Author Mierloi Bogdan-Stefan
Random creations :)
DE-AŞ FI…
De-aş fi gând, n-aş fi furtună de cuvinte
Învolburat şuvoi ce sapă-n minte…
Cum ară apa-n labirinturi vii,
Şi se strecoară-n neopritele câmpii…
De-aş fi cer, n-aş fi pământ
Doar nor albastru, nu cuvânt…
Zbor frânt, de curcubeu înmiresmat
În stele palide înturnat…
De-aş fi secundă, n-aş fi timp
Nemuritor şi rece, în Olimp…
N-ar fi Universalul, mărginit
Destinul meu de neclintit…
De-aş fi oprit, n-aş merge mai departe
N-ar fi cuvânt şi n-ar fi carte…
Aş sta şi-n cuget, şi-n simţire
Doar umbră alungită şi subţire…
E-o noapte
E-o noapte adâncă, străină,
Cuprinsă de umbre și vise,
Și somnul mi-alunecă-n palme,
Ca o mătase de șoapte cuprinsă.
În depărtări, un greiere frânt,
Își cântă trăirea, cu sfială,
Un ceas rătăcit pe perete,
Se întrece cu el în fiecare seară.
Într-un colț, se zbate o lampă uitată,
De-un galben palid și slab,
E-o noapte perfectă de somn,
Eu nu fac nopții pe plac.
Pe tavan se-ntinde tăcerea,
Un negru dens, fără margini,
Dar somnul nu-și află puterea,
Rămâne să se întindă în pagini.
Pe geamuri se reflectă și luna,
Imensă de parcă respiră,
O lume întreaga adună,
În marea ei albă, pustie.
Privesc ba spre stele, ba la ea,
Ca un orb care nu doarme,
Și-n mine se naște întrebarea,
De ce noaptea nu doarme?!
Și mă-întreb ce vreau de la ele,
De ce le implor cu privirea?
-Poate nu cauți nimic, mi-au șoptit,
-Noi ținem trează amintirea.
Și iarăși, aceeași tăcere,
Aceeași noapte în proză,
În care sufletul meu te privea,
Nu în vise… într-o poză.
Purtai o rochie vie,
Cu valuri de culori din lalele,
Și zâmbetul tău împletea,
Întreg universului stele.
Părul îți curgea peste umeri,
Ca un râu ce ascunde secrete,
Iar în ochii tăi licurici,
Se-ngramadeau să se-mbete.
Și lumea o clipă s-a frânt,
S-a oprit în tot rostul ei,
Doar tu, un gând pe pământ,
Mai aprindeai în mine idei.
E-o noapte-mbătată de vise,
Și somnul e-o mare lucioasă,
Rămân eu cu luna, cu tine,
Și, doamne… cât ești de frumoasă!
CĂUTÂND ADEVĂRURI...
Căutând adevăruri,
cât de transparent minţim uneori,
orbi, repetând la nesfârşit aceleaşi greşeli,
ne pierdem în labirintul trecutelor vieţi...
Cu fiecare tăcere, sau ţipăt în plus,
suntem mai aproape de sfârşit,
mai aproape de gândurile noastre,
nerostite ecouri, ce se sting ca stelele moarte...
Iarna de Stela Enache în italiană
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Inverno
---1 ---
Dall'aria il terribile inverno spazza via le nubi di neve,
I Troiani che viaggiavano a lungo si radunarono in un mucchio nel cielo;
I fiocchi volano, fluttuano nell'aria come uno sciame di farfalle bianche,
Brividi che si diffondono sulle pallide spalle del Paese.
Nevica di giorno, nevica di notte, nevica di nuovo al mattino!
Con una catena d'argento veste il fiero paese;
Tra le nuvole si prevede il sole rotondo e pallido
Come un sogno di gioventù tra gli anni che passano.
--- R ---
È tutto bianco nei campi, sulle colline, intorno, in lontananza,
Come fantasmi bianchi i pioppi incordati si perdono nel burro,
E nella distesa desolata, senza sentieri, senza strada,
Puoi vedere i villaggi perduti sotto le bianche nuvole di fumo.
---2 ---
Ma la neve cessa, le nuvole fuggono, il sole desiderato
Brilla e dissipa l'oceano di neve.
Ecco una slitta leggera che supera le valli…
Il tintinnio dei sonagli risuonò nell'aria allegra.
--- R ---
È tutto bianco nei campi, sulle colline, intorno, in lontananza,
Come fantasmi bianchi i pioppi incordati si perdono nel burro,
E nella distesa desolata, senza sentieri, senza strada,
Puoi vedere i villaggi perduti sotto le bianche nuvole di fumo.
Scrisoarea inimii
Inima a demisionat, dar parca a mai pulsat,
Umpic din sânge s-a revărsat,
Oare simte ce eu simt?
Sau doar m-a mințit?
Fluturii se resimt in stomac,
Mi-a pus din nou capac,
Mai pot crede in acest sentiment?
Sau mai bine plec?
Încă așteaptă un răspuns,
Haide, spunei ca în inima ti-a pătruns,
Ia-ți inima în dinți
Si spunei tot ce ai de zis.
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Oare de ce?
Mierloi Bogdan-Stefan
11 August
"De ce trecutul pune umbră-n viitor"/"Oare de ce lacrima nu invie frunze" - Superbe versuri! Paradoxal as spune, poezia te desprinde de amalgamul sen...
Ai fost ca valurile mării, noaptea....
Tatyana📚
10 August
Un epilog emoțional intens. Superb poem!
Lectura unui gol
Femeia in litere
9 August
Textul tău este o confesiune extrem de puternică, profundă și dureros de sinceră. Ai reușit să pui în cuvinte acea stare abstractă și grea pe care mul...
Pe scena unei amintiri
Oros Luciana
9 August
O poezie scrisă atât de frumos❤️
CULORILE ZĂRII
Victoria
8 August
.... un strigat profund adresat vietii, o rugăminte sinceră de a păstra darurile simturilor si bucuria de a exista, chiar si atunci când umbra trece...
Beția unei umbre
Victoria
8 August
Frumos poem... profund.... versuri cu o sensibilitate aparte.....
Sticla din colțul serii
Victoria
8 August
Impresionant felul în care este descrisă acea strângere de inimă, fără ură, doar cu dor și întrebări... rascolitor...
Citat
Victoria
8 August
....... Pentru că dorințele sunt adesea oglinda orgoliului nostru, nu a nevoilor noastre. Împlinirea lor este singurul mod în care putem fi treziți la...
Nu-mă-uita
Victoria
8 August
Ce versuri minunate... Îți mângâie pur și simplu sufletul..... când privești înapoi, înțelegi atât de bine adevărul din spatele acestor cuvinte.Viața...
Lupa sorții
Victoria
8 August
O poezie ca un suspin profund, unde visul pasiunii se stinge în abisuri de gheață. Sensibilitatea transformă durerea despărțirii într-o metaforă cople...
𝗘𝗥𝗠𝗘𝗧𝗜𝗖
Victoria
8 August
Dincolo de izolarea ermetică, versurile amintesc că viața adevărată începe abia când avem curajul să fim vulnerabili și să acceptăm culoarea. Profund...
Parfum de salcâm
Maricel Bouros
7 August
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Suflet de plumb
Maricel Bouros
7 August
Mulțumesc din suflet pentru apreciere și pentru comentariu!
În parc
Maricel Bouros
7 August
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Lupa sorții
Maricel Bouros
7 August
Mulțumesc frumos pentru apreciere!