Muză
La fiecare ceas de miez de noapte
Mi-ascult iar gândul vorbindu-mi la pertu,
Și las condeiul să treacă iar la fapte,
Eu simt, iubito, că muza mea ești tu.
O zi de aș avea numai cu tine,
Ți-aș recita tot ce-am scris pân-acum,
Dar cum noi dormim în paturi străine
Fac din strofe până la tine drum...
Versul, rima, e fața ta zglobie,
Iar ritmul, chiar ochii tăi de catifea,
Scumpo, ești material de poezie
Fii inspirația din viața mea...
Category: Love poems
All author's poems: ŞTEFAN MIRCEA STOICAN
Date of posting: 17 декабря 2022
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 837
Comments
Poems in the same category
Speranta
Intr-o lumea sumbra
Unde se traieste sub umbra
Exista o mare speranta
Care exista in ignoranta.
Este un mic cuvant
Care creaza un avant
Care te face sa existi
Si cu tupeu sa te misti
Este un lucru minor
Care exista sub un nor
Sau poate un copac
Ce este din bumbac
Aceasta entitate exista peste tot
Si creaza mult zgomot
Ea se creaza din vorbire
Si se numeste Iu………..
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Câte simt
Dacă ai ști câte simt
Sincer îți spun, nu te mint
Sa fiu in brațele tale
Sa știu ca nimic nu doare
Vreau sa mergem mai departe
După viața, vine moarte
După viața , vine viața
Vreau sa te văd iar la fața
Uneori i așa de greu
Nu știu ce i in capul meu
Dar știu ca totul va fi bine
Cât timp eu te am pe tine
Visează
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru...
Lasă-te purtată de visele tale
Ce eu ți le-am trimis decolorate,alb-negru,
Tu pune-le culorile doar
Și spune-mi ce-ți place sau nu
Primește sărutul meu,
Ti-am povestit unde-i locul lui
Pe buzele tale,
Și ține-l acolo o mie de ani,
Ce par o clipă doar,
Mai bine așa,
Și spune-mi ce pot face
Când ești departe de mine,
Sau cum să scap de o mie de suspine..
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru
Sau poate-i mai bine să poarte culorile tale,
Iubirea noastră-i aproape să se nască,
N-o vom lăsa să moară vreodată....
Eu îți promit ție iar tu îmi vei promite mie,
O mie de vise ,o mie de ani,
Atâtea clipe-mpreună cu noi doi ținându-ne de mână,
Sau îmbrățișați cum îți place
Nu-i oare așa începutul de Rai,
Nu-s îngerii acum printre noi,
Cine știe ar putea să ne spună și nouă ....!
(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Suflet călător
Suflet călător
Suflet călător prin lumea mare,
Aduni lumină, vise și culoare.
Te-nalți spre cer, cobori pe pământ,
Cu dorul de taină ce-l porți în cuvânt.
Prin vânturi reci sau soare arzător,
Tu cauți mereu un loc ocrotitor.
Un zâmbet cald, o mână întinsă,
Un gând curat, o inimă aprinsă.
Pe drumuri strâmte sau cărări uitate,
Lași urme mici, dar pline de dreptate.
Cu inima deschisă, mereu dăruiești,
Iubirea divină ce-n tine o crești.
Suflet călător, fii far de lumină,
Un strop de speranță-n noaptea senină.
Prin tot ce atingi, lumea să strălucească,
Iubirea din tine s-o faci să rodească.
Marte
Sunt pe Marte
Cu mintea-n altă parte
Nimeni nu mă poate întoarce
Orice-ar face
Uneori vreau să fug de realitate
Dacă n-ar fi cineva să mă caute
Dar n-am unde m-ascunde
Poate într-o cameră câteva secunde.
Mi se întâmplă la ore străine
Să nu fiu atentă
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Sunt pe altă planetă?
Speranta
Intr-o lumea sumbra
Unde se traieste sub umbra
Exista o mare speranta
Care exista in ignoranta.
Este un mic cuvant
Care creaza un avant
Care te face sa existi
Si cu tupeu sa te misti
Este un lucru minor
Care exista sub un nor
Sau poate un copac
Ce este din bumbac
Aceasta entitate exista peste tot
Si creaza mult zgomot
Ea se creaza din vorbire
Si se numeste Iu………..
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Câte simt
Dacă ai ști câte simt
Sincer îți spun, nu te mint
Sa fiu in brațele tale
Sa știu ca nimic nu doare
Vreau sa mergem mai departe
După viața, vine moarte
După viața , vine viața
Vreau sa te văd iar la fața
Uneori i așa de greu
Nu știu ce i in capul meu
Dar știu ca totul va fi bine
Cât timp eu te am pe tine
Visează
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru...
Lasă-te purtată de visele tale
Ce eu ți le-am trimis decolorate,alb-negru,
Tu pune-le culorile doar
Și spune-mi ce-ți place sau nu
Primește sărutul meu,
Ti-am povestit unde-i locul lui
Pe buzele tale,
Și ține-l acolo o mie de ani,
Ce par o clipă doar,
Mai bine așa,
Și spune-mi ce pot face
Când ești departe de mine,
Sau cum să scap de o mie de suspine..
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru
Sau poate-i mai bine să poarte culorile tale,
Iubirea noastră-i aproape să se nască,
N-o vom lăsa să moară vreodată....
Eu îți promit ție iar tu îmi vei promite mie,
O mie de vise ,o mie de ani,
Atâtea clipe-mpreună cu noi doi ținându-ne de mână,
Sau îmbrățișați cum îți place
Nu-i oare așa începutul de Rai,
Nu-s îngerii acum printre noi,
Cine știe ar putea să ne spună și nouă ....!
(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Suflet călător
Suflet călător
Suflet călător prin lumea mare,
Aduni lumină, vise și culoare.
Te-nalți spre cer, cobori pe pământ,
Cu dorul de taină ce-l porți în cuvânt.
Prin vânturi reci sau soare arzător,
Tu cauți mereu un loc ocrotitor.
Un zâmbet cald, o mână întinsă,
Un gând curat, o inimă aprinsă.
Pe drumuri strâmte sau cărări uitate,
Lași urme mici, dar pline de dreptate.
Cu inima deschisă, mereu dăruiești,
Iubirea divină ce-n tine o crești.
Suflet călător, fii far de lumină,
Un strop de speranță-n noaptea senină.
Prin tot ce atingi, lumea să strălucească,
Iubirea din tine s-o faci să rodească.
Marte
Sunt pe Marte
Cu mintea-n altă parte
Nimeni nu mă poate întoarce
Orice-ar face
Uneori vreau să fug de realitate
Dacă n-ar fi cineva să mă caute
Dar n-am unde m-ascunde
Poate într-o cameră câteva secunde.
Mi se întâmplă la ore străine
Să nu fiu atentă
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Sunt pe altă planetă?
Other poems by the author
De-aș avea...
De-aș avea o floare
Pentru fiecare
Gând de-al meu în care
Tu, fermecătoare,
Îmi apari în cale,
Ne-am putea plimba
În grădina mea
De flori colorate,
De lume uitate,
La infinitate...
De-aș avea un strop
Pentru fiecare
Gând de-al meu în care
Tu, fermecătoare
Îmi apari în cale,
S-ar ivi potop
Cu care să-ngrop
A ta supărare,
S-aduc alinare
Inimii de foc...
De-aș avea o clipă
În brațe să te strâng,
Pe-al tău piept să plâng
Și-adormind s-ascult
Glasu-ți alinând
Și ultimu-mi gând
De neîmplinire
N-ar mai trebui
Să trăiesc o zi
Pe acest pământ...
De-aș avea orice,
Te-aș avea pe tine...
Veșnicie
Și dacă prin neșansă,
Într-o zi oarecare,
Viața ne vine-n cale,
Noi rămânând străini,
Atunci măcar am știi,
Și nu din întâmplare,
Că noaptea, fiecare,
Privim același cer
Și-același clar de lună
Care ne încunună,
Ne leagă în albastrul
Zenitului etern.
Și-aici am să petrecem
Nunta cea mult vestită,
Noi, cu viața finită,
Și muritori de fel,
De totuși pe pământ
N-am găsi leac de gând,
De gândul celuilalt,
De dorul prea înalt,
Iar cerul ne-ar rămâne
Singura călăuză
Care-n final s-auză
Dorința mult apusă...
Inseparabili
O moarte nu-i de-ajuns
Să mă țină departe
De cea care mi-a pus
A inimii jumătate...
Un sicriu nu-i de-ajuns
Să mă țină în frâu
De-a face drum întors
'Napoi la al ei brâu...
Țărâna nu-i de-ajuns
De ea să mă alunge;
Vorbește-mi de-al ei plâns
Și-atunci te vei convinge
Că nimeni și nimic
Nu ne va separa
Și purerea, eternă,
Mi se va-ntoarce ea...
De-aș avea...
De-aș avea o floare
Pentru fiecare
Gând de-al meu în care
Tu, fermecătoare,
Îmi apari în cale,
Ne-am putea plimba
În grădina mea
De flori colorate,
De lume uitate,
La infinitate...
De-aș avea un strop
Pentru fiecare
Gând de-al meu în care
Tu, fermecătoare
Îmi apari în cale,
S-ar ivi potop
Cu care să-ngrop
A ta supărare,
S-aduc alinare
Inimii de foc...
De-aș avea o clipă
În brațe să te strâng,
Pe-al tău piept să plâng
Și-adormind s-ascult
Glasu-ți alinând
Și ultimu-mi gând
De neîmplinire
N-ar mai trebui
Să trăiesc o zi
Pe acest pământ...
De-aș avea orice,
Te-aș avea pe tine...
Veșnicie
Și dacă prin neșansă,
Într-o zi oarecare,
Viața ne vine-n cale,
Noi rămânând străini,
Atunci măcar am știi,
Și nu din întâmplare,
Că noaptea, fiecare,
Privim același cer
Și-același clar de lună
Care ne încunună,
Ne leagă în albastrul
Zenitului etern.
Și-aici am să petrecem
Nunta cea mult vestită,
Noi, cu viața finită,
Și muritori de fel,
De totuși pe pământ
N-am găsi leac de gând,
De gândul celuilalt,
De dorul prea înalt,
Iar cerul ne-ar rămâne
Singura călăuză
Care-n final s-auză
Dorința mult apusă...
Inseparabili
O moarte nu-i de-ajuns
Să mă țină departe
De cea care mi-a pus
A inimii jumătate...
Un sicriu nu-i de-ajuns
Să mă țină în frâu
De-a face drum întors
'Napoi la al ei brâu...
Țărâna nu-i de-ajuns
De ea să mă alunge;
Vorbește-mi de-al ei plâns
Și-atunci te vei convinge
Că nimeni și nimic
Nu ne va separa
Și purerea, eternă,
Mi se va-ntoarce ea...
De-aș avea...
De-aș avea o floare
Pentru fiecare
Gând de-al meu în care
Tu, fermecătoare,
Îmi apari în cale,
Ne-am putea plimba
În grădina mea
De flori colorate,
De lume uitate,
La infinitate...
De-aș avea un strop
Pentru fiecare
Gând de-al meu în care
Tu, fermecătoare
Îmi apari în cale,
S-ar ivi potop
Cu care să-ngrop
A ta supărare,
S-aduc alinare
Inimii de foc...
De-aș avea o clipă
În brațe să te strâng,
Pe-al tău piept să plâng
Și-adormind s-ascult
Glasu-ți alinând
Și ultimu-mi gând
De neîmplinire
N-ar mai trebui
Să trăiesc o zi
Pe acest pământ...
De-aș avea orice,
Te-aș avea pe tine...
Laura Stratulat