Parșiv
Ca o petală ofilită
te rupi încet și lent de mine.
Timpul e doar o ispită
în al vieții joc de rime.
Ca o picătura de ploaie
te prelingi adânc pe suflet
Apoi ieși cu nepăsare,
lasandu-mi răni și-un profund urlet.
Ca adierea vântului, îmi bati ușor în față
Tresărând vechi amintiri, din chinuita-mi viață.
De ce nu ai mai așteptat? De ce te-ai dus? Parșiv, râzând...
Eu am rămas goală, cu sufletu-mi plângând.
O secunda de-ai mai fi stat, sa fim din nou, doar eu cu tine
Sa iubim puternic chiar și ce-i mai rău in lume,
Sa simțim caldura unui răsărit de soare,
Sa ne îmbrățișăm cu dor, chiar dacă pământul moare...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Cristina Dumitru
Data postării: 29 iunie 2023
Vizualizări: 544
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Noapte albă
Poem: Satul meu
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
Poem: Vacanță
Poem: Epigrame XXIV
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO
Poem: Buclă temporală...
Poem: Natură
Ziua în care se publica una dintre cele mai celebre cărţi din istorie