Te rog
Te rog mai sună-mă și-ntreabă-mă cum sunt,
ce suflet cu dor mai port în gând, ce ochi îmi trec prin
amintire, și de mai știu de tine unica iubire...
Suna-ma sa ma intrebi ce beau, din ce izvor, să-mi
alin setea, să-mi treacă de dor! Ce mă inspiră când de
tine scriu, te chem demult...poate apari intr-un târziu!
Mai sună-mă de număru-mi mai știi, sau l-ai uitat
blocat pe vesnicie..într-o zi de mână sa ma prinzi sa
vii, si îmbrăţișări sa-mi dai 1000.
Ştiu...ochii mei sunt prea cuminți. Si deseori sunt
visători și triști
A trecut timp, demult nu ne-am vorbit, parfumul
tău inca îl simt ...si glasul tău atât de mult as vrea, când
spun ALO...să aud vocea ta!
De ce nu suni sau dă-mi măcar mesaj., de te
gandesti și tu la mine! uneori am dor imens de tine..
de-un vin...moment de fericire.
Am obosit să te văd doar in vise .Sa te caut in
oricine cu privirea.
Ma pierd prin sutele de versuri scrise..doar asa
eliberez durerea.
Tresar ades la alt tău nume și stiu ca nu e reciproc
Lăsând sa treacă timpul, sperând la un "ceva"
Dar în sufletul tău nu am avut vreun loc
Doar m-ai lăsat sa cred ca as putea avea..
Doar poate intr-o zi cu soare-ti va păsa
De ce mai fac, cum sunt, cum o mai duc
Ti-as sopti îìn timp ce te-as imbratisa
Cum ai plecat e tot ce doare si-a durut.
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 5 января
Views: 252
Poems in the same category
Parada roșie
Cât mi-am dorit să respirăm același ton
Pe ritmuri de Cabernet Sauvignon
Și amintiri în doi să depănăm
Din vremea când fericirea îmi era... Merlot.
Cât mi-aș dori un strop de Pinot Noir
Pe buze din nou să îl mai simt
Să nu îmi fie atâta suferință în zadar
Când doar în brațe-aș vrea să te cuprind.
Cât mi-as dori ca poezia mea de dor
S-o scriu... și să-mi adie parfumul de Bordeaux
Tot ce-am trăit urât printr-o minune să se șteargă
Cândva la un pahar de vin... cu o Fetească Neagră.
Cât mi-aș dori să m-auzi când te chem
La un vin împreună... să gustăm un Malbec
Să-mi bucuri sufletul de dor îmbibat
C-o-mbrățișare în acorduri de Cabernet Franc.
Cât mi-as dori să fi păstrat, o sticlă de Barbera
S-o strâng la piept din când în când
Să îmi aline dorul de noi și vrerea
C-ai să te-ntorci cândva ...în timp...
Mi-aș fi dorit să nu te am doar în cuvinte
Și să-mi fii tu și vinul, versul cel mai plin
Mi-aș fi dorit lângă al tău braț fierbinte
Să pot șopti ce-n vers n-aș ști să pun...
Simplu
Ce simplu curge viața
Când nu apasă dor
Poți lesne să dai lecții
Cum se alungă nor
Traești în echilibru
Nu-ți strigă-n gând trecutul
E simplu a fugi
Nu-ți arde-n tălpi pămîntul
Nu cauți o speranță
Nici visele nu dor
De inimă nu-ți pasă,
Ce simplu, ce ușor
În suflet nu te arde
În ochi străluce soare
Nu plănge amintirea
E totul o culoare
Ce simplu, ce ciudat
Iubirea cea albastră
E doar un gând speriat
Pe suflete apasă
Un vânt neașteptat
Ți-aduce amăgire
Te-aruncă exilat
Pe-o simplă amintire
Poem
Îți spun ca esti îndeajuns pentru mine
Pe malul lacului ce se golește în neștire
Șoapte suave se disting din departare
Curenții de aer conferă formă apei
Ne uitam și noi în balta de cer
Seninul dintre nori sclipește
Precum soarele creează raze de speranță
Așa amandoi ne îmbrățișăm
Ne încălzim cu trupuirle de țărână
Ne răcim atunci când bate vantul
O singură lacrimă e necesară
Să știu că vrei să vezi viitorul
Îți spun ca vei avea ce îți dorești
Iar tu vrei doar fericire
Atunci pe loc buzele sau atins
Ochi ne priveau din departare
Simteam momentul ca niciodată
Amintirile rămân, ma fac sa plâng
Ochii, sentimentul nu se uită
Stau plângâd lânga mormânt.
Cad sufletele goale .
Ne naștem din fire
Din surâsul primăverii,
Însetați de iubire
Până n cerul gurii
Și pornim la drum,
Râvnind o jumătate,
Purtați de zbucium
Spre o zeitate...
Ne amorezăm în pripă,
Cuprinși de amețeală
Și fericirea se -nfiripă
Prin piele, senzuală. .
Cu fiori de fierbințeală
Ne hrănim din iluzii,
Că făptura ideală
E în spatele oglinzii.
Si din ploaia cu petale,
Și vise sfărâmate
Cad sufletele goale
Cu aripile tăiate ..
Privește draga mea...!
Privește draga mea la ram
La muguri și la floarea lor,
Cât de frumos este copacul
Tabloul viu, în fața ochilor
Și de te uiți tu mai atent
Poți admira dansul albinei,
Ce florii-i fură tot nectarul
Din zori pân' la finalul zilei
Iar printre frunze poți zări
Cum păsări își fac cuiburi,
Și-ai să distingi din ciripit
Gama Major pusă pe triluri
Așa că te invit la o plimbare
De mână să ne ținem strâns,
Să vezi petalele cum zboară
Și cum pământul totu-i nins
Pe-alei îți voi șopti prin vers
Cuvinte dulci și pline de iubire,
Și din copaci flori îți voi dărui
Ca semn de-aleasă prețuire
Pe banca ninsă ne vom așeza
Să-ți zic câte-n lună și-n stele
Și-am să mă întind în poala ta
Să uit că am avut și clipe grele
Când seara ne va trimite-acasă
Vom lua cu noi povestea noastră,
Ca peste timp s-avem ce povesti
La o cafea, ghicită...la fereastră!
Cu un surâs...!
Cu un surâs m-ai cucerit
Sau poate au fost două,
Când lângă mine ai venit
C-afară începea să plouă.
Umbrela era atât de mică
Că doi nu încăpeam sub ea,
Așa că te-am ținut în brațe
Simțind atunci că ești a mea.
Norul nu se oprea să curgă
Parcă dorind să fim împreună,
Iar eu să îndrăznesc mai mult
Chiar un sărut, să fur în glumă.
Dar cum să se întâmple asta
Când amândoi purtam rușine,
Așa că am rămas îmbrățișați
Rostind cuvinte foarte puține.
Ploaia nu a durat o veșnicie
Cum eu mi-as fi dorit să fie,
Fata a mulțumit râzând și zis
Întreabă la cămin de o Mărie.
Am vrut s-o mai întreb ceva
Dar s-a pierdut în depărtare,
Fără să-mi dea o mică șansă
Să o găsesc și să-i ofer o floare.
Mult timp am răscolit cămine
Să-mi caut fata ce m-a vrăjit,
Dar în zadar am irosit timpul
Că am rămas cu sufletul rănit.
După un timp am obosit să caut
Și încercat s-o uit cumva pe fată,
Ca mai apoi cu greu să recunosc
Că fiecare își are propria soartă.
Dar cum în viață sunt minuni
Una mi s-a întâmplat și mie,
Să ne-ntâlnim și să vorbim
La o petrecere de cununie.
Însă dezamăgirea a fost enormă
Când am aflat că fata avea iubit,
Așa că m-am scuzat și am plecat
Purtând în suflet...visul neîmplinit!
Parada roșie
Cât mi-am dorit să respirăm același ton
Pe ritmuri de Cabernet Sauvignon
Și amintiri în doi să depănăm
Din vremea când fericirea îmi era... Merlot.
Cât mi-aș dori un strop de Pinot Noir
Pe buze din nou să îl mai simt
Să nu îmi fie atâta suferință în zadar
Când doar în brațe-aș vrea să te cuprind.
Cât mi-as dori ca poezia mea de dor
S-o scriu... și să-mi adie parfumul de Bordeaux
Tot ce-am trăit urât printr-o minune să se șteargă
Cândva la un pahar de vin... cu o Fetească Neagră.
Cât mi-aș dori să m-auzi când te chem
La un vin împreună... să gustăm un Malbec
Să-mi bucuri sufletul de dor îmbibat
C-o-mbrățișare în acorduri de Cabernet Franc.
Cât mi-as dori să fi păstrat, o sticlă de Barbera
S-o strâng la piept din când în când
Să îmi aline dorul de noi și vrerea
C-ai să te-ntorci cândva ...în timp...
Mi-aș fi dorit să nu te am doar în cuvinte
Și să-mi fii tu și vinul, versul cel mai plin
Mi-aș fi dorit lângă al tău braț fierbinte
Să pot șopti ce-n vers n-aș ști să pun...
Simplu
Ce simplu curge viața
Când nu apasă dor
Poți lesne să dai lecții
Cum se alungă nor
Traești în echilibru
Nu-ți strigă-n gând trecutul
E simplu a fugi
Nu-ți arde-n tălpi pămîntul
Nu cauți o speranță
Nici visele nu dor
De inimă nu-ți pasă,
Ce simplu, ce ușor
În suflet nu te arde
În ochi străluce soare
Nu plănge amintirea
E totul o culoare
Ce simplu, ce ciudat
Iubirea cea albastră
E doar un gând speriat
Pe suflete apasă
Un vânt neașteptat
Ți-aduce amăgire
Te-aruncă exilat
Pe-o simplă amintire
Poem
Îți spun ca esti îndeajuns pentru mine
Pe malul lacului ce se golește în neștire
Șoapte suave se disting din departare
Curenții de aer conferă formă apei
Ne uitam și noi în balta de cer
Seninul dintre nori sclipește
Precum soarele creează raze de speranță
Așa amandoi ne îmbrățișăm
Ne încălzim cu trupuirle de țărână
Ne răcim atunci când bate vantul
O singură lacrimă e necesară
Să știu că vrei să vezi viitorul
Îți spun ca vei avea ce îți dorești
Iar tu vrei doar fericire
Atunci pe loc buzele sau atins
Ochi ne priveau din departare
Simteam momentul ca niciodată
Amintirile rămân, ma fac sa plâng
Ochii, sentimentul nu se uită
Stau plângâd lânga mormânt.
Cad sufletele goale .
Ne naștem din fire
Din surâsul primăverii,
Însetați de iubire
Până n cerul gurii
Și pornim la drum,
Râvnind o jumătate,
Purtați de zbucium
Spre o zeitate...
Ne amorezăm în pripă,
Cuprinși de amețeală
Și fericirea se -nfiripă
Prin piele, senzuală. .
Cu fiori de fierbințeală
Ne hrănim din iluzii,
Că făptura ideală
E în spatele oglinzii.
Si din ploaia cu petale,
Și vise sfărâmate
Cad sufletele goale
Cu aripile tăiate ..
Privește draga mea...!
Privește draga mea la ram
La muguri și la floarea lor,
Cât de frumos este copacul
Tabloul viu, în fața ochilor
Și de te uiți tu mai atent
Poți admira dansul albinei,
Ce florii-i fură tot nectarul
Din zori pân' la finalul zilei
Iar printre frunze poți zări
Cum păsări își fac cuiburi,
Și-ai să distingi din ciripit
Gama Major pusă pe triluri
Așa că te invit la o plimbare
De mână să ne ținem strâns,
Să vezi petalele cum zboară
Și cum pământul totu-i nins
Pe-alei îți voi șopti prin vers
Cuvinte dulci și pline de iubire,
Și din copaci flori îți voi dărui
Ca semn de-aleasă prețuire
Pe banca ninsă ne vom așeza
Să-ți zic câte-n lună și-n stele
Și-am să mă întind în poala ta
Să uit că am avut și clipe grele
Când seara ne va trimite-acasă
Vom lua cu noi povestea noastră,
Ca peste timp s-avem ce povesti
La o cafea, ghicită...la fereastră!
Cu un surâs...!
Cu un surâs m-ai cucerit
Sau poate au fost două,
Când lângă mine ai venit
C-afară începea să plouă.
Umbrela era atât de mică
Că doi nu încăpeam sub ea,
Așa că te-am ținut în brațe
Simțind atunci că ești a mea.
Norul nu se oprea să curgă
Parcă dorind să fim împreună,
Iar eu să îndrăznesc mai mult
Chiar un sărut, să fur în glumă.
Dar cum să se întâmple asta
Când amândoi purtam rușine,
Așa că am rămas îmbrățișați
Rostind cuvinte foarte puține.
Ploaia nu a durat o veșnicie
Cum eu mi-as fi dorit să fie,
Fata a mulțumit râzând și zis
Întreabă la cămin de o Mărie.
Am vrut s-o mai întreb ceva
Dar s-a pierdut în depărtare,
Fără să-mi dea o mică șansă
Să o găsesc și să-i ofer o floare.
Mult timp am răscolit cămine
Să-mi caut fata ce m-a vrăjit,
Dar în zadar am irosit timpul
Că am rămas cu sufletul rănit.
După un timp am obosit să caut
Și încercat s-o uit cumva pe fată,
Ca mai apoi cu greu să recunosc
Că fiecare își are propria soartă.
Dar cum în viață sunt minuni
Una mi s-a întâmplat și mie,
Să ne-ntâlnim și să vorbim
La o petrecere de cununie.
Însă dezamăgirea a fost enormă
Când am aflat că fata avea iubit,
Așa că m-am scuzat și am plecat
Purtând în suflet...visul neîmplinit!
Other poems by the author
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Dor tainic
Imi e dor în taină și nu pot sa-l chem
E un foc ce arde in al bratelor poem
E-atat de departe ...deși în gand mereu
Caci intre noi s-a pus destinul greu...
Sunt captiva intr-un legământ uitat
Și sufletul mi-e pe jumate sfâșiat
Nu ați intelege ce port in piept
O iubire ascunsă ce-o tin în secret.
El n-a vrut sa știe ce mult îl doresc
Cat de tare ma doare sa nu-l îmbrățișez
Pe foaie mi-a ramas ca un vis
Un "ce-ar fi fost"???...cu roșu scris...
Muza tristă
Și-mi vine câte-o dată să te sun
Ca prin minune să te întorci din drum
Povestea unei despărțiri să-ti spun
Trăită-n nopti cu aburi de tutun.
#unpahardepoezie
Aproape vindecată în prezent
Lovita de un sentiment absent,
Te-nchid intr-o mare de gânduri
Te scot si te scriu printre randuri,
Te-asez cu suflet pe hârtie
Și te transform în poezie.
#onewinewoman
Consum cerneala în neștire
Doar asa sa te simt mai pot
Om ce te-ai vrut intamplator
Muză tristă pentru vesnicie...
Sa pot...
Sa pot timpul să-l întorc
Înapoi sa te aduc,
Nu știu cât de mult as vrea
Sa-ti arat cât m-a durut...
M-ai anulat în mii de feluri
Mi-ai rupt sufletu-n bucăți
Zeci de cioburi strang si-acum
Au fost multe... sa adun...!
Mie mi-a scăzut puterea
Nici măcar nu mai gândesc
Sa iti vindec neiubirea
Nu-i văd rost să mai încerc...
Sa pot timpul sa-l întorc?
...Azi nu mai e o soluție.
Nu vreau decât sa mai pot
Să ma pierd de orice emoție...
Sa pot timp cu noi sa am
Cred ca nu ar fi de-ajuns...
...În gând incă te mai am
Tu ma vezi și... unde nu-s!
Stropi
voiam sa îmi ramai un strop dulce de vin
sa-mi fi un cald apus de toamnă
dar mi-ai rămas etern suspin
O coarda plânsa de chitară
de esti in brate potrivite
de ești acolo unde-ti dorești
fără ambiguitati prostești
de ești iubit... sa prețuiești..
azi inca arde doru-n mine
cum ardea candva odată...
si imi mocnește o durere
de-o profunzime întunecată,
vreau sa ma-mpac cu mine
sa las Sa cresca peste rana flori
din gânduri sa se nască doar poeme
despre tine, vin și promise îmbrățişări..
Atât...
Și m-ai avut într-un pat cu împrumut
Pe-o canapea îngustă, fărắ pernă,
Și n-am stiut c-o aventură de-un minut
Ími va rămâne un dor și-o dragoste eternă.
Şi al tău vin cu un sărut mi l-ai servit
Într-o seară la-nceput de-april, banală,
Mirosul îi am și-acum în minte-ntipărit
Pe buze azi mai simt doar fumul de tigară.
Şi mi-ai rămas o flacăra ce nu se-aprinde
Ce arde-n suflet tainic, neștiut.
Și-mi ești scânteie care se desprinde
Din visul meu de nimeni cunoscut.
Și vinul mi-a ramas un dor nestins, o clipă dulce
Un strop de cer si nori de ploi...
Nu-l condamna să fie gândul ce mă frånge!
Te rog, adu-ți aminte și ..dă-mi-l inapoi ..
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Dor tainic
Imi e dor în taină și nu pot sa-l chem
E un foc ce arde in al bratelor poem
E-atat de departe ...deși în gand mereu
Caci intre noi s-a pus destinul greu...
Sunt captiva intr-un legământ uitat
Și sufletul mi-e pe jumate sfâșiat
Nu ați intelege ce port in piept
O iubire ascunsă ce-o tin în secret.
El n-a vrut sa știe ce mult îl doresc
Cat de tare ma doare sa nu-l îmbrățișez
Pe foaie mi-a ramas ca un vis
Un "ce-ar fi fost"???...cu roșu scris...
Muza tristă
Și-mi vine câte-o dată să te sun
Ca prin minune să te întorci din drum
Povestea unei despărțiri să-ti spun
Trăită-n nopti cu aburi de tutun.
#unpahardepoezie
Aproape vindecată în prezent
Lovita de un sentiment absent,
Te-nchid intr-o mare de gânduri
Te scot si te scriu printre randuri,
Te-asez cu suflet pe hârtie
Și te transform în poezie.
#onewinewoman
Consum cerneala în neștire
Doar asa sa te simt mai pot
Om ce te-ai vrut intamplator
Muză tristă pentru vesnicie...
Sa pot...
Sa pot timpul să-l întorc
Înapoi sa te aduc,
Nu știu cât de mult as vrea
Sa-ti arat cât m-a durut...
M-ai anulat în mii de feluri
Mi-ai rupt sufletu-n bucăți
Zeci de cioburi strang si-acum
Au fost multe... sa adun...!
Mie mi-a scăzut puterea
Nici măcar nu mai gândesc
Sa iti vindec neiubirea
Nu-i văd rost să mai încerc...
Sa pot timpul sa-l întorc?
...Azi nu mai e o soluție.
Nu vreau decât sa mai pot
Să ma pierd de orice emoție...
Sa pot timp cu noi sa am
Cred ca nu ar fi de-ajuns...
...În gând incă te mai am
Tu ma vezi și... unde nu-s!
Stropi
voiam sa îmi ramai un strop dulce de vin
sa-mi fi un cald apus de toamnă
dar mi-ai rămas etern suspin
O coarda plânsa de chitară
de esti in brate potrivite
de ești acolo unde-ti dorești
fără ambiguitati prostești
de ești iubit... sa prețuiești..
azi inca arde doru-n mine
cum ardea candva odată...
si imi mocnește o durere
de-o profunzime întunecată,
vreau sa ma-mpac cu mine
sa las Sa cresca peste rana flori
din gânduri sa se nască doar poeme
despre tine, vin și promise îmbrățişări..
Atât...
Și m-ai avut într-un pat cu împrumut
Pe-o canapea îngustă, fărắ pernă,
Și n-am stiut c-o aventură de-un minut
Ími va rămâne un dor și-o dragoste eternă.
Şi al tău vin cu un sărut mi l-ai servit
Într-o seară la-nceput de-april, banală,
Mirosul îi am și-acum în minte-ntipărit
Pe buze azi mai simt doar fumul de tigară.
Şi mi-ai rămas o flacăra ce nu se-aprinde
Ce arde-n suflet tainic, neștiut.
Și-mi ești scânteie care se desprinde
Din visul meu de nimeni cunoscut.
Și vinul mi-a ramas un dor nestins, o clipă dulce
Un strop de cer si nori de ploi...
Nu-l condamna să fie gândul ce mă frånge!
Te rog, adu-ți aminte și ..dă-mi-l inapoi ..