Am fost copil...
Am fost copil,
Si nu credeam ca timpul trece.
Păsări albastre îmi erau visele,
Iubeam castelul de cleștar
Din lumina zorilor,
Si-’n vuietul Lumii
Mă auzeam strigat.
Mai târziu în viață,
Într-un sens giratoriu,
M-am contaminat
De umbra gândurilor.
De atunci, îmi caut sufletul,
L-am pierdut pe undeva
Mai aproape sau mai departe
De mine...
De atunci,
Nu mai pot trăi prezentul,
Acuzând inefabilul clipei
Că e doar pentru a ascunde
Trecerea ei...
De atunci,
Nu mai pot vedea
Ochii de smarald ai Frumuseții...
Am fost copil,
Si nu credeam că timpul trece...
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: stebalian
Data postării: 20 aprilie 2020
Vizualizări: 1488
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: La prezent
Poem: Ad literam
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Am să îți dau..
Poem: Gol
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Poem: mama
Poem: Soapte galagioase
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea