Tânărul Dumitru Rău a lansat volumul de poezii „Parfum de dragoste”. Prietenii l-au asemănat cu Grigore Vieru

poezii.online Tânărul Dumitru Rău a lansat volumul de poezii „Parfum de dragoste”. Prietenii l-au asemănat cu Grigore Vieru

Biblioteca Națională a Republicii Moldova a fost învăluită de parfum și dragoste, deoarece aceasta a găzduit prima lansare al volumului de poezii al scriitorului începător Dumitru Rău.

Cartea conține mai multe versuri, dar nu toate, unele au rămas să fie pentru suflet, probabil nici nu vor fi publicate vreodată. Poeziile sunt despre EA, o eroină a vieții cu povești.

„Am în viață mea femei, o am pe mama, o am pe EA, astfel cunosc istorii de viață, unele mai triste, altele mai fericite, iar comasând toate astea în mine reușesc să transform totul în poezii”, povestește Dumitru când e întrebat despre carte, pentru ZUGO.

La eveniment au luat parte mai mulți invitați de onoare, printre care și Sveatoslav Beglița, un coleg de facultate și prieten apropiat al autorului. Acesta i-a dedicat câteva cuvinte de felicitare cu ocazia debutului.

„Mereu i-am spus că ce e al lui e pus deoparte, iar în momentul când am văzut că a scos în ediție acest volum, știam că va bucura și pe alții cu ceea ce face. Prietenii mei l-au asemănat cu Grigore Vieru, și asta e pe merit. Tot ce-i doresc este să capete faima lui și să nu se oprească doar la acest volum”.

Emoționat, Dumitru a ținut să mulțumească, în primul rând, oamenilor, căci aceștia au fost sursa lui de inspirație, să mulțumească celor care și-au făcut timp să vină la lansare și, nu în ultimul rând, să mulțumească părinților care l-au susținut și motivat de-a lungul timpului.

„Suntem foarte fericiți pentru ce a reușit să realizeze fiul nostru, mereu l-am încurajat când era vorba de scris și atunci când a i-a venit ideea de editare a unei cărți, am fost total de acord”, povestesc părinții scriitorului, Dumitru și Efrosinia Rău, pentru ZUGO.

Dumitru nu intenționează să se oprească aici.

„Urmează să fac debutul în proză vara aceasta, iar mai apoi va urma și volumul II de poezie, însă cu un alt titlu. Totul este dat deja la lectură și urmează să fie publicat curând”, declară autorul cărții „Parfum de dragoste”.

Evenimentul a fost suplinit cu un recital din partea Luciei Brainstorm, o altă tânără autoare din Republica Moldova, un recital de pian susținut de Cristina Butuc, jocuri și, spre final, sesiunea de autografe din partea autorului.

Text: Nicoleta Isac, stagiară ZUGO

Preluat de la: Zugo.md


Posted 22 мая 2017

Random creations :)

Noapte

E noapte, tacere deplina

Lumina lunii imi sare pe inima

Vintul vuie prin crenge, e noapte

Stele vor sa viseze.

Te vad prin geam pe tine,

Cum parul despletesti 

Iar eu in noapte sufar de tine.

In noapte, sub geamul tau luna plingea,

cu lacrimi de stele iar eu ma inecam cu lacrimi de ape.

Si iar e noapte stele cad luind cu ele timpul.

More ...

Valurile pieirii

Coasă-mi inima ce de dor e înfocată, ce de brațe puternice e zgruzumată

Și punem lăcaș pe sentimentul de odinioară, pune-mi zahăr dulce pe rana ce lin se scurge 

Învelește-mă cu o dragoste fierbinte, ca și cum ți-ar mai  păsa că mă evaporez pe valurile mării crucișe

Și ia-ți rămas bun cu voință, cam să plec în a sa depărtare

În valurile întunecate am să-mi înec și dorul, poate ai să guști astfel și tu amarul din el

 

Mai împodobește-ți măcar acum odată în ultima clipă obraji cu strălucirea lunii, exact ca în clipa când ne-am cununat universurile

Erai tare gingaș și vai ce dor îmi este de surâsul tău nebunatic de copil, eram și eu pentru prima dată frumoasă pentru că fericirea mea era întruchipată în zâmbetul duios al miresmeii tale divine

 

Acum m-am urâți purtând pe cap voalul agoniei, pentru faptul ca nu pot da uitării amintirile amorului

Ele pulsează viu în scriul meu de piatră, iar bietele florii se mucegăesc din prisma clipelor fredonate în doi

Cel puțin pe atunci eu eram stăpână pe inima ta, iar tu pe a mea proprie inimă

Sau așa mă mint eu ca a fost căci ți-au fugit mereu ochii după stele și ai preferat să mă păstrezi doar în umbra iubirii tale 

 

Nu te urăsc, dar nici ne te mai pot iubi

Îmi cer iertare cu părere de râu, însă regretul îmi este cugetat, că încă te păstrez în lumina moale a sufletului meu ce strălucește și acum pentru o ultimă oară pentru tine, ca pentru un ultim rămas bun, trăirea ta sa fie mai ușoară, precum pieirea mea care m-a eliberat construindu-mi printre valurile acide o casă din nisip

 

 

More ...

Ochiul

Un ochi cosmic omnipotent

m-a deschis în interior

pentru o logică epistemică. Picăturile

de ploaie se prelingeau pe sticla ovală

a ferestrei; umiditate. Acel ochi

se albăstrea ca și cum

ar fi căpătat nuanța stelelor

care nu se mai pot forma și

încep să se evapore

din miezul lor ; embrioni avortați.

Am tăcut o vreme până când

cuvintele ce exprimă suferința

au reușit să răzbată

supraîncărcarea senzorială

a limbii. Sensul lor

s-a pierdut în melancolia ploii ;

tânguire, jeluire, boceală.

Blues-ul stelelor a fost absorbit

de această tristețe crescândă;

a avea senzația

că ești orb atunci când ,de fapt,

poți vedea;

senzorial, stimuli, perceptiv ;

Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu.

 

Poezie de Marieta Maglas

 

Nota : Stelele portocalii și galbene au de obicei o temperatură medie. Cele mai fierbinți stele sunt albastre și alb-albastru( sursa :articol publicat de Sarah Hoffschwelle).

Aceasta poezie este publicata in Poleart Magazine.

More ...

Emoții arse

 

Iubito,emoțiile tale

Alungă-le departe!

Eu am emoțiile mele

Când gândul meu iar te cuprinde

Și vrea să te iubească delicat,

Dar spun că este mult mai bine

Să transformăm emoțiile în iubire,

Emotii arse fără de păcat...

De n-ai emoții n-ai iubire

Cum poți iubi fără așa ceva?

Amorul nostru e cuminte,

Chiar dacă locuiește-ntr-un palat

Palat cu ziduri groase

Ce sunt zidite din pietre prețioase,

Și coborâte printre norii-ntunecați,

Precum sunt valurile mării

Când de furtună sunt purtate

Și pescărușii toți sunt alungați,

(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

More ...

Încă puțin

Încă o lună amară,

Încă o viață sărmană,

Încă o zi în care nu mă simt bine,

Încă o zi în care nu sunt cu tine,

E trist și rece în inima mea,

Când tu lipsită ești din viața mea.

Încă un pic și voi muri,

Încă un pic și nu voi mai trăi,

Voi sta sub a vieții reci cruce,

Iar tristețea pe umeri nu o voi mai duce.

More ...

Privește și ascultă, iubito!

 

Privește, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se așterne în fundal,
Un moș rebegit pândește prin geam.


Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup și-n suflet mi-e rece,
Se-așterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici pași de nepoți nu pot să-l străbată.


Privește, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniți de departe!
O lume de gheață se-așterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoșii m-așteaptă.


Mă strigă în noapte frații din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.


Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.

More ...