Dezlegare
Sunt legat de tine,legat cu iubire
Legat de maini si legat la ochi
Nu admit vreo dezlegare de mine
Si voi sfarsi doar daca ma ingropi.
Dar tu vrei sa te dezlegi,te simt
In pieptul meu apasa tot mai tare
Aerul greu si al tau parfum..
Si aud un ecou surd de ingrijorare.
Si ma vei parasi ca alatadata
Ma vei lasa prada dezamagirii
Si cu regretul neimplinirii
Si candva,inima n-o sa mai poata.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Dan Blnd
Data postării: 30 septembrie 2023
Vizualizări: 420
Poezii din aceiaşi categorie
Alții
Unde-s mai puțini nuci, mai multe cruci
Oameni duc flori cu pereche,
Si se-ntorc doar cu regrete.
Alții plîng de dureri
Eu scriu cereri,
Către ceruri
Să mai fiți înc-o secund-alături.
Alții plîng de regrete
Eu încă mai caut momente,
În stînga și dreapta mea
Dar le găsesc doar în amintirea grea.
Alții plîng în hohote
Eu încă vă mai caut prin portrete,
Vă caut de-a vă-mbrățișa
Să mă opriți inima de-ami sfîșia...
Alții plîng și-s nedumeriți
De ce Doamne mi l-ai luat cînd eram atît de fericiți?!
Cînd iubeam și eram iubiți
Răniți, așteptăm să fim striviți.
Alții plîng în drum spre casă,
Unde singurătatea îi așteaptă la masă...
Cu flori moarte tăvălite pe terasă
Si-ș zic, mîine va fi mai frumoasă.
La studii!
O noapte și-o zi întreagă e lungul drum s-ajung la tine,
Mi-ai scris că ai doi ani de studii și-apoi vei fi cu mine.
Când ai plecat nu am crezut că timpul va trece-atât de greu,
Iar chipul tău îmi va apărea noapte de noapte în visul meu.
Un plan în doi, noi ne-am făcut cum să ne ținem iubirea vie,
Iar când te-ntorci să-mi fii a mea aleasă prin scris la primărie.
Nu a trecut decât opt luni de când te-am însoțit la gară,
Și-acum realizez că fără tine aici, viața îmi este amară.
Seară de seară Îl rog pe bunul Dumnezeu să ne-ntărească,
Mâna mereu pe noi s-o țină și de ispite să ne ferească.
.............................................................
Astăzi iubesc și sunt cu fata ce-a fost la studii în depărtare,
Iar viața-mi este fericită, împlinită și-o
mare...binecuvântare!
Sărut pe stradă
Un plus în fiecare zi
Sau poate o altfel de iubire,
Mai colorată cu noi nuanțe
Ce-mi vestesc,
Aceeași dragoste alcătuită din optimista nemurire,
Cu ființa ei ce-a renăscut
Din vocea-ți ce iubesc,
Iubire fără vreo măsură,
Nemăsurată îmi ești îți jur,
Adevărate jurămintele îmi sunt,
Și-aștept să crezi în mine...
Iar buzele-ți frumoase îmi spun să le sărut ,
Dar surd îmi zic că sunt,
Știind că nu-i pe stradă momentul care-ți place să te sărut,
Și mă prefac că nu vreau să te-ating,
Dar eu vreau să te fur definitiv
Să te iubesc fără măsură!
Un plus fie oricât de mic
Chiar și-o sclipire ce pleacă de la tine,
Înseamnă același infinit
O veșnică iubire pentru mine,
Și totusi te sărut!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Închinare
Parul ei negru, valuri revărsându-se in bolta plaviculei de lut
Pe de-a șirul spatelui meu, își fac loc fiorii
Ochii albaștri luminandu-i chipul tăcut
Îmi imaginez măduva ei osoasă, albă cum norii
Pășește tu pe scalpul meu, vreau sa mă simt viu
Luminează tu căile mele, pe mine nu mă lumina
Pășește-mi tu adevăr, dar nu mă lăsa să te știu
Fa din mine un altar, dar nu mi te închina
romantica se-nchina lumea
Te vad
stai pe loc
incoronezi prezentul
trecutul
viitorul
se misoreaza
le uit
frumoasa
nepatrunsa
calma
altfel
nu te schimbi
esti
modelul
niciodata perfectiunea
nu moare
sa cada
stelele
pe pamant
sa nvie mortii
din morminte...
am pozat
frumusete
e instabila
dar nu se lipeste
alunecoasa este
printre randuri
goale si negre
saturate...
umbre
ceata
intrebari
carti intregi parca
nu spun nimica
albe masti
scena se goleste
ameteala
ochii ma inseala ?
fulgi de nea
unici, orginali
asteapta perechea
probabilitate
visul
primeste trup
si inima calda
o voce
scufunda-n
relaxare
lebede
valuri
bomboane
parfumuri
adrenalina
toate fara gust
si dulci
curajul si teama
ca yin si yang
alterneaza
se vaneaza reciproc
genunchii se topesc
sufletul tremura
pierdut in decor
clipesc
respira !
acuma stiu
puterea
ce clatina
si canta
se apropie
ma invadeaza
cucereste
scuturi
goluri
procesoare
capitale
furioasa
cauta si stanci
sa sparga
cine sunt
calatorul
curiosul
nesfarsitul
in absolut
gandurile mele
putrezit
ca un covor
de frunzee aurii
regina
paseste
nu reusesc
sa le ridic
si pomii se inchina
izviare le vorbesc
cuvantatoarele
te admira
realizez
sunt ceva
cand si tu
si eu
fumegam energie
acumulam prospetime
dansam
ne sufocam
gandim
asteptam
atacam necunoscutul
transpiram cenusa
bem raze
respiram culoare
in sfarsit
topim
oceane inghetate
racim vulcani
spargem cerul
cu aripile noastre(visurile noastre)
visul ce se intrupeaza
niciodata
nu moare
cand esti
cu mine
iubirea
inghenuncheaza
inaintea privirilor
a doi muritori
simpli si speciali
timpul
stelele
apele
vantul
viata
stau pe loc
paralizeaza
ceilalti saliveaza
noi traim
cu adevarat
in lumea noastra
ce se cutremura
arde
se cladeste
se surpa instabila
sparge diamante
ocroteste mistere
leaga stele
invarte galaxi
totul special
pentru a fi romantic...
imposibilul
este desfiintat
legile
devin elastice
buzele
se intind
sa ma inghita cu totul
mintile rezoneaza
inimile
se contopesc
pierzandu-si conturul
deci cine sunt ?
nu conteaza !
Alții
Unde-s mai puțini nuci, mai multe cruci
Oameni duc flori cu pereche,
Si se-ntorc doar cu regrete.
Alții plîng de dureri
Eu scriu cereri,
Către ceruri
Să mai fiți înc-o secund-alături.
Alții plîng de regrete
Eu încă mai caut momente,
În stînga și dreapta mea
Dar le găsesc doar în amintirea grea.
Alții plîng în hohote
Eu încă vă mai caut prin portrete,
Vă caut de-a vă-mbrățișa
Să mă opriți inima de-ami sfîșia...
Alții plîng și-s nedumeriți
De ce Doamne mi l-ai luat cînd eram atît de fericiți?!
Cînd iubeam și eram iubiți
Răniți, așteptăm să fim striviți.
Alții plîng în drum spre casă,
Unde singurătatea îi așteaptă la masă...
Cu flori moarte tăvălite pe terasă
Si-ș zic, mîine va fi mai frumoasă.
La studii!
O noapte și-o zi întreagă e lungul drum s-ajung la tine,
Mi-ai scris că ai doi ani de studii și-apoi vei fi cu mine.
Când ai plecat nu am crezut că timpul va trece-atât de greu,
Iar chipul tău îmi va apărea noapte de noapte în visul meu.
Un plan în doi, noi ne-am făcut cum să ne ținem iubirea vie,
Iar când te-ntorci să-mi fii a mea aleasă prin scris la primărie.
Nu a trecut decât opt luni de când te-am însoțit la gară,
Și-acum realizez că fără tine aici, viața îmi este amară.
Seară de seară Îl rog pe bunul Dumnezeu să ne-ntărească,
Mâna mereu pe noi s-o țină și de ispite să ne ferească.
.............................................................
Astăzi iubesc și sunt cu fata ce-a fost la studii în depărtare,
Iar viața-mi este fericită, împlinită și-o
mare...binecuvântare!
Sărut pe stradă
Un plus în fiecare zi
Sau poate o altfel de iubire,
Mai colorată cu noi nuanțe
Ce-mi vestesc,
Aceeași dragoste alcătuită din optimista nemurire,
Cu ființa ei ce-a renăscut
Din vocea-ți ce iubesc,
Iubire fără vreo măsură,
Nemăsurată îmi ești îți jur,
Adevărate jurămintele îmi sunt,
Și-aștept să crezi în mine...
Iar buzele-ți frumoase îmi spun să le sărut ,
Dar surd îmi zic că sunt,
Știind că nu-i pe stradă momentul care-ți place să te sărut,
Și mă prefac că nu vreau să te-ating,
Dar eu vreau să te fur definitiv
Să te iubesc fără măsură!
Un plus fie oricât de mic
Chiar și-o sclipire ce pleacă de la tine,
Înseamnă același infinit
O veșnică iubire pentru mine,
Și totusi te sărut!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Închinare
Parul ei negru, valuri revărsându-se in bolta plaviculei de lut
Pe de-a șirul spatelui meu, își fac loc fiorii
Ochii albaștri luminandu-i chipul tăcut
Îmi imaginez măduva ei osoasă, albă cum norii
Pășește tu pe scalpul meu, vreau sa mă simt viu
Luminează tu căile mele, pe mine nu mă lumina
Pășește-mi tu adevăr, dar nu mă lăsa să te știu
Fa din mine un altar, dar nu mi te închina
romantica se-nchina lumea
Te vad
stai pe loc
incoronezi prezentul
trecutul
viitorul
se misoreaza
le uit
frumoasa
nepatrunsa
calma
altfel
nu te schimbi
esti
modelul
niciodata perfectiunea
nu moare
sa cada
stelele
pe pamant
sa nvie mortii
din morminte...
am pozat
frumusete
e instabila
dar nu se lipeste
alunecoasa este
printre randuri
goale si negre
saturate...
umbre
ceata
intrebari
carti intregi parca
nu spun nimica
albe masti
scena se goleste
ameteala
ochii ma inseala ?
fulgi de nea
unici, orginali
asteapta perechea
probabilitate
visul
primeste trup
si inima calda
o voce
scufunda-n
relaxare
lebede
valuri
bomboane
parfumuri
adrenalina
toate fara gust
si dulci
curajul si teama
ca yin si yang
alterneaza
se vaneaza reciproc
genunchii se topesc
sufletul tremura
pierdut in decor
clipesc
respira !
acuma stiu
puterea
ce clatina
si canta
se apropie
ma invadeaza
cucereste
scuturi
goluri
procesoare
capitale
furioasa
cauta si stanci
sa sparga
cine sunt
calatorul
curiosul
nesfarsitul
in absolut
gandurile mele
putrezit
ca un covor
de frunzee aurii
regina
paseste
nu reusesc
sa le ridic
si pomii se inchina
izviare le vorbesc
cuvantatoarele
te admira
realizez
sunt ceva
cand si tu
si eu
fumegam energie
acumulam prospetime
dansam
ne sufocam
gandim
asteptam
atacam necunoscutul
transpiram cenusa
bem raze
respiram culoare
in sfarsit
topim
oceane inghetate
racim vulcani
spargem cerul
cu aripile noastre(visurile noastre)
visul ce se intrupeaza
niciodata
nu moare
cand esti
cu mine
iubirea
inghenuncheaza
inaintea privirilor
a doi muritori
simpli si speciali
timpul
stelele
apele
vantul
viata
stau pe loc
paralizeaza
ceilalti saliveaza
noi traim
cu adevarat
in lumea noastra
ce se cutremura
arde
se cladeste
se surpa instabila
sparge diamante
ocroteste mistere
leaga stele
invarte galaxi
totul special
pentru a fi romantic...
imposibilul
este desfiintat
legile
devin elastice
buzele
se intind
sa ma inghita cu totul
mintile rezoneaza
inimile
se contopesc
pierzandu-si conturul
deci cine sunt ?
nu conteaza !
Alte poezii ale autorului
Mi-a trebuit
Mi-a trebuit întreaga viața
Și gând adanc,îndelungat
Intr-un cadru întunecat,
Ca sa-mi dau seama de fapt
Ca atârn de-un fir de ața.
Mi-a trebuit profunzime
Ochii sa închid și sa visez
Conștiința sa-mi fie treaza
Ca sa mi dau seama ca apusul…
Mi e apogeu,
Iar răsăritul doar mă întristează
Amurgul nostru
Nu mai ești cum te stiam
Nu mai sunt cum mă stiai
Separarea bate-n geam
Ar striga dar n-are grai.
Amurgul nostru a sosit
Cale înapoi nu mai exista
Flacara noastra a murit
Acum e doar o poezie ..
Trista.
Suflet efemer
Aflandu-ma intr-un bahic ritual
Astept dimineata sa pot adormii
Stiind ca sunt un suflet banal
La venirea zorilor de zi.
Tristetea face pace cu singuratatea
Iar sufletul meu urla in ecou
Ar vrea sa-l cuprinda efemeritatea
Dar va dainui ca intr-un tablou.
Vis lucid
Era noapte si tu rară
Şi te auzeam in vis.
Şi sunai ca-n paradis,
Ca o coardă de chitară.
Lucea fereastra veche in noapte
Cu sticla-i crăpată prin care
Se strecura vie amintirea ta
Vibrându-mi urechea cu şoapte.
Intrai nepoftita si ma făceai
Să tremur la zumzete mici
Imi era frica sa-mi intri-n vis?
Sau deja intrasei si erai aici?
Şi nu mai esti o realitate..
În vis mi-e luna in eclipsă
Nu mai exişti si-acum te simt
Ca fumul de țigară stinsă.
Mi-a trebuit
Mi-a trebuit întreaga viața
Și gând adanc,îndelungat
Intr-un cadru întunecat,
Ca sa-mi dau seama de fapt
Ca atârn de-un fir de ața.
Mi-a trebuit profunzime
Ochii sa închid și sa visez
Conștiința sa-mi fie treaza
Ca sa mi dau seama ca apusul…
Mi e apogeu,
Iar răsăritul doar mă întristează
Amurgul nostru
Nu mai ești cum te stiam
Nu mai sunt cum mă stiai
Separarea bate-n geam
Ar striga dar n-are grai.
Amurgul nostru a sosit
Cale înapoi nu mai exista
Flacara noastra a murit
Acum e doar o poezie ..
Trista.
Suflet efemer
Aflandu-ma intr-un bahic ritual
Astept dimineata sa pot adormii
Stiind ca sunt un suflet banal
La venirea zorilor de zi.
Tristetea face pace cu singuratatea
Iar sufletul meu urla in ecou
Ar vrea sa-l cuprinda efemeritatea
Dar va dainui ca intr-un tablou.
Vis lucid
Era noapte si tu rară
Şi te auzeam in vis.
Şi sunai ca-n paradis,
Ca o coardă de chitară.
Lucea fereastra veche in noapte
Cu sticla-i crăpată prin care
Se strecura vie amintirea ta
Vibrându-mi urechea cu şoapte.
Intrai nepoftita si ma făceai
Să tremur la zumzete mici
Imi era frica sa-mi intri-n vis?
Sau deja intrasei si erai aici?
Şi nu mai esti o realitate..
În vis mi-e luna in eclipsă
Nu mai exişti si-acum te simt
Ca fumul de țigară stinsă.
Mi-a trebuit
Mi-a trebuit întreaga viața
Și gând adanc,îndelungat
Intr-un cadru întunecat,
Ca sa-mi dau seama de fapt
Ca atârn de-un fir de ața.
Mi-a trebuit profunzime
Ochii sa închid și sa visez
Conștiința sa-mi fie treaza
Ca sa mi dau seama ca apusul…
Mi e apogeu,
Iar răsăritul doar mă întristează
Amurgul nostru
Nu mai ești cum te stiam
Nu mai sunt cum mă stiai
Separarea bate-n geam
Ar striga dar n-are grai.
Amurgul nostru a sosit
Cale înapoi nu mai exista
Flacara noastra a murit
Acum e doar o poezie ..
Trista.