Parșiv
Ca o petală ofilită
te rupi încet și lent de mine.
Timpul e doar o ispită
în al vieții joc de rime.
Ca o picătura de ploaie
te prelingi adânc pe suflet
Apoi ieși cu nepăsare,
lasandu-mi răni și-un profund urlet.
Ca adierea vântului, îmi bati ușor în față
Tresărând vechi amintiri, din chinuita-mi viață.
De ce nu ai mai așteptat? De ce te-ai dus? Parșiv, râzând...
Eu am rămas goală, cu sufletu-mi plângând.
O secunda de-ai mai fi stat, sa fim din nou, doar eu cu tine
Sa iubim puternic chiar și ce-i mai rău in lume,
Sa simțim caldura unui răsărit de soare,
Sa ne îmbrățișăm cu dor, chiar dacă pământul moare...
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Oare...
Poem: Mai frumoasă de Laura Stoica în norvegiană
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea
Poem: Pentru un suflet ce nu i-a păsat
Poem: Steaua fara nume
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Poem: Mărturisire
Poem: Pulbere de nisip
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani