți lași vinul sa-mi fie prieten
Să sorb din el dulceața unui moment
Dar nu!... și pun punct!... și fără regret
E singurul lucru ce in veci, n-am să ți-l iert.
Ma lupt să uit ploile de ieri, toate
Las viața să se croiască de la sine...
În momentele când iți va fi mai bine
N-as vrea, karma să-și amintească de tine.
C-ai fost un foc prea mare, acum cenușă rece
Un vis nestins rătăcind printre mulțimi
Dar mi-am promis că în continuare
Am sa te uit... nu vreau să imi mai fii fauritor de lacrimi!
Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Si ne trec zile
Și îmi trec zilele... pe buze încercând să port un zâmbet
Și nopțile îmi trec... cu dorul ce mă rupe până la urlet
Și-mi simt trupul arzând de parcă te-ai gândi la mine
Și gândul mi se agăță de câte-o amintire...
Deși a trecut mai bine de un an
Sunt tot aici blocată între bolovani,
Am împietrit și eu tot stând lângă ei
Au strivit fericirea lăsând-o pradă ciornei.
Și îți trec zilele... tot prefăcându-te că nu mă vezi
Că nu m-auzi... că nu mă simți....
Că îți lipsesc nu vrei nicicum să crezi
Și-n fiecare zi, nu faci decât să minți!
Sfarsit de decembrie
Sfarsit de decembrie, lasă-mă să-ți spun...
Că noul an il sper ceva mai bun
Mi-ai fost furtunā, lacrimă și suferinţă
Mai presus de toate mi-ai fost dorinţă..
Sfârșit de an, mai scrie-mi o dată
De-ti amintești a noastră poveste ciudată
Eu să-ți spun că tot anul în versuri te-am scris
Să-ți scriu îmi era frică de ce mi-ai fi zis.
Sfarsit de decembrie, lasă-mă să-ți spun....
Că în lipsa ta nu am știut să mă adun
Și stiu că nimic nu se va schimba dacă te întorci
M-am cam obișnuit cu lipsa pe care o provoci...
Pahar de octombrie
E sfârșit de octombrie
Și-as vrea să te beau
Dintr-un pahar de vin
Rosu, cum buzele-ți erau.
Sfârşit de octombrie
Altă lună fără de noi
Visele-mi miros a-nceput
Tăcerea ta .doar a ploi...
Acuș ne ajunge brumarul
Și gol tu fmi tiipaharul
De simţi ce dor mi-e de voi
la seamă și.. vino inapoi.