0.04

O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău

poezii.online O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău

O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău. Volumul intitulat "La rossa della Solitudine ", adică "Trandafirul Singurătăţii", a fost elaborat de scriitorul italian Francesco Altieri.

Prezentarea a avut loc la bustul poetului din Parcul Central, unde s-a dat startul Festivalului Internaţional de Poezie " Grigore Vieru ".

Aşa sună în limba italiană câteva versuri din poezia "În Limba Ta", de Grigore Vieru. Scriitorul italian a recitat câteva poezii din cele 70 pe care le-a tradus şi publicat în lucrare.

"E foarte important pentru noi pentru că nu este practic o cultură de poezie românească din Italia. Au fost traduse Eminescu bineânţeles, Blaga, dar erau elemente fără continuitate", a spus FRANCESCO ALTIERI, poet italian.

Poeţi, traducători și critici literari din Republica Moldova, Italia și România au fost prezenţi la evenimentul de lansare. Şi câţiva elevi care îi admiră creaţia poetului au depus flori şi au recitat poezii.

" În limba ta ţi-e dor de mama şi vinul e mai vin, şi prânzul e mai prânz. Şi doar în limba ta poţi râde singur. ".

Călin Vieru spune că an de an, festivalul dedicat tatălui său adună personalităţi notorii, fapt ce-l bucură.

" Mereu avem oaspeţi mulţi, de calibru, de peste hotare de data asta. Au venit câţiva traducători din Italia. Mai mulţi scriitori, traducători, critici literari din România. Acest lucru n-are cum să nu mă bucure", a spus CĂLIN VIERU, feciorul lui Grigore Vieru.

După evenimentul de la bust, invitaţii au mers la Uniunea Scriitorilor unde au mai fost prezentate trei monografii care descriu viaţa şi scrierile poetului.

"Cu această ocazie lansăm mai multe cărţi apărute peste an. Noi ne învrednicim de la un festival la altul să găsim un traducător pentru că asta ne-am propus în programul primei ediţii", a spus DANIEL CORBU, poet român.

"Când el a venit la editura lui Daniel Corbu, unde eu eram redactor acolo şi împreună cu el făceam selecţie de texte la Opera Taina care mă apără. Şi aveam ocazii să stau de vorbă cu el şi să vorbim despre poezia lui şi să interpretăm poezia lui şi să o comentăm în contextul european", a spus PAUL GORBAN, critic literar România.

Cea de-a 11-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Grigore Vieru” va dura timp de două zile. Un simpozion va avea loc la Academia de Ştiinţe.


Preluat de la: Publika.md
Posted 14 мая 2019

Random creations :)

Moartea

Toti ne dorim sa ajungem in rai, 

Dar toti ne temem de moarte

 

Cum poti muri impacat

Daca tu nu stii sa faci diferenta dintre iubire si pacat

 

Cum poti muri linistit

Daca fiecare zi a ta e plina de neliniște

 

Cum poți sta in rai

Atunci cand persoanele pe care le iubesti

Sunt in iadul neliniștii

 

Cum il poti iubi pe Dumnezeu

Daca tu salivezi dupa desartele lumii

Iar cu bratele deschise, imbratisezi minciuna

 

Cum poți sa mori fericit

Daca in fiecare zi, in jurul tau miroase a tristețe 

 

Toti ne temem de a fii judecati, 

Dar in loc sa va apărați 

Voi stați si profitati

De fiecare viciu al lumii

 

Cum poti muri nevinovat

Daca in fiecare zi esti acuzat

 

Cum sa ai parte de o despartire dulce 

Daca viata ta ii din ce in ce mai amara

 

Atatea intrebari, cautand raspunsuri, Iar cand ajungem la Dumnezeu, ne pierdem in scopuri

More ...

Tablou de vară în tempera

ar trebui să ne iubim acum pentru cât mai avem de trăit

 

nu știm ce ne mai așteaptă și mâine

 

 azi am avut tornade înspăimântătoare la prânz

puhoaie de apă și alunecări apocaliptice de pietre spre seară

în munți

în zori a plouat cu gheață cât oul de mierlă peste iepuri sălbatici și ciocârlii

toată dimineața a lăcrimat în dreptul ferestrei aburite de nori

fără să-și poată mângâia trandafiri culcați la pământ

într-o revărsare tăcută de durere și sânge

tu aveai rimelul căzut pe obraji și buzele albe

perdele spumoase de apă țâșneau din roțile bolizilor negri

și cădeau peste tine

se balansau deasupra-ți cablurile de înaltă tensiune precum niște păianjeni  uriași

care scoteau flăcări pe nas la fiecare atingere

dar tu alergai ca o zebră în aceeși pantofi roșii din piele de șarpe

cu tocurile înalte

în același pardisiu galben cu inserții de alb și trei rânduri de nasturi

erai udă din cap în picioare când ai intrat

acum nu mai poți da înapoi

vei rămâne în noaptea asta la mine ca să-ți usuci hainele

să bem ceva și să căutăm vreun capot de bumbac prin dulapuri

dacă vom găsi

dacă nu ne vom îmbrăca în clovni și ne vom desena câte un ochi pe fiecare palmă

poate vom pune pe noi niște cearșafuri în romburi

și câte două tichii cu motocei galbeni în cap

iar dacă se va stinge lumina

ne vom îmbrățișa grațios între două fulgere zguduite de tunet

mi-aș dori să trăim noaptea aceasta ca și când ar fi ultima

iubito

chiar dacă nu va fi

cine ar fi crezut că Halep va câștiga Wimbledon-ul  în fața Serenei Williams

nimeni

sperai ca atunci când rupeai petalele albe ale unei flori de romaniță

și te-ntrebai întinsă pe spate cu tot  cerul deasupra

mă iubește

nu mă iubește

la fel te intrebi și acum

tremurând la fiecare respirație a vântului în geamuri

cineva a deschis Cutia Pandorei cu fiarele neîmblânzite ale nopții

afară

nu-i nicio speranță ca hainele tale să se usuce până în  zori…

More ...

Poezie... te iubesc!

fragment

... 

Rimele se scurg prin vene

Și îți decorează cerul,

Cum ne picură pe gene

Ploile și curcubeul.

 ...

Fără haine, fără aripi

Ne-mbrăcăm cu îmbrățișări,

Ochii tăi din ceruri stropi

Prin ochii mei… nemuritori.

 

De mi-ai fi cum nu se poate

Ai fi eternă-n lumea mea,

Și în mintea mea prin noapte…

Pe pământ la braț cu-o stea.

 

Cum te recunosc în noapte

Așa aș vrea să te privesc…

Într-un vers de mii de șoapte,

La brațul tău să îmbătrânesc.

...

Tu… îmi ești o răsuflare

Și te scriu… și te doresc,

Îmi ești gând, îmi ești o floare,

Poezie… Te iubesc!

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu /  Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate

More ...

Trist

Trist, sunt trist mereu de dor,

Pe cer nu mai văd nici stele...

Cred că stelele tot mor,

Şi cad in palma ta mergele.

 

Să ştii ca nu mai vreau să mor,

Nu mai vreau sa simt durere. 

Insă dragostea o să o las ca arhespor,

Să rămină sursa, ce imi dă putere.

More ...

Suntem pe ultima treaptă

Cât haos, cât plâns ne așteaptă,
Cât gol de speranță lipsit,
Bezna se-ntinde, se-ntinde,
Spre lume, spre noi se îndreaptă
De glezne, de tălpi ne cuprinde,
Cât chin pentru un singur sfârșit!
...
Suntem pe ultima treaptă,
De ce e totul așa de grăbit?
Nicio lumină nu se aprinde,
Nu mai pășim pe calea cea dreaptă,
Cine ne-a trădat și ne vinde
Ce inamic, sau ce amic ipocrit?
...
A amuțit orice voce-nțeleaptă,
Orice speranță din noi a murit,
Luptăm pentru un sac cu merinde,
Din cer n-auzim nicio șoaptă,
Doar foșnetul beznei se-ntinde
Peste sufletul lumii-mpietrit!

More ...

Comparații

precum o pasăre zgribulită de frig

care sprijină în aripile ei neobosite cerul

la fel

viețile noastre

fragile ca niște cupe de cristal

gata oricând să se prefacă în țăndări

într-o clipă de neatenție

sprijină cu aceeași determinare timpul

(acel vultur cu ochi sângeroși

și necruțători

pentru care viața păsării nu înseamnă altceva decât

bucuria puilor flămânzi!)

Doamne

cât de trist poate fi pentru o biată pasăre

îndrăgostită de cer

să îmbrățișeze c-o ultimă zvâcnire de aripi

pământul….

More ...