Am fost copil...
Am fost copil,
Si nu credeam ca timpul trece.
Păsări albastre îmi erau visele,
Iubeam castelul de cleștar
Din lumina zorilor,
Si-’n vuietul Lumii
Mă auzeam strigat.
Mai târziu în viață,
Într-un sens giratoriu,
M-am contaminat
De umbra gândurilor.
De atunci, îmi caut sufletul,
L-am pierdut pe undeva
Mai aproape sau mai departe
De mine...
De atunci,
Nu mai pot trăi prezentul,
Acuzând inefabilul clipei
Că e doar pentru a ascunde
Trecerea ei...
De atunci,
Nu mai pot vedea
Ochii de smarald ai Frumuseții...
Am fost copil,
Si nu credeam că timpul trece...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Doar noi... cu noi
Poem: Întind mâna
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice
Poem: În zadar în portugheză
Poem: My friend Irina
Ce carti citesc moldovenii. Top 10 cele mai cumparate in 2018
Poem: Dorul
Poem: De ce?
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap