Simplu...iubire!
Azi voi merge la plimbare,
Pe-o potecă bine știută,
Unde-am căpătat o sărutare,
De la fata mult iubită
Era pentru prima dată,
Când țineam de mân-o fată,
Însă ei nu i-am spus asta,
Pân-am luat-o de nevastă
Bine îmi aduc aminte,
Că era o zi de toamnă,
Soarele era fierbinte,
Și noi calzi..iubită doamnă
Pe poteca mică, amintită,
Ne-am mărturisit iubirea,
Eu cu vocea puțin răgușită,
Ea ducând în jos, privirea
Sigur c-am fost foarte rușinați,
De cuvintele de-atunci rostite,
Și că eram noi prea apropiați,
Precum timbrele de plic lipite
O țin minte, cum în jur se uita,
Să n-o vadă cineva cu mine,
Mai precis, când ea mă săruta,
C-ar fi intrat în pământ, de rușine
La plimbare am fost noi împreună,
Să-ne-amintim de-a noastră întâlnire,
Și cum doi tineri au reușit să-și spună,
Cuvinte dulci, cu tâlc, rămase în iubire
Vă spun că și acum, după ani mulți,
Când am pășit noi pe poteca norocoasă,
Chiar dacă astăzi suntem, de mult adulți,
Emotia ne-a copleșit și ne-am întors acasă
Ce povestesc e purul adevăr,
Trăit de mine și a mea soție,
Și la mijloc n-a fost vorba..de Măr,
Să o cunosc, iubesc, pe-a mea Marie
Erau alte obiceiuri, mai demult,
Bunul simț obliga la decență,
Chiar și un sărut era prea mult,
Și unii l-au primit, doar..dupa licență!
Scrisă de Cezar!
Pe curănd!
