Singurătatea
Sunt zile negre întunecate
În care aștept și tot nu vii
Eu stau în parc la masă noastră
Te-a aștept să vii, te-a aștept să vii
Doar gândurile mă alină
Că ci sufletul îmi este trist
Să mă înțeleagă nare cine
Doar tu puteai să mă alini
Sunt zile grele fără somn
În care aștept și tot nu vii
Singurătatea îmi bate în ușă
O las să intre că ci tu nu vii...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Tu rămâi
Poem: Ia-mă de mână
Compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit astăzi 65 de ani
Poem: As vrea
Poem: Teoria Vaselor Comunicante
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: Vibrație
Poem: La ieșirea dintr-un tunel
Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018