3  

Tânărul Dumitru Rău a lansat volumul de poezii „Parfum de dragoste”. Prietenii l-au asemănat cu Grigore Vieru

Biblioteca Națională a Republicii Moldova a fost învăluită de parfum și dragoste, deoarece aceasta a găzduit prima lansare al volumului de poezii al scriitorului începător Dumitru Rău.

Cartea conține mai multe versuri, dar nu toate, unele au rămas să fie pentru suflet, probabil nici nu vor fi publicate vreodată. Poeziile sunt despre EA, o eroină a vieții cu povești.

„Am în viață mea femei, o am pe mama, o am pe EA, astfel cunosc istorii de viață, unele mai triste, altele mai fericite, iar comasând toate astea în mine reușesc să transform totul în poezii”, povestește Dumitru când e întrebat despre carte, pentru ZUGO.

La eveniment au luat parte mai mulți invitați de onoare, printre care și Sveatoslav Beglița, un coleg de facultate și prieten apropiat al autorului. Acesta i-a dedicat câteva cuvinte de felicitare cu ocazia debutului.

„Mereu i-am spus că ce e al lui e pus deoparte, iar în momentul când am văzut că a scos în ediție acest volum, știam că va bucura și pe alții cu ceea ce face. Prietenii mei l-au asemănat cu Grigore Vieru, și asta e pe merit. Tot ce-i doresc este să capete faima lui și să nu se oprească doar la acest volum”.

Emoționat, Dumitru a ținut să mulțumească, în primul rând, oamenilor, căci aceștia au fost sursa lui de inspirație, să mulțumească celor care și-au făcut timp să vină la lansare și, nu în ultimul rând, să mulțumească părinților care l-au susținut și motivat de-a lungul timpului.

„Suntem foarte fericiți pentru ce a reușit să realizeze fiul nostru, mereu l-am încurajat când era vorba de scris și atunci când a i-a venit ideea de editare a unei cărți, am fost total de acord”, povestesc părinții scriitorului, Dumitru și Efrosinia Rău, pentru ZUGO.

Dumitru nu intenționează să se oprească aici.

„Urmează să fac debutul în proză vara aceasta, iar mai apoi va urma și volumul II de poezie, însă cu un alt titlu. Totul este dat deja la lectură și urmează să fie publicat curând”, declară autorul cărții „Parfum de dragoste”.

Evenimentul a fost suplinit cu un recital din partea Luciei Brainstorm, o altă tânără autoare din Republica Moldova, un recital de pian susținut de Cristina Butuc, jocuri și, spre final, sesiunea de autografe din partea autorului.

Text: Nicoleta Isac, stagiară ZUGO

Preluat de la: Zugo.md

Random creations :)

Plecați în bejenie!

După revoluție, multă lume a plecat într-o modernă bejenie

și de mari proporții. Strămutări din unele continente în 

altele.Mă întreb, cum au prins rădăcini în locuri total diferite.

       Eu, am plecat doar la Tr. Măgurele pe un șantier dar 

dorul m-a adus acasă. În prima zi am colindat orașul de care 

mi-a fost atât de dor, unde am găsit amintirile, anii de școală,

străzile de promenadă, faleza Dunării, parcurile, grădina publică,

str.Domnească, care artăgea ca un aspirator tineretul în zilele de 

sărbătoare. Ce fac Românii noștri prin străini?

        Eu mă simt printre ai mei, nu pot să mă înstrăina, mă țin 

rădăcinile ....

More ...

Tu n-ai știut

Tu n-ai știut cum să iubești,

Ai vrut doar vise pe hârtie,

Dar dragostea, ca să trăiești,

Nu e un joc de fantezie.

 

Eu ți-am întins o mână caldă,

Dar tu erai doar umbra ta,

Cu inima pustie, albă,

Ca iarna rece-n viața mea.

 

Eu ți-am fost umbră și lumină,

Ți-am fost și vânt, și adăpost,

Dar tu credeai că e de vină

Destinul scris fără de rost

 

Tu n-ai știut să-mi fii aproape,

Când ochii-mi plângeau nopți la rând,

Ți-ai pus tăcerea între șoapte

Și-ai stat în urmă, surd și blând.

 

Dar timpul trece și învață,

Și azi te las în drumul tău,

Căci cine nu iubește-n viață

Rămâne singur, gol și rău.

More ...

Poezie

Totuşi o întrebare aş mai avea...

 

 

De  ce mă simt atât de straină , acum în patul altcuiva?

More ...

Sunt femeie

Sunt femeie, sunt mamă. Sunt și soția unui bărbat. Știu durerea ce înseamnă, Dar ştiu şi fericirea mea cu alţii s-o impart. Sunt femeie și plâng, La bucurie și necaz. Îmi port crucea în fiecare zi, Ieri, mâine, azi! Sunt femeie și știu ce înseamnă dor, Dorul cel nemuritor. Când îţi aştepţi fiica sau feciorul, Din lungul lor zbor. Sunt femeie și vreau să fiu fericită Doar asta îmi doresc. Nu vreau să fiu o ispită! Vreau să fiu iubită și să iubesc. (Poezie de Vladimir Potlog)

More ...

Clopote

Hemingway se înreabă retoric și-acum

„pentru cine bat clopotele!”

 

ne întrebăm și noi

din când în când

fiecare în dreptul nostru

n-am înțeles însă niciodată de ce scatii

își iau speriați zborul din  turla bisericii

.

și de ce aerul plesnește ca o bucată de sticlă

.

cine se teme de bocetul clopotului

care se sparge în urechile surde ale timpului

.

răspunsul e ca un sloi de gheață

în mijlocul oceanului arctic

.

un moment de reculegere

.

nu am o reprezentare exactă a morții

dar asta ne amintesc clopotele

și-oricât de puternici am fi

nu putem să ne astupăm cu toții urechile

să ne ferecăm sufletele

ca să oprim ecoul lugubru al bronzului

.

și-atunci ne zăvorâm în noi înșine

printre spaimele noastre ancestrale

păstrând în amintirea femeilor sacrificate pe altarele bărbaților morți

.

un moment de reculegere

.

din întunericul cel mai negru al minții

ne împresoară vânătorii de capete

canibalii

vikingii

aztecii

întreaga cohortă a morții

ne ajunge din urmă blestemul sângelui

țipetele disperate a celor rămași fără inimi

rânjetul sadic al zeilor

iar noi

ultimele vlăstare ale umanității

ridicăm din umeri într-un simulacru de părere de rău

.

un moment de reculegere

More ...

Nehotărâtul

În adâncul serii cu umbre tulburi,

Se nasc dileme, ca vise suri.

În colțuri de timp, gânduri se ivește,

Dorința de pace, privirea se prinde.

 

Sub umbra gândurilor, pasul se oprește,

Pe cărarea vieții, întrebarea se naște.

Dilema apasă, în liniștea serii,

Retragerea cheamă, cu glas de mister.

 

În cărțile vremii, cu pagini palide,

Se scrie povestea, a vieții străbătând grădini.

Dar ochii obosiți, privind în urmă,

Descoperă amintiri și clipe ce curg ca râul.

 

O, dilemă adâncă, cu sentimente grele,

Când sufletul cântă un cântec cu ele.

Retragerea bate, ca un clopot de dor,

Dar viața strigă încă, cu glas de izvor.

 

Și-n fiecare pas, în fiecare clipă,

Se simte cugetul, în suflet ce țipă.

Să te retragi sau să lupți mai departe?

Această dilemă, în minte o poarte.

 

Călătoria e lungă, dar serile sunt scurte,

Retragerea, o alegere ce-aduce tăcere.

Dar în inimă ecoul trecutului răsună,

În dilema adâncă, viața își croiește calea.

 

More ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live