Autorul Mierloi Bogdan-Stefan
Creaţii aleatorii :)
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
EU NU SUNT O LEGE
Eu nu sunt o lege...
Nici măcar un cuvânt,
n-am scris în vreo carte...
Dar am strălucit slab,
ameninţând răcoarea lunii pentru tine...
Nici râu, nici stâncă, nici furtună...
Sunt doar durerea,
Desfăcută-n fruct târziu
Arătând lumii, miezul inimii mele bolnave...
Dar fi-voi acolo - întotdeauna am fost,
o lacrimă, fragil, oglindind
închisoarea ochilor tăi,
în care-am murit umbră
şi m-am născut lumină...
Așteptare
Să te aștept îmi pare bucurie
Chiar dacă așteptarea pare nesfârșită,
Nici tu nici eu nu avem grabă mare,
Noi vrem doar veșnicia fericită!
Îmi este de ajuns ținându-te de mână,
Visez să îți sărut piciorul
Unde să fie mai multă bucurie,
Decât găsesc în vise și la tine...?
Pe zi ce trece mai mult te vreau și te iubesc
Cu siguranță e jocul ce vine din speranță,
Și pot să-ți scriu versete de amor,
Ce par să nu se mai termine.
Frumosul,fericirea,dragostea ești tu,
Poemele îți aparțin ,știu bine
Îmi tot sosec de undeva din Cer
Nu știu să-ți spun cine-i cel care le trimite
Îmi este de-ajuns gândind la tine,
Și toate se transformă în mister!
(9 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Decade ..(re)
Şi patimi şi suspine
Au tot venit ca să-ți confirme, ție
Şi vieții tale rătăcite
Că tot ce nu eşti tu, e bine
Şi rând pe rând, ți se tot spun
Filosofii, idei, moralități de plumb
Căci zece au trecut de când ți se tot spune
Că tot ce nu eşti tu, e bine
Şi de-ai fi tu chiar şi perfect,
În mintea lor, eşti doar defect
Un singur drept ei cred că se cuvine:
Să schimbe eul lor, la tine!
Răbdare, milă şi blândețe
Cuvinte tot mai ne-nțelese
Cerute parcă doar din sete
Să spargă fresca ta în zece
Ce tu ai plămădit, în zile râncede şi lungi
Chinuitoare cruci
Azi, negru vechi a devenit
Şi nu mai poți s-aştepți, să plângi
E alb pe negru sfânt: un veşnic sufletesc prurit
Cerințe tot mai uzate vin în aval
Curgând în şiroaie, în tulburi puhoaie
Cu debite mari, dar goale de har
Pe-un suflet deja tot mai amar
E trist, e dureros că într-un fals de dulce
Ai stat atâta timp şi-ai pus
O mare inimă pe cruce
Eliberează-te deci, du-te!
Elblag, Poland, 29 Mai 2023, 18⁰⁰
Greierașii
Dimineaţa ies la soare
puii greieraşului;
au căsuţa sub o floare,
sus, în Munţii Oaşului.
Nici nu ştiu dacă se poate
mai frumos decât atât...
Trei şeptimi, fetele toate,
şi-au prins salbe mici la gât
din bobiţele de rouă
şi dansează câte două.
Dintre băieţei, cinci cântă,
treizeci şi unu citesc,
restul s-au luat la trântă,
sar prin iarbă, chicotesc
şi-s mai mulţi cu trei, poznaşii,
decât sfertul fetelor...
Adunaţi toţi băieţaşii
şi aflaţi numărul lor !
Ce mai faci, străine
Ce mai faci, străine
În odaia mea pustie?
Din depărtările păgâne,
Unde vântul nu adie?..
Te ai rătăcit cumva
În vârtej de amintiri,
Răscolit de cineva
In golul din priviri?
La fereastra mea plănsă
Zăboveai visător;
Lumânarea mea stinsă
Fumega tânguitor.
Și ciocăneai la ușă.
Cu trupul răvășit,
Învăluit de cenușă
Și de cerul prăbușit..
Urma glasului plăpând
Din adâncuri licărise,
Strecurănd un gând
Patimilor stinse..
Încremenit sub prag,
Cutremurat de fiori;
Pictai chipul drag
Cu petale de flori...
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Oare de ce?
Mierloi Bogdan-Stefan
11 august
"De ce trecutul pune umbră-n viitor"/"Oare de ce lacrima nu invie frunze" - Superbe versuri! Paradoxal as spune, poezia te desprinde de amalgamul sen...
Ai fost ca valurile mării, noaptea....
Tatyana📚
10 august
Un epilog emoțional intens. Superb poem!
Lectura unui gol
Femeia in litere
9 august
Textul tău este o confesiune extrem de puternică, profundă și dureros de sinceră. Ai reușit să pui în cuvinte acea stare abstractă și grea pe care mul...
Pe scena unei amintiri
Oros Luciana
9 august
O poezie scrisă atât de frumos❤️
CULORILE ZĂRII
Victoria
8 august
.... un strigat profund adresat vietii, o rugăminte sinceră de a păstra darurile simturilor si bucuria de a exista, chiar si atunci când umbra trece...
Beția unei umbre
Victoria
8 august
Frumos poem... profund.... versuri cu o sensibilitate aparte.....
Sticla din colțul serii
Victoria
8 august
Impresionant felul în care este descrisă acea strângere de inimă, fără ură, doar cu dor și întrebări... rascolitor...
Citat
Victoria
8 august
....... Pentru că dorințele sunt adesea oglinda orgoliului nostru, nu a nevoilor noastre. Împlinirea lor este singurul mod în care putem fi treziți la...
Nu-mă-uita
Victoria
8 august
Ce versuri minunate... Îți mângâie pur și simplu sufletul..... când privești înapoi, înțelegi atât de bine adevărul din spatele acestor cuvinte.Viața...
Lupa sorții
Victoria
8 august
O poezie ca un suspin profund, unde visul pasiunii se stinge în abisuri de gheață. Sensibilitatea transformă durerea despărțirii într-o metaforă cople...
𝗘𝗥𝗠𝗘𝗧𝗜𝗖
Victoria
8 august
Dincolo de izolarea ermetică, versurile amintesc că viața adevărată începe abia când avem curajul să fim vulnerabili și să acceptăm culoarea. Profund...
Parfum de salcâm
Maricel Bouros
7 august
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Suflet de plumb
Maricel Bouros
7 august
Mulțumesc din suflet pentru apreciere și pentru comentariu!
În parc
Maricel Bouros
7 august
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Lupa sorții
Maricel Bouros
7 august
Mulțumesc frumos pentru apreciere!