Parșiv

Ca o petală ofilită

te rupi încet și lent de mine.

Timpul e doar o ispită

în al vieții joc de rime.


Ca o picătura de ploaie 

te prelingi adânc pe suflet 

Apoi ieși cu nepăsare,

lasandu-mi răni și-un profund urlet.

 

Ca adierea vântului, îmi bati ușor în față

Tresărând vechi amintiri, din chinuita-mi viață.

De ce nu ai mai așteptat? De ce te-ai dus? Parșiv, râzând... 

Eu am rămas goală, cu sufletu-mi plângând.

 

O secunda de-ai mai fi stat, sa fim din nou, doar eu cu tine

Sa iubim puternic chiar și ce-i mai rău in lume,

Sa simțim caldura unui răsărit de soare,

Sa ne îmbrățișăm cu dor, chiar dacă pământul moare...

Category: Love poems

All author's poems: Cristina Dumitru poezii.online Parșiv

Date of posting: 29 июня 2023

Added in favorites: 1

Timp de citire: ~2 min.

Views: 1224

Log in and comment!

Categories

Love poems Love poems Parting poems Parting poems Poems about nature Poems about nature Spring poems Spring poems Poems dedicated to Mothers Poems dedicated to Mothers Poems for children Poems for children About parental home About parental home Poems for Dad Poems for Dad Poems about animals Poems about animals Poems about death Poems about death Philosophical poem Philosophical poem Confessional poems Confessional poems Sad poems Sad poems Motivational poems Motivational poems Prose Prose Christmas carols Christmas carols Funny poems Funny poems The patriotic poems The patriotic poems Poems March 8 Poems March 8 Easter poems Easter poems New Year Poems New Year Poems Diverse poems Diverse poems Thoughts Thoughts Poems dedicated Poems dedicated Congratulations Congratulations Friendship poems Friendship poems

Poems in the same category

Tristețea

Așa de trist n-am fost eu niciodată
și oboseala tare m-a cuprins;
ca o durere, dorul mă apasă,
lăsând în urmă suflet pârjolit.

 

E o tristețe care mă-nfioară,
aruncându-mă undeva în trecut,
punând pe-al genelor povară
a despărțirii — rece, sec sărut.

 

M-am despărțit de casa părintească
atunci când zorile au răsărit;
cu un zâmbet desenat pe față,
pe drumul lung al vieții am pornit.

 

Eu am trecut prin lanurile de vară,
cu roua lor pe față m-am spălat,
și-n mirosul dulce de secară
cu dragostea de viață m-am îmbătat.

 

Ca un naiv, credeam că acea vară
pe-o veșnicie mie mi s-a dat;
n-am observat cum vara, ca o pară,
a ars în focul soarelui, necruțat.

 

A ars, lăsând un fum de toamnă ceoară
cu care parcă am fost orbit,
și frunza vieții e deja mai rară,
iar eu devin din ce în ce ofilit.

 

Sunt obosit, cum n-am fost niciodată;
tristețea mă alintă cu un sărut.
Nu-mi pare rău de vara terminată —
dar mi-e păcat de zâmbetul pierdut…

 

More ...

Lost paradise

A visat în ceasul morții

Cum s-au scuturat copacii.

Ea se-ndreaptă spre fereastră

Și fața i se face albă.

Cassian vrea să intre, dar sufletul ei nu-l lasă,

El cu strigăt furios deschide ușa, încă îi pasă.

Alături de plânsetele lui și fața ei cu zâmbet indiferent,

S-aud ultimele sunete ale ceasului persistent.

Ea îi cade deja moartă, bietul trandafir uscat,

Un cadavru lipsit de viață; a plecat, lăsând în urmă al său păcat.

Totuși, e plină lumea de suflete pustii.

 

Autor Zamurca Alina 

Compusă pe 18.02.2025

More ...

Chitaristul de la 48

Vastele căi, timpurii cuvinte ale sufletului cheie
Rochia rece a vântului, veșmânt alb de
paie
Emanări a două note, sentimente inimii gazde
Acum oferind numai ale sufletului versuri
calde
Urechii blânde trecătoare să lase dor de șoade,
Stătătoare versuri care,
A mea repetată venire, nefericire a două aure
Trecătoare note-n vânt
Est al culoarului, vechi gânduri în urmă lăsând
Partituri de nedescris
Undelemn pentru amândoi, pe foaia albă
scris
Pandantiv nevăzut de mulți, pentru ce-i decis.

 

Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"

More ...

Colega mea de grădiniță

Colega mea de grădiniță

Frumoasă, dulce cu codițe

Ne-an întânlit pe drumul vieții,

Te admiram,eu băiat și tu fetiță.

 

Tu zvăpăiată și activă,eu un rezervat,

Vorbeai câte în lună și în stele

Eu cu drag te-am ascultat

Pe o bancă într-un parc.

 

Ne plimbam ținându-ne de mână

Serveam prăjituri ori înghețată

Tu erai o surioară ,eu un frățior

Dar nu vorbeam despre viitor.

 

Mă gândeam ades la tine,

Să te văd îmi era dor

Vorbele de duh și pline de humor

Ne făcea să râdem amândoi în cor.

 

Cât a ținut prietenia noastră?

N-ai bănuit nimic?

Până într-o zi când ,nu ne-am întânlit

Și mi-am simțit sufletul rănit ...

 

Te-am întânlit pe stradă

Te-am strâns în brațe fericit

Ce ne lega de atâta vreme ,ce era?

Era doar iubirea ,iubirea ne lega!...

More ...

Noapte plină

Noaptea mă ține trează cu ea,

Iar luna cântă nopții din vioară,

Ochii mei nu găsesc odihna,

Căci gândul meu la tine tot zboară.

 

Cu ochii larg deschiși, mi te închipui cum dormi,

Cum te-nvelești în vise și în stele,

Și nu mai văd nimic, doar chipul tău,

Ce se strecoară în nopțile mele.

 

Doar eu, cu luna și sunetele viorii,

Mai rezistăm în nopțile pline,

Rămâne luna, iar eu, somnambulul,

Ce se gândește la tine.

More ...

Război de toamnă

Plâng chitările în parcul întunecat,

picăturile de ploaie cad abrupt,

lovesc băncile bandajate de călători nevinovați

și până și toamna se revoltă în fața mea.

Mă apasă vântul pe rana deschisă,

dar parcă durerea e ca o umbră

ce mă urmărește, dar nu se face simțită,

ca un regret pe care-l ai toată viața.

Îmi șoptește o voce în ureche

cuvinte calde, însă în zadar

când glasul tău de gheață e tot ce cunosc

și tot ce mă face să nu vreau să dispar.

Eclipsa de toamnă se vede în ochii tăi

și atingerea ta mă arde cu dor,

pe când trupul mi-e o explozie de amor.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍
#Interesting  Autor: Alexia
This site uses cookies. By continuing to browse, you agree to the use of cookies. Cookie Policy.