Прощёное воскресенье
Летят года, и вместе с ними жизнь,
Кто-то стареет, кто-то умирает,
В попытке душу в этот мир вложить,
В надежде, что нас это оправдает,
Да вот вложить, всё как-то не судьба,
Тому лет тридцать, много проще было,
То ль жизнь катком грубо прошла по нам,
То заказана уже по нам могила,
С деньгами, знаю было хорошо,
Без денег плоть б зачахла, захирела,
Но как при этом быть с своей душой,
Той что, как камень, какой год на шее,
Хватит делить друзья, враги, - забей,
В землю одну с тобой уйдём когда-то,
А там больших не нужно площадей,
Помпезно там не отмечают даты,
Там просто всё, поскольку пустота,
Там просто ничего уже не важно,
Но мы же тут, а тут скоро весна,
Мороз уже не тот и воздух влажный,
Боже, прости врагов, наших врагов,
Они не ведали, того чего творили,
Пошли поменьше всем нам страшных снов,
Мы все когда-то этот мир любили,
Мы все увязли в жизни и в долгах,
Давай простим, друг другу, всё что было …
Автор - Николай Таранцов
Poems in the same category
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
Ne consumăm iubirea!
Mă-ntorc, privesc, nimic nu văd
Dar simt că ești atât de-aproape,
Și parcă mă inviți să merg cu tine
Însă eu fug departe-n noapte.
Nu știu de ce refuz să mă apropii
Când inima îmi bate ca nebuna,
Iar mintea mă trimite către tine
Spunând că tu-mi vei fi stăpâna.
Ne știm demult, dar, cam atât
Fără a face pasul spre înainte,
Doar am flirtat și ne-am oprit
Fără a ține cont de simțăminte.
Și timpul trece, nu stă pe loc
Iar noi rămânem doar amici,
Ce bine-ar fi să trecem pragul
Și să scăpăm de-a noastre frici.
Simțim că-n noi sunt sentimente
Ce se doresc a fi puse-n-mpreună,
Dar încă ne lipsește cred curajul
De a iubi, a fi iubit și zice...noapte bună!
.............................................
Acum în doi ne consumăm iubirea
Ce încă arde-n noi și merge înainte,
Iar eu o povestesc prin vers cu rimă
Înșiruind pe foi, tot ce-mi aduc aminte!
Tu... și numai Tu...
M-ai sclipit dintr-o privire,
O privire de neuitat.
Dar la prima întâlnire,
Sămânța dragostei ai plantat.
Zâmbetul tău ce mă orbește,
Mă face fericit de zi cu zi.
Dar când dispare îmi zdrobește,
Inima în părți o mii.
Ochii tăi nemărginiți,
Îmi fur inima prin mituire.
Devin tot mai infiniți,
Fără nicio șansă de supraviețuire.
Să ții minte întotdeauna,
Lângă tine voi fii mereu.
Nici furtuna și nici minciuna,
Nu ne vor despărți de Dumnezeu.
(Dedicată unei persoane speciale)
Toamna la plimbare!
Aseară am ieșit la o plimbare
Pe străzi și prin parcul central,
Și am avut noroc să ascultăm
Folclor cântat de un rapsod local.
Pământul s-a acoperit cu frunza
Copacilor ce jeluiesc că-s dezgoliți,
Și cu amar se-ntreabă unul pe altul
Cum vor rezista când sunt viscoliți.
Din depărtare se-aude freamătul
Pădurii de pe munte, încă cu brazi,
Care cu frică zic omului cu drujba
Fii bun cu noi, de tot să nu ne razi.
Călcăm atenți pe străzile stricate
Ale orașului în plină transformare,
Care este ruină, iar edilii ne promit
Că Piatra va fi perlă, s-avem răbdare.
Simțim răceala frigului de toamnă
Când orologiul Turnului bate de nouă,
Privim la luna mică ce ne-ndeamnă
Să-ntindem pasul că pe la zece plouă.
E anotimp de toamnă cu flori ofilite
Demult cocorii s-au dus spre asfințit,
Pe străzi îmbrățișați suntem doar noi
Ne bucurăm că ce-am visat s-a împlinit
Cu lumea n-avem nimic de împărțit!
🎤 Mai frumoasă de Laura Stoica în franceză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Plus beau
Tu es loin et tu m'as
Un immense pouvoir
Je me réveille en souriant tous les jours
Quelle chance de t'avoir rencontré
Pendant longtemps, je n'ai pas cru à l'amour.
Je veux rester dans ton monde d'amour
Je n'ai jamais été amoureux comme ça auparavant
Le bonheur que je reçois
Je veux seulement le vivre avec toi
Avec toi j'apprends à aimer.
Vous me voyez
Plus belle que je ne le pense
tu me fais sentir
Que je suis le centre du monde
Et tu m'apaise, tu m'apaise, tu m'apaise
Avec des mots doux
Mon cœur ne veut pas lui mentir
Il ne veut pas que tu l'oublies.
Je veux rester dans ton monde d'amour
Pour me réveiller avec le sourire tous les jours
Le bonheur que je reçois
Je veux seulement le vivre avec toi
Avec toi j'apprends à aimer.
Vous me voyez
Plus belle que je ne le pense
tu me fais sentir
Que je suis le centre du monde
Et tu m'apaise, tu m'apaise, tu m'apaise
Avec des mots doux
Mon cœur ne veut pas lui mentir
Il ne veut pas que tu l'oublies.
Parfois sans toi
La route est dure
J'aimerais que tu sois avec moi,
Toujours avec moi.
Le bonheur que je reçois
Je veux seulement le vivre avec toi.
Vous me voyez
Plus belle que je ne le pense
tu me fais sentir
Que je suis le centre du monde
Et tu m'apaise, tu m'apaise, tu m'apaise
Avec des mots doux
Mon cœur ne veut pas lui mentir
Il ne veut pas que tu l'oublies.
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
Ne consumăm iubirea!
Mă-ntorc, privesc, nimic nu văd
Dar simt că ești atât de-aproape,
Și parcă mă inviți să merg cu tine
Însă eu fug departe-n noapte.
Nu știu de ce refuz să mă apropii
Când inima îmi bate ca nebuna,
Iar mintea mă trimite către tine
Spunând că tu-mi vei fi stăpâna.
Ne știm demult, dar, cam atât
Fără a face pasul spre înainte,
Doar am flirtat și ne-am oprit
Fără a ține cont de simțăminte.
Și timpul trece, nu stă pe loc
Iar noi rămânem doar amici,
Ce bine-ar fi să trecem pragul
Și să scăpăm de-a noastre frici.
Simțim că-n noi sunt sentimente
Ce se doresc a fi puse-n-mpreună,
Dar încă ne lipsește cred curajul
De a iubi, a fi iubit și zice...noapte bună!
.............................................
Acum în doi ne consumăm iubirea
Ce încă arde-n noi și merge înainte,
Iar eu o povestesc prin vers cu rimă
Înșiruind pe foi, tot ce-mi aduc aminte!
Tu... și numai Tu...
M-ai sclipit dintr-o privire,
O privire de neuitat.
Dar la prima întâlnire,
Sămânța dragostei ai plantat.
Zâmbetul tău ce mă orbește,
Mă face fericit de zi cu zi.
Dar când dispare îmi zdrobește,
Inima în părți o mii.
Ochii tăi nemărginiți,
Îmi fur inima prin mituire.
Devin tot mai infiniți,
Fără nicio șansă de supraviețuire.
Să ții minte întotdeauna,
Lângă tine voi fii mereu.
Nici furtuna și nici minciuna,
Nu ne vor despărți de Dumnezeu.
(Dedicată unei persoane speciale)
Toamna la plimbare!
Aseară am ieșit la o plimbare
Pe străzi și prin parcul central,
Și am avut noroc să ascultăm
Folclor cântat de un rapsod local.
Pământul s-a acoperit cu frunza
Copacilor ce jeluiesc că-s dezgoliți,
Și cu amar se-ntreabă unul pe altul
Cum vor rezista când sunt viscoliți.
Din depărtare se-aude freamătul
Pădurii de pe munte, încă cu brazi,
Care cu frică zic omului cu drujba
Fii bun cu noi, de tot să nu ne razi.
Călcăm atenți pe străzile stricate
Ale orașului în plină transformare,
Care este ruină, iar edilii ne promit
Că Piatra va fi perlă, s-avem răbdare.
Simțim răceala frigului de toamnă
Când orologiul Turnului bate de nouă,
Privim la luna mică ce ne-ndeamnă
Să-ntindem pasul că pe la zece plouă.
E anotimp de toamnă cu flori ofilite
Demult cocorii s-au dus spre asfințit,
Pe străzi îmbrățișați suntem doar noi
Ne bucurăm că ce-am visat s-a împlinit
Cu lumea n-avem nimic de împărțit!
🎤 Mai frumoasă de Laura Stoica în franceză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Plus beau
Tu es loin et tu m'as
Un immense pouvoir
Je me réveille en souriant tous les jours
Quelle chance de t'avoir rencontré
Pendant longtemps, je n'ai pas cru à l'amour.
Je veux rester dans ton monde d'amour
Je n'ai jamais été amoureux comme ça auparavant
Le bonheur que je reçois
Je veux seulement le vivre avec toi
Avec toi j'apprends à aimer.
Vous me voyez
Plus belle que je ne le pense
tu me fais sentir
Que je suis le centre du monde
Et tu m'apaise, tu m'apaise, tu m'apaise
Avec des mots doux
Mon cœur ne veut pas lui mentir
Il ne veut pas que tu l'oublies.
Je veux rester dans ton monde d'amour
Pour me réveiller avec le sourire tous les jours
Le bonheur que je reçois
Je veux seulement le vivre avec toi
Avec toi j'apprends à aimer.
Vous me voyez
Plus belle que je ne le pense
tu me fais sentir
Que je suis le centre du monde
Et tu m'apaise, tu m'apaise, tu m'apaise
Avec des mots doux
Mon cœur ne veut pas lui mentir
Il ne veut pas que tu l'oublies.
Parfois sans toi
La route est dure
J'aimerais que tu sois avec moi,
Toujours avec moi.
Le bonheur que je reçois
Je veux seulement le vivre avec toi.
Vous me voyez
Plus belle que je ne le pense
tu me fais sentir
Que je suis le centre du monde
Et tu m'apaise, tu m'apaise, tu m'apaise
Avec des mots doux
Mon cœur ne veut pas lui mentir
Il ne veut pas que tu l'oublies.
Other poems by the author
Patimile lui Hristos
Cu lacrimi Te privesc,
Cu lacrimi Te iubesc,
Cu lacrimi Te sărut smerit
Căci pentru mine-ai suferit.
Ajută-mi Doamne gândul meu
Smerit precum ești Tu să fie;
Să port cununa vieții
Întreaga veșnicie.
SINGURĂTATE
Ador amurgul ce se lasă,
Mă simt vrăjită de-ale tale șoapte,
Mi-e inima din ce în ce tot mai pustie
Vreau să te visez o-ntreagă veșnicie.
Te iubesc și vreau să te am alături
În nopțile reci aș vrea ca să te am;
Mi-ai fost mereu tot mai aproape
Deci, nu vreau ca să mai pleci.
Tot ce e în jur...este al meu,
De la pământ până la cer.
Vreau să fiu singură în nopțile senine
Iubită de întreaga lună plină.
Direcția opusă
Am rămas gol,
De orice sentiment desfăşurat prin exsistența unui cântec.
Am rămas fericit,sperând că am să-mi strig tihna,care lipseşte din inima mea.
Cât să mai merg oare?
Să mă mai plimb mult?
În neadins,neatins şi desprins,dintr-o pânză de păianjen,am zis.
Crează-mi te rog o lume,
Unde eu,va fi întotdeauna eu
Nu eu de azi,de mâine,sau de poimâine.
Cad pe o treaptă unde lumea e prea oarbă,şi-am rătăcit coborâtor,
Sfâşâit de un maraton.
Gol,pe dinăuntru gol,doar cu tine mă simt iar,om.
,, În somnul tău ,,
În somnul tău , ascuns sub. pleoape ,
Aș vrea ca visul să cobor ,
Astfel să știi cât de aproape
Pot fi de tine , când mi-e dor ..
Să simți cum trupul meu , de tine ,
Își leagă viața pentru veci ,
Împins de valuri sanguine
Ce trec prin vene mici și reci .
În somnul tău , măcar o clipă ,
Să te ating , aș vrea , ușor ,
Să simți iubirea , ce-nfiripă
Acel ceva , numit ,, amor ,,
De-aceea , mi-aș dori , o noapte ,
Să vin în somnul tău , în zbor ,
Să te sărut , să-ți spun în șoapte
Cât te iubesc și cât mi-e dor ..
Stefan K
Șoapte
Șoaptele ce stau ascunse in umbră,
Îmi țin de veghe in seara sumbră,
In care setea oarba de euforie,
Devine doar o stare de nostalgie.
Uneori aștept doar sa plece,
Ca sa nu îmi mai fie iar rece,
Ca sa pot să adorm in pace,
Fără să mai simt dureri de ace.
Prezența lor în subconștient,
E bulversantă de suficient,
Pentru mine, o simpla ființă,
Ce pare a fi desprinsă de conștiință.
Liniștea îmi e un haos de durere.
Plămadă
Doamne, sunt un adânc al neputinței,
Un întuneric umbrit de întuneric,
O lipsă aridă de ploaie,
O noapte fară stele,
Un mister fără de lună.
De o veșnicie îmi scriu tristețea pe ape adânci și pustii de lacuri,
Doamne, sunt un Adam izgonit,
Tăcut și uitat în urmă.
Voi coborâ mereu mereu spre abis?
Sau suflarea Ta va sufla din nou viata și lumina în nările mele,
Aprinzând în inima mea lumina învierii,
Pălpâind în tăcere?
Sau nu...
Patimile lui Hristos
Cu lacrimi Te privesc,
Cu lacrimi Te iubesc,
Cu lacrimi Te sărut smerit
Căci pentru mine-ai suferit.
Ajută-mi Doamne gândul meu
Smerit precum ești Tu să fie;
Să port cununa vieții
Întreaga veșnicie.
SINGURĂTATE
Ador amurgul ce se lasă,
Mă simt vrăjită de-ale tale șoapte,
Mi-e inima din ce în ce tot mai pustie
Vreau să te visez o-ntreagă veșnicie.
Te iubesc și vreau să te am alături
În nopțile reci aș vrea ca să te am;
Mi-ai fost mereu tot mai aproape
Deci, nu vreau ca să mai pleci.
Tot ce e în jur...este al meu,
De la pământ până la cer.
Vreau să fiu singură în nopțile senine
Iubită de întreaga lună plină.
Direcția opusă
Am rămas gol,
De orice sentiment desfăşurat prin exsistența unui cântec.
Am rămas fericit,sperând că am să-mi strig tihna,care lipseşte din inima mea.
Cât să mai merg oare?
Să mă mai plimb mult?
În neadins,neatins şi desprins,dintr-o pânză de păianjen,am zis.
Crează-mi te rog o lume,
Unde eu,va fi întotdeauna eu
Nu eu de azi,de mâine,sau de poimâine.
Cad pe o treaptă unde lumea e prea oarbă,şi-am rătăcit coborâtor,
Sfâşâit de un maraton.
Gol,pe dinăuntru gol,doar cu tine mă simt iar,om.
,, În somnul tău ,,
În somnul tău , ascuns sub. pleoape ,
Aș vrea ca visul să cobor ,
Astfel să știi cât de aproape
Pot fi de tine , când mi-e dor ..
Să simți cum trupul meu , de tine ,
Își leagă viața pentru veci ,
Împins de valuri sanguine
Ce trec prin vene mici și reci .
În somnul tău , măcar o clipă ,
Să te ating , aș vrea , ușor ,
Să simți iubirea , ce-nfiripă
Acel ceva , numit ,, amor ,,
De-aceea , mi-aș dori , o noapte ,
Să vin în somnul tău , în zbor ,
Să te sărut , să-ți spun în șoapte
Cât te iubesc și cât mi-e dor ..
Stefan K
Șoapte
Șoaptele ce stau ascunse in umbră,
Îmi țin de veghe in seara sumbră,
In care setea oarba de euforie,
Devine doar o stare de nostalgie.
Uneori aștept doar sa plece,
Ca sa nu îmi mai fie iar rece,
Ca sa pot să adorm in pace,
Fără să mai simt dureri de ace.
Prezența lor în subconștient,
E bulversantă de suficient,
Pentru mine, o simpla ființă,
Ce pare a fi desprinsă de conștiință.
Liniștea îmi e un haos de durere.
Plămadă
Doamne, sunt un adânc al neputinței,
Un întuneric umbrit de întuneric,
O lipsă aridă de ploaie,
O noapte fară stele,
Un mister fără de lună.
De o veșnicie îmi scriu tristețea pe ape adânci și pustii de lacuri,
Doamne, sunt un Adam izgonit,
Tăcut și uitat în urmă.
Voi coborâ mereu mereu spre abis?
Sau suflarea Ta va sufla din nou viata și lumina în nările mele,
Aprinzând în inima mea lumina învierii,
Pălpâind în tăcere?
Sau nu...