Exod
Văd cerul cum curge în lacrimi divine,
Iar inima îmi trezește numai suspine.
Privesc în delir cum ții-n brațele tale
O rază de destin, dar nu pentru mine.
Inima-mi spune că sunt daltonist,
Dar nu știe faptul că ochii mei expresionist
Refuză să-ți vadă colorata fericire,
Care… nu mie îmi aparține,
Dar cerul vieții stă să cadă peste tine
Căci nu știi inima ta în a cui mână este.
De ce cresc florile fericirii tale-n lumină,
Udându-le eu, cu lacrima mea divină?
Tu ești, ceea ce numesc, miez de miazăzi,
Procreată să aducă fericire pe pământ
Și sper ca sufletul meu îl vei limpezi
Zace de mult timp în el un frământ….
Acum pun speranțele pe raftul piedestal,
Așteptând să răsară de după suspine soarele,
Privind cum le luminează în clipe zenital
Curgând cerul în lacrimile mele.
Category: Love poems
All author's poems: Florin Dumitriu
Date of posting: 31 декабря 2021
Views: 1319
Poems in the same category
De ce eu te iubesc
De ce eu te iubesc?
Hm. Buna intrebare..
In tine eu gasesc
Ce nimeni nu mai are...
Tu esti frumos si dulce,
Tu stii sa ma Accepti..
Imi daruiesti iubire
Nimic tu nu regreti...
Miai fost mereu alaturi
De cind neam cunoscut
Miai aprins iubirea
Cu primul tau sarut...
As vrea sa fii cu mine
In fiecare zi..
Dar nui posibil .. doare
Si simt ca team pierdut..
Atita timp cit EA..
Pe tine te atinge
Eu turb ca o nebuna
Ma musc pina la singe ..
Dar sper ca intro zi
La piept tu ma vei stringe
Soptind-umi dulce tare
Ajunge..nu mai plinge...
De azi,eu sint cu tine
De azi , eu sint al tau
Iubito..stii tu bine
Putea fi si mai rau..
Dar am trecut de toate
De griji si de nevoi
Ele-au ramas in spate
Acum sintem doar NOI!
Poate exagerez
Poate exagerez,
Poate nu-i corect
Ce gândesc,
Poate imaginația
Mi-e prea bogată,
Poate nu am fost
Niciodată,
A ta dulce fată.
Ai fost un vis.
Să ne iubim
Nu ne-a fost scris...
Nu ai fost ceva
Realizabil...
Am fost doar
Un conversator,
Foarte confortabil.
Ai fost un vis de noapte
În care mă cuprindeai
În fierbinți șoapte.
Ai fost o iluzie,
O fantasmă,
Eroul principal
Din a mea basmă...
Ai fost regele
Din al meu regat,
Ceva mai presus,
Mai mult ca împărat.
Erai soarele la răsărit,
Erai luna la apus...
Erai universul...
Ceva mai presus,
Ai fost perfecționismul,
Ceva ideal...
Pentru al meu suflet,
Ai fost ceva fatal...
Astăzi
Nu Cerul astăzi mi te-a trimis
Să-ți spun cât te iubesc din nou
Sau poate chiar Destinul scris
Ce nu glumește când are Tainele lui de-ndeplinit?
Să fie Însuși Dumnezeu zâmbind
Cel care stă ascuns de-atâta timp
Dar știe toate ce-s în gând
Și ne salvează blând,
Noi oamenii neștiind nimic din ființa Lui?
Să fie El actorul cel timid
Ce ne-a împacat ca pe copiii ce se ceartă
Pe jucării neînsemnate și stricate?
Iubito, tu ești cea care-mi apari in vis,
Sau cea care exiști etern,
Dorindu-te fără să pot a te atinge în vreun chip!
Te sărutam visând ca mai apoi să te topești aevea
Când visul se sfârșea lăsând tristețe-n urma ta...
Iubita mea te rog să mai revi oricând
Ce-s eu decât o piatră fără simțământ
De nu-s in preajma ta?
(5 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
"Ja, einmal ich träumte" în portugheză
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Sim, uma vez sonhei
Sim, uma vez sonhei com um raio de sol,
onde nos conhecemos, em algum lugar do espaço.
Nunca me senti tão sortudo como nunca antes na minha vida,
porque pela primeira vez você sorri de volta.
Eu não acredito em sonhos, não importa o quanto eu tente
Mas espero que um dia eu te veja
no nascer do sol roxo, quando nos encontrarmos novamente,
o mesmo caminho será seguido.
Sim, uma vez sonhei com um raio de sol,
onde nos conhecemos, em algum lugar do espaço.
Nunca me senti tão sortudo como nunca antes na minha vida,
porque pela primeira vez você sorri de volta.
Eu não acredito em sonhos, não importa o quanto eu tente
Mas espero que um dia eu te veja
no nascer do sol roxo, quando nos encontrarmos novamente,
o mesmo caminho será seguido.
Sim, uma vez sonhei com um raio de sol,
onde nos conhecemos, em algum lugar do espaço.
Nunca me senti tão sortudo como nunca antes na minha vida,
porque pela primeira vez você sorri de volta.
Sim, uma vez sonhei com um raio de sol,
onde nos conhecemos, em algum lugar do espaço.
O sonho chega ao fim, o sol afundou no mar
e quando acordei não te encontrei mais.
Dragoste cu sufix
Croieşte-mă în linii consistente
Să nu m-atingi cu mâini indiferente
Îmi dai în nopţi lungi vise consecvente
Când te arăţi mereu doar pe fragmente
Sunt două trupuri, două monumente
Al meu, al tău, fără considerente.
În întâlniri din nopţi cu stele lente.
Noi, două inimi cu direcţii-adiacente,
Două buze şi doi ochi ca semnalmente,
Timpul şi spaţiul dintre noi absente
Nu poţi fi tu cel care face fente
Ştiind că eu trăiesc din sentimente,
De iluzii monumente...
Nu cer, nu vreau s-aud de argumente
Şi de idei, gânduri demente
Că dragostea e din sertarul condimente,
De la departamentul asistente,
Că este lux de visuri imanente.
Nu vreau la ipocriţi abonamente,
Ci din iubire sa-mi plătesc la viaţă rente.
Acestea sunt din cele inerente,
Hai să fim pentru suflet alimente,
Să ne iubim literalmente!
Altă viață
Poate nu știu să iubesc sau să ofer
Iubirea ca o molimă, de care m-am lipsit
Cum să ofer o întreagă iubire , când eu
Nu sunt decât pe jumate
Ce caut aici ? când toți sunt în același timp
Dar eu nu simt că aparțin lumii
Diferit de creațiile naturii
Care știu să iubească și sunt iubiți
Iubirea ce-o simt e rece ca un foc stins
Căldura de care vorbesc ei, ca un val ce te îmbată
Dar pe mine nu, doar mă sufocă
Vreau liniștea ce-mi răsună în extremitate
Să-mi înec toate aspirațiile, ceva ce n-ar fi trebuit
Să-ndrăznec să visez, e greșit să îți dorești
Mai mult decât ai, e prea târziu să mă mai trezesc
Somnul din care nu mă voi mai trezii
Sunt salvat de ce numesc viețile iubire….
De ce eu te iubesc
De ce eu te iubesc?
Hm. Buna intrebare..
In tine eu gasesc
Ce nimeni nu mai are...
Tu esti frumos si dulce,
Tu stii sa ma Accepti..
Imi daruiesti iubire
Nimic tu nu regreti...
Miai fost mereu alaturi
De cind neam cunoscut
Miai aprins iubirea
Cu primul tau sarut...
As vrea sa fii cu mine
In fiecare zi..
Dar nui posibil .. doare
Si simt ca team pierdut..
Atita timp cit EA..
Pe tine te atinge
Eu turb ca o nebuna
Ma musc pina la singe ..
Dar sper ca intro zi
La piept tu ma vei stringe
Soptind-umi dulce tare
Ajunge..nu mai plinge...
De azi,eu sint cu tine
De azi , eu sint al tau
Iubito..stii tu bine
Putea fi si mai rau..
Dar am trecut de toate
De griji si de nevoi
Ele-au ramas in spate
Acum sintem doar NOI!
Poate exagerez
Poate exagerez,
Poate nu-i corect
Ce gândesc,
Poate imaginația
Mi-e prea bogată,
Poate nu am fost
Niciodată,
A ta dulce fată.
Ai fost un vis.
Să ne iubim
Nu ne-a fost scris...
Nu ai fost ceva
Realizabil...
Am fost doar
Un conversator,
Foarte confortabil.
Ai fost un vis de noapte
În care mă cuprindeai
În fierbinți șoapte.
Ai fost o iluzie,
O fantasmă,
Eroul principal
Din a mea basmă...
Ai fost regele
Din al meu regat,
Ceva mai presus,
Mai mult ca împărat.
Erai soarele la răsărit,
Erai luna la apus...
Erai universul...
Ceva mai presus,
Ai fost perfecționismul,
Ceva ideal...
Pentru al meu suflet,
Ai fost ceva fatal...
Astăzi
Nu Cerul astăzi mi te-a trimis
Să-ți spun cât te iubesc din nou
Sau poate chiar Destinul scris
Ce nu glumește când are Tainele lui de-ndeplinit?
Să fie Însuși Dumnezeu zâmbind
Cel care stă ascuns de-atâta timp
Dar știe toate ce-s în gând
Și ne salvează blând,
Noi oamenii neștiind nimic din ființa Lui?
Să fie El actorul cel timid
Ce ne-a împacat ca pe copiii ce se ceartă
Pe jucării neînsemnate și stricate?
Iubito, tu ești cea care-mi apari in vis,
Sau cea care exiști etern,
Dorindu-te fără să pot a te atinge în vreun chip!
Te sărutam visând ca mai apoi să te topești aevea
Când visul se sfârșea lăsând tristețe-n urma ta...
Iubita mea te rog să mai revi oricând
Ce-s eu decât o piatră fără simțământ
De nu-s in preajma ta?
(5 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
"Ja, einmal ich träumte" în portugheză
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Sim, uma vez sonhei
Sim, uma vez sonhei com um raio de sol,
onde nos conhecemos, em algum lugar do espaço.
Nunca me senti tão sortudo como nunca antes na minha vida,
porque pela primeira vez você sorri de volta.
Eu não acredito em sonhos, não importa o quanto eu tente
Mas espero que um dia eu te veja
no nascer do sol roxo, quando nos encontrarmos novamente,
o mesmo caminho será seguido.
Sim, uma vez sonhei com um raio de sol,
onde nos conhecemos, em algum lugar do espaço.
Nunca me senti tão sortudo como nunca antes na minha vida,
porque pela primeira vez você sorri de volta.
Eu não acredito em sonhos, não importa o quanto eu tente
Mas espero que um dia eu te veja
no nascer do sol roxo, quando nos encontrarmos novamente,
o mesmo caminho será seguido.
Sim, uma vez sonhei com um raio de sol,
onde nos conhecemos, em algum lugar do espaço.
Nunca me senti tão sortudo como nunca antes na minha vida,
porque pela primeira vez você sorri de volta.
Sim, uma vez sonhei com um raio de sol,
onde nos conhecemos, em algum lugar do espaço.
O sonho chega ao fim, o sol afundou no mar
e quando acordei não te encontrei mais.
Dragoste cu sufix
Croieşte-mă în linii consistente
Să nu m-atingi cu mâini indiferente
Îmi dai în nopţi lungi vise consecvente
Când te arăţi mereu doar pe fragmente
Sunt două trupuri, două monumente
Al meu, al tău, fără considerente.
În întâlniri din nopţi cu stele lente.
Noi, două inimi cu direcţii-adiacente,
Două buze şi doi ochi ca semnalmente,
Timpul şi spaţiul dintre noi absente
Nu poţi fi tu cel care face fente
Ştiind că eu trăiesc din sentimente,
De iluzii monumente...
Nu cer, nu vreau s-aud de argumente
Şi de idei, gânduri demente
Că dragostea e din sertarul condimente,
De la departamentul asistente,
Că este lux de visuri imanente.
Nu vreau la ipocriţi abonamente,
Ci din iubire sa-mi plătesc la viaţă rente.
Acestea sunt din cele inerente,
Hai să fim pentru suflet alimente,
Să ne iubim literalmente!
Altă viață
Poate nu știu să iubesc sau să ofer
Iubirea ca o molimă, de care m-am lipsit
Cum să ofer o întreagă iubire , când eu
Nu sunt decât pe jumate
Ce caut aici ? când toți sunt în același timp
Dar eu nu simt că aparțin lumii
Diferit de creațiile naturii
Care știu să iubească și sunt iubiți
Iubirea ce-o simt e rece ca un foc stins
Căldura de care vorbesc ei, ca un val ce te îmbată
Dar pe mine nu, doar mă sufocă
Vreau liniștea ce-mi răsună în extremitate
Să-mi înec toate aspirațiile, ceva ce n-ar fi trebuit
Să-ndrăznec să visez, e greșit să îți dorești
Mai mult decât ai, e prea târziu să mă mai trezesc
Somnul din care nu mă voi mai trezii
Sunt salvat de ce numesc viețile iubire….
Other poems by the author
Marturie I
Iubita mea, îți ce o rugă minunată,
Să-i dai fiicei noastre
Zâmbetul tău angelic
Sau ochii tăi precum stelele,
Ca atunci când noi nu o să mai fim,
Să rămână mărturie pe acest pământ
De ce te-am iubit…
Tu ești răspunsul
Tu ești răspunsul când lumea mă frânge,
când noaptea mă strigă și ziua mă stinge.
Ești visul pe care îl port în privire,
pulsul din pieptul ce-n tine respiră.
Ești mâna ce-mi tremură blând peste rană,
ești vocea ce-mi cântă când inima-mi toarnă
toate cuvintele, toate tăcerile,
toate iubirile, toate durerile.
Dacă-ai ști cât te scriu pe hârtie,
cum litere mor ca să-ți spună ție
cum cerul îți poartă conturul pe pleoape
și soarele-ți știe și mersul, și șoapte…
Dacă-ai ști că nimic nu mai sunt
fără ochii ce-mi țin universul în frâu,
ai ști că iubirea, oricât ar fi vânt,
nu pleacă. Rămâne. Se face ecou.
.
Cuvinte neșoptite
De am să mor, te rog, să-mi stai la căpătâi,
Să-mi veghezi tăcut mormântul, când se lasă seara,
Căci știi bine, mie-mi e frică de întuneric,
Și noaptea-i rece fără tine, fără alinarea ta.
Imaginea mea, palidă, stinsă-n umbră se îneacă,
Și-n amintiri se pierde, ca un vis uitat în noapte.
Dar tu, rămâi aproape, să-mi aduci un "totul va fi bine",
Căci am nevoie de cuvinte, precum de aer, precum de apă.
În tăcerea dintre stele, să-mi şoptești că sunt în pace,
Că voi găsi odihna blândă, în brațele-ți de lumină.
Și chiar dacă-s umbrele adânci, iar frica mea te strânge,
Tu să-mi fii farul de speranță, în liniștea divină.
Singur, din nou?
M-am căutat.
Nimeni acasă.
Am strigat.
Ecoul m-a întrebat:
„Chiar ai crezut că scapă cineva?”
Sunt toți plecați.
N-au fost niciodată.
Nici macar eu.
Printre stele și visuri
În miez de noapte, când cerul suspină,
Îmi caut visurile printre stele aprinse,
Poate mâine, într-o lume divină,
Te voi regăsi o umbră de doruri nescrise.
Am stat aseară de vorbă cu luna,
Ea mi-a șoptit secrete despre soare,
Eu i-am vorbit despre tine și struna
Pe care sufletul meu cântă iubirea ce doare.
Cerul ne-ar fi cunună, cu stelele nași,
Calea Lactee, altar de lumină eternă,
Dar știu că inima mea e un vis prea auster,
Nu-mi mai aparține, căci numele tău o inundă.
Privește prin ochii mei
Este prea mare ambuteiaj
Din cauza stărilor insipide,
În sticle găsesc același mesaj
“Scuze, promit să nu mai deranjez”.
N-am nevoie de încă un bandaj,
Sunt sătul de scuzele morbide,
Du-te sus la ultimul etaj
Să vezi destăinuirile obide.
Da’ privește atent urmele de siaj
Cum mănâncă din aceleași blide
Și tulbură apele oceanelor de bruiaj,
Că-s frați la bine, restul sunt vorbe perfide.
Priveliști post-mortem de scurtmetraj
Pline de frici ce aleargă cu fețele palide,
În timp ce fericirea e tăiată la montaj,
Ca nimeni să nu știe sa conchide.
Marturie I
Iubita mea, îți ce o rugă minunată,
Să-i dai fiicei noastre
Zâmbetul tău angelic
Sau ochii tăi precum stelele,
Ca atunci când noi nu o să mai fim,
Să rămână mărturie pe acest pământ
De ce te-am iubit…
Tu ești răspunsul
Tu ești răspunsul când lumea mă frânge,
când noaptea mă strigă și ziua mă stinge.
Ești visul pe care îl port în privire,
pulsul din pieptul ce-n tine respiră.
Ești mâna ce-mi tremură blând peste rană,
ești vocea ce-mi cântă când inima-mi toarnă
toate cuvintele, toate tăcerile,
toate iubirile, toate durerile.
Dacă-ai ști cât te scriu pe hârtie,
cum litere mor ca să-ți spună ție
cum cerul îți poartă conturul pe pleoape
și soarele-ți știe și mersul, și șoapte…
Dacă-ai ști că nimic nu mai sunt
fără ochii ce-mi țin universul în frâu,
ai ști că iubirea, oricât ar fi vânt,
nu pleacă. Rămâne. Se face ecou.
.
Cuvinte neșoptite
De am să mor, te rog, să-mi stai la căpătâi,
Să-mi veghezi tăcut mormântul, când se lasă seara,
Căci știi bine, mie-mi e frică de întuneric,
Și noaptea-i rece fără tine, fără alinarea ta.
Imaginea mea, palidă, stinsă-n umbră se îneacă,
Și-n amintiri se pierde, ca un vis uitat în noapte.
Dar tu, rămâi aproape, să-mi aduci un "totul va fi bine",
Căci am nevoie de cuvinte, precum de aer, precum de apă.
În tăcerea dintre stele, să-mi şoptești că sunt în pace,
Că voi găsi odihna blândă, în brațele-ți de lumină.
Și chiar dacă-s umbrele adânci, iar frica mea te strânge,
Tu să-mi fii farul de speranță, în liniștea divină.
Singur, din nou?
M-am căutat.
Nimeni acasă.
Am strigat.
Ecoul m-a întrebat:
„Chiar ai crezut că scapă cineva?”
Sunt toți plecați.
N-au fost niciodată.
Nici macar eu.
Printre stele și visuri
În miez de noapte, când cerul suspină,
Îmi caut visurile printre stele aprinse,
Poate mâine, într-o lume divină,
Te voi regăsi o umbră de doruri nescrise.
Am stat aseară de vorbă cu luna,
Ea mi-a șoptit secrete despre soare,
Eu i-am vorbit despre tine și struna
Pe care sufletul meu cântă iubirea ce doare.
Cerul ne-ar fi cunună, cu stelele nași,
Calea Lactee, altar de lumină eternă,
Dar știu că inima mea e un vis prea auster,
Nu-mi mai aparține, căci numele tău o inundă.
Privește prin ochii mei
Este prea mare ambuteiaj
Din cauza stărilor insipide,
În sticle găsesc același mesaj
“Scuze, promit să nu mai deranjez”.
N-am nevoie de încă un bandaj,
Sunt sătul de scuzele morbide,
Du-te sus la ultimul etaj
Să vezi destăinuirile obide.
Da’ privește atent urmele de siaj
Cum mănâncă din aceleași blide
Și tulbură apele oceanelor de bruiaj,
Că-s frați la bine, restul sunt vorbe perfide.
Priveliști post-mortem de scurtmetraj
Pline de frici ce aleargă cu fețele palide,
În timp ce fericirea e tăiată la montaj,
Ca nimeni să nu știe sa conchide.