Am fost copil...
Am fost copil,
Si nu credeam ca timpul trece.
Păsări albastre îmi erau visele,
Iubeam castelul de cleștar
Din lumina zorilor,
Si-’n vuietul Lumii
Mă auzeam strigat.
Mai târziu în viață,
Într-un sens giratoriu,
M-am contaminat
De umbra gândurilor.
De atunci, îmi caut sufletul,
L-am pierdut pe undeva
Mai aproape sau mai departe
De mine...
De atunci,
Nu mai pot trăi prezentul,
Acuzând inefabilul clipei
Că e doar pentru a ascunde
Trecerea ei...
De atunci,
Nu mai pot vedea
Ochii de smarald ai Frumuseții...
Am fost copil,
Si nu credeam că timpul trece...
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: stebalian
Data postării: 20 aprilie 2020
Vizualizări: 1503
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Tipare
Poem: În cartea vieții
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Poem: Zâmbesc și plang
Poem: Primăvara inimii mele în finlandeză
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea
Poem: camy
Poem: Așteptări
🌟 Concurs de Poezie: "Îngerul meu" 🌟