Am fost copil...
Am fost copil,
Si nu credeam ca timpul trece.
Păsări albastre îmi erau visele,
Iubeam castelul de cleștar
Din lumina zorilor,
Si-’n vuietul Lumii
Mă auzeam strigat.
Mai târziu în viață,
Într-un sens giratoriu,
M-am contaminat
De umbra gândurilor.
De atunci, îmi caut sufletul,
L-am pierdut pe undeva
Mai aproape sau mai departe
De mine...
De atunci,
Nu mai pot trăi prezentul,
Acuzând inefabilul clipei
Că e doar pentru a ascunde
Trecerea ei...
De atunci,
Nu mai pot vedea
Ochii de smarald ai Frumuseții...
Am fost copil,
Si nu credeam că timpul trece...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: A fi
Poem: Poezie
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Poem: Poveste tristă!
Poem: Erotism
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani
Poem: Studiul de fezabilitate
Poem: Neclintire
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani