Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 4 februarie 2024
Vizualizări: 533
Poezii din aceiaşi categorie
SUNTEM NOMAZI
Chipuri triste,chipuri grave,
Cuibăresc pe străzi pustii
Fără uși și fără geamuri
Un culcuș pentru o zi.
Că nomazi am fost odată
Asta ține de trecut...
Azi nomadă-i țara toară!
Ne întoarcem în trecut?
Ultima...
Când te-am privit ultima oara
Speram c-o sa revii cât pentr-un vin
Dar ai luat cu tine lumea toată
Când trebuia sa-mi lasi atât de putin.
Si totuși atât de draga imi era privirea
Chiar dacă tu nu-mi mai zambeai
Căci te priveam cuprinsa de-amintirea
Ultimei nopți din luna mai
De-ar fi sa ne mai fim vreodată
Cred c-as opri ceasul în loc
As revarsa dorul meu tot ...
Pentr-un moment de altădată
As cere lumii sa ia foc..
VIS DE NOIEMBRIE
Şi-n astă seara ~am fost împreună~
Și mi-am permis să te îmbrățişez,
Sufletul meu atâtea vrând sắ-ți spună
În versuri m-a îndemnat să te pictez.
Te-am privit, dar privirea-ți era de gheață
Apoi te-am strâns cu durere si dor la piept,
Ştiind că te voi pierde înspre dimineață
Că-i doar un vis am învătat să accept.
Deși mi-e crunt să te mai pierd o dată
Când zorii zilei îmi răzbat prin geam
Că mi-e doar un vis și poate niciodată
Atât de-aproape n-aș ști să te mai am.
Căci te-ai pierdut în seri de noiembrie
De-atunci ploile, urmele ți-au spălat.
E-un an trecut...un alt noiembrie
Aceeași poveste cu finalul ratat.
Poveste fără final, ca și când nu a inceput
Unde sfårșitul predomină stupid trecutul,
lar rolul principal, pe scena tristă, mut
Și l-a-nsușit tăcerea, ce-ncheie dramatic actul.
Labirintul vieții!
Am căutat prin labirintul vieții
Crezând că undeva te voi afla,
M-am rătăcit și nu știu drumul
Și simt că mi-am agravat boala
Nu e durerea trupului de lut
Și suferință fără vreun leac,
E starea omului îndrăgostit
Ce rana nu o coși cu firu-n ac
Te-am căutat prin multe locuri
Dar nicăieri nu te-am găsit,
Poate că te-ai ascuns de mine
Sau poate...vai...chiar ai murit
Mult mi-aș dori în astă viață
Să prind curaj și să mărturisesc,
Că doar tu îmi ești ființa dragă
Și unica femeie pe care o iubesc
Nu m-am oprit din căutare
Și încă sper c-am s-o găsesc,
Doar frică-mi este că anii trec
Și eu, puțin câte puțin..îmbătrânesc!
O ploaie de vară
Ploaia mea de iubire spontana,
Care m a făcut sa cad în apă,
Pentru dragostea sa grozavă,
Tu sufletul meu de viață.
Iubirea ta ma omoară,
De aia am murit în vară,
Pentru ca e mai călduroasă,
Și este mai frumoasă.
Moartea mea va fi mai cruntă,
Pentru ca ne vom despărți pe lună,
Tu pe pământ iar eu pe planetă,
Dar ne vom iubi împreună.
Chiar dacă ne va despărți cerul,
Eu te voi iubi la fel,
Cum te am iubit de fel,
De aia voi rămâne în cer.
A mai trecut un an!
A mai trecut un an și tot aștept
Să te întorci la mine toamna asta,
Să stăm de vorbă, să ne povestim
Și sper să poți, chiar, s-o uiți pe fosta
Nu pot să-ți cer să vii și să rămâi
Când știu ce mult eu te-am rănit,
Că am plecat fără să spun o vorbă
Iar tu în urmă, ai plâns și suferit
Acum și eu îmi trăiesc suferința
Când înșelat și părăsit am fost,
Aș îndrăzni, ție să-ți cer iertare
Și să accept că și prostia are cost
Mult mi-a trebuit să aflu unde stai
Dar n-am avut curaj să vin spre tine,
Doar mesage de pe telefon am dat
Făr' a se-ntoarce vreun răspuns la mine
Dar voi lăsa mândria mult în spate
Și voi călători s-ajung degrab' la tine,
Pentru că simt că încă se mai poate
Să-ne-mpăcăm și să-te-ntorci la mine!
SUNTEM NOMAZI
Chipuri triste,chipuri grave,
Cuibăresc pe străzi pustii
Fără uși și fără geamuri
Un culcuș pentru o zi.
Că nomazi am fost odată
Asta ține de trecut...
Azi nomadă-i țara toară!
Ne întoarcem în trecut?
Ultima...
Când te-am privit ultima oara
Speram c-o sa revii cât pentr-un vin
Dar ai luat cu tine lumea toată
Când trebuia sa-mi lasi atât de putin.
Si totuși atât de draga imi era privirea
Chiar dacă tu nu-mi mai zambeai
Căci te priveam cuprinsa de-amintirea
Ultimei nopți din luna mai
De-ar fi sa ne mai fim vreodată
Cred c-as opri ceasul în loc
As revarsa dorul meu tot ...
Pentr-un moment de altădată
As cere lumii sa ia foc..
VIS DE NOIEMBRIE
Şi-n astă seara ~am fost împreună~
Și mi-am permis să te îmbrățişez,
Sufletul meu atâtea vrând sắ-ți spună
În versuri m-a îndemnat să te pictez.
Te-am privit, dar privirea-ți era de gheață
Apoi te-am strâns cu durere si dor la piept,
Ştiind că te voi pierde înspre dimineață
Că-i doar un vis am învătat să accept.
Deși mi-e crunt să te mai pierd o dată
Când zorii zilei îmi răzbat prin geam
Că mi-e doar un vis și poate niciodată
Atât de-aproape n-aș ști să te mai am.
Căci te-ai pierdut în seri de noiembrie
De-atunci ploile, urmele ți-au spălat.
E-un an trecut...un alt noiembrie
Aceeași poveste cu finalul ratat.
Poveste fără final, ca și când nu a inceput
Unde sfårșitul predomină stupid trecutul,
lar rolul principal, pe scena tristă, mut
Și l-a-nsușit tăcerea, ce-ncheie dramatic actul.
Labirintul vieții!
Am căutat prin labirintul vieții
Crezând că undeva te voi afla,
M-am rătăcit și nu știu drumul
Și simt că mi-am agravat boala
Nu e durerea trupului de lut
Și suferință fără vreun leac,
E starea omului îndrăgostit
Ce rana nu o coși cu firu-n ac
Te-am căutat prin multe locuri
Dar nicăieri nu te-am găsit,
Poate că te-ai ascuns de mine
Sau poate...vai...chiar ai murit
Mult mi-aș dori în astă viață
Să prind curaj și să mărturisesc,
Că doar tu îmi ești ființa dragă
Și unica femeie pe care o iubesc
Nu m-am oprit din căutare
Și încă sper c-am s-o găsesc,
Doar frică-mi este că anii trec
Și eu, puțin câte puțin..îmbătrânesc!
O ploaie de vară
Ploaia mea de iubire spontana,
Care m a făcut sa cad în apă,
Pentru dragostea sa grozavă,
Tu sufletul meu de viață.
Iubirea ta ma omoară,
De aia am murit în vară,
Pentru ca e mai călduroasă,
Și este mai frumoasă.
Moartea mea va fi mai cruntă,
Pentru ca ne vom despărți pe lună,
Tu pe pământ iar eu pe planetă,
Dar ne vom iubi împreună.
Chiar dacă ne va despărți cerul,
Eu te voi iubi la fel,
Cum te am iubit de fel,
De aia voi rămâne în cer.
A mai trecut un an!
A mai trecut un an și tot aștept
Să te întorci la mine toamna asta,
Să stăm de vorbă, să ne povestim
Și sper să poți, chiar, s-o uiți pe fosta
Nu pot să-ți cer să vii și să rămâi
Când știu ce mult eu te-am rănit,
Că am plecat fără să spun o vorbă
Iar tu în urmă, ai plâns și suferit
Acum și eu îmi trăiesc suferința
Când înșelat și părăsit am fost,
Aș îndrăzni, ție să-ți cer iertare
Și să accept că și prostia are cost
Mult mi-a trebuit să aflu unde stai
Dar n-am avut curaj să vin spre tine,
Doar mesage de pe telefon am dat
Făr' a se-ntoarce vreun răspuns la mine
Dar voi lăsa mândria mult în spate
Și voi călători s-ajung degrab' la tine,
Pentru că simt că încă se mai poate
Să-ne-mpăcăm și să-te-ntorci la mine!
Alte poezii ale autorului
Împreună
Iubito, nu există fericire fără tine,
Sau fără pacea din "împreună"....
Nu noi suntem chiar însuși infinitul?
Noi doi și veșnicia în care stăm înlănțuiți,
Captivi de-amorului magie ce ne vorbește tainic neînțelese vorbe dulci,
Ce par să vină din catacombe antice și sumbre,
Purtând însemne faraonice nebune, sângerânde?
Iubito,iubirea noastră se poate sparge,
Precum oglinda vieții când fisurată moare,
În mii de cioburi despărțită plângând etern cu nesfârșitele regrete....
Și ce ne pasă nouă de lumea toată care moare,
De noi suntem pe veci prinși ca-ntr-o clepsidră de cristal ținându-ne de mână,
Clepsidră infinită fără moarte,
Știindu-ne clipă de clipă împreună?!
(6 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amor,amor, amor
Amor nebun ce vrei tu singuratic trubadur
De la un biet rătăcitor îndrăgostit,
Ce-și cântă trist însă ferice totuși a sa iubire nescrisă încă,
Ce zilnic promite colorate nebunești plăceri,
Cu gingașele săruturi dar și mângâieri,
Și strânse îmbrățișări?
Amor,amor,amor mai bine mor
Făra iubita mea cerească cu aripi ca de înger,
Ce-n zborul ei mă poartă și pe mine la pieptu-i cald precum o mamă-și poartă pruncul...
Amorul este dorul dar și Raiul...
Cum să trăiesc iubito fară tine?
Doar moartea poate șterge suferința despărțirii seci și reci,
Ce n-o concep vreodată!
Amor,amor amor,ești tu blestem ori binecuvântare?
Te cer,te cânt și iar te chem
Fie râzând sau suspinând,
Te rog rămâi la mine!
(5 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu,tu,noi
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Apoi noutatea zilei este ea...
Dragostea ce-i răspândită pretutindeni !
Ai vazut albina cum sărută florile,
Culegând aroma parcă interminabil în zborul ei?
Soarele îi este prieten!
Ea fiind bucuria și clipa sau hărnicia
Zumzăie melodia aceea
Ce-o știm amândoi!
Eu,tu,noi!
Același refren,aceleași promisiuni
Ce pleacă și vin!
Nu-mi lua iubirea promisă,
Căci e absurd să-mi iei ce încă nu mi-ai dat..
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Privește pescărușii cum își traiesc jocul,
Lacul este al lor decând lumea
Nu le pasă de noi,
Își șoptesc magice cuvinte,
A iubirii sonoră culoare ce zboară ca un nor,
Povești spuse timid,
Poate-și fac suave declarații de amor nebun,
De unde poți știi ce-și spun?
Eu,tu,noi
Existăm oare în ochii lor?
Știu ei că dragostea doare când moare,
Că există tristețe și lacrimi
Și disperare?
Sau speranțe deșarte luate de vânt,
Gânduri ce se rotesc nebunește și pleacă departe?
Oare nu vorbește fiecare floare
Fiecare culoare,fiecare rază de soare,
Cu mine,cu tine,cu noi?
Eu,tu,noi cu toții respirăm sperând că niciodată nimeni nu moare...
Apoi moartea apare cu veșmântul ei negru și trist!
Eu,tu,noi...
Cum să nu mai fim?
Să ne pierdem veșnic ca un praf risipit de vânt...
Și dacă totuși moartea e cea care moare
Și nu are ultimul cuvânt?
Cred că-i mai potrivit un final optimist,
Tu o să-mi spui că mă iubești infinit,
Iar eu te voi ține strâns
Parfumul magic să-ți simt
Și-ți voi spune că nu-i vis!
Eu,tu,noi
Iubito,fericirea este în doi!
(25 februarie 2023-Irepetabila iubire)
Șoapte de dimineață
Iubito, îți voi șopti și astăzi
Ale sărutului promisiuni
Și voi lăsa îmbrățișările iubirii tale
Să îmi șoptească dragostea ce-ți poartă fără să vrea a ochilor culoare ce inima-mi străpung
Când îi privesc,
Când ți-i doresc și ți-i sărut,
Simțindu-i cum se zbat și cum clipesc...!
Aud acele șoapte ale tale,
Văd visele ce le trimiți
Te vreau din ce în ce mai tare,
Iar tu îmi spui că mă iubești,
Știind că nu-s povești de dimineață,
Îți reșoptesc și eu că te iubesc!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Buchet de gânduri de amor
Am prins în gândurile mele
Frumosu-ți chip de înger nepământean,
Purtându-ți sacru ca-ntr-un templu,
Imaginea surâsului copilăresc și diafan,
Dorind să te iubesc șoptit sau poate altfel,
Nici eu neștiind cum să o fac...
Dar sigur voi găsi o cale,
Să te cuprind în veșnicia fericită,
Chiar dacă sunt biet muritor,
Și nu sunt Zeu....
Există dragoste, există Dumnezeu,
Exiști doar tu în gândul meu!
Iubito,ești buchetul gândurilor mele,
Și fiecare gând este o floare
Ce-ți poartă chipul și parfumul,
Aroma ta este sfințită în lumină,
Și-i răspândită la răsărit sau asfințit,
Știu asta când te țin de mână,
Dar și atunci când te sărut!
(15 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Împreună
Iubito, nu există fericire fără tine,
Sau fără pacea din "împreună"....
Nu noi suntem chiar însuși infinitul?
Noi doi și veșnicia în care stăm înlănțuiți,
Captivi de-amorului magie ce ne vorbește tainic neînțelese vorbe dulci,
Ce par să vină din catacombe antice și sumbre,
Purtând însemne faraonice nebune, sângerânde?
Iubito,iubirea noastră se poate sparge,
Precum oglinda vieții când fisurată moare,
În mii de cioburi despărțită plângând etern cu nesfârșitele regrete....
Și ce ne pasă nouă de lumea toată care moare,
De noi suntem pe veci prinși ca-ntr-o clepsidră de cristal ținându-ne de mână,
Clepsidră infinită fără moarte,
Știindu-ne clipă de clipă împreună?!
(6 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amor,amor, amor
Amor nebun ce vrei tu singuratic trubadur
De la un biet rătăcitor îndrăgostit,
Ce-și cântă trist însă ferice totuși a sa iubire nescrisă încă,
Ce zilnic promite colorate nebunești plăceri,
Cu gingașele săruturi dar și mângâieri,
Și strânse îmbrățișări?
Amor,amor,amor mai bine mor
Făra iubita mea cerească cu aripi ca de înger,
Ce-n zborul ei mă poartă și pe mine la pieptu-i cald precum o mamă-și poartă pruncul...
Amorul este dorul dar și Raiul...
Cum să trăiesc iubito fară tine?
Doar moartea poate șterge suferința despărțirii seci și reci,
Ce n-o concep vreodată!
Amor,amor amor,ești tu blestem ori binecuvântare?
Te cer,te cânt și iar te chem
Fie râzând sau suspinând,
Te rog rămâi la mine!
(5 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu,tu,noi
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Apoi noutatea zilei este ea...
Dragostea ce-i răspândită pretutindeni !
Ai vazut albina cum sărută florile,
Culegând aroma parcă interminabil în zborul ei?
Soarele îi este prieten!
Ea fiind bucuria și clipa sau hărnicia
Zumzăie melodia aceea
Ce-o știm amândoi!
Eu,tu,noi!
Același refren,aceleași promisiuni
Ce pleacă și vin!
Nu-mi lua iubirea promisă,
Căci e absurd să-mi iei ce încă nu mi-ai dat..
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Privește pescărușii cum își traiesc jocul,
Lacul este al lor decând lumea
Nu le pasă de noi,
Își șoptesc magice cuvinte,
A iubirii sonoră culoare ce zboară ca un nor,
Povești spuse timid,
Poate-și fac suave declarații de amor nebun,
De unde poți știi ce-și spun?
Eu,tu,noi
Existăm oare în ochii lor?
Știu ei că dragostea doare când moare,
Că există tristețe și lacrimi
Și disperare?
Sau speranțe deșarte luate de vânt,
Gânduri ce se rotesc nebunește și pleacă departe?
Oare nu vorbește fiecare floare
Fiecare culoare,fiecare rază de soare,
Cu mine,cu tine,cu noi?
Eu,tu,noi cu toții respirăm sperând că niciodată nimeni nu moare...
Apoi moartea apare cu veșmântul ei negru și trist!
Eu,tu,noi...
Cum să nu mai fim?
Să ne pierdem veșnic ca un praf risipit de vânt...
Și dacă totuși moartea e cea care moare
Și nu are ultimul cuvânt?
Cred că-i mai potrivit un final optimist,
Tu o să-mi spui că mă iubești infinit,
Iar eu te voi ține strâns
Parfumul magic să-ți simt
Și-ți voi spune că nu-i vis!
Eu,tu,noi
Iubito,fericirea este în doi!
(25 februarie 2023-Irepetabila iubire)
Șoapte de dimineață
Iubito, îți voi șopti și astăzi
Ale sărutului promisiuni
Și voi lăsa îmbrățișările iubirii tale
Să îmi șoptească dragostea ce-ți poartă fără să vrea a ochilor culoare ce inima-mi străpung
Când îi privesc,
Când ți-i doresc și ți-i sărut,
Simțindu-i cum se zbat și cum clipesc...!
Aud acele șoapte ale tale,
Văd visele ce le trimiți
Te vreau din ce în ce mai tare,
Iar tu îmi spui că mă iubești,
Știind că nu-s povești de dimineață,
Îți reșoptesc și eu că te iubesc!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Buchet de gânduri de amor
Am prins în gândurile mele
Frumosu-ți chip de înger nepământean,
Purtându-ți sacru ca-ntr-un templu,
Imaginea surâsului copilăresc și diafan,
Dorind să te iubesc șoptit sau poate altfel,
Nici eu neștiind cum să o fac...
Dar sigur voi găsi o cale,
Să te cuprind în veșnicia fericită,
Chiar dacă sunt biet muritor,
Și nu sunt Zeu....
Există dragoste, există Dumnezeu,
Exiști doar tu în gândul meu!
Iubito,ești buchetul gândurilor mele,
Și fiecare gând este o floare
Ce-ți poartă chipul și parfumul,
Aroma ta este sfințită în lumină,
Și-i răspândită la răsărit sau asfințit,
Știu asta când te țin de mână,
Dar și atunci când te sărut!
(15 mai 2024 Vasilica dragostea mea)