Autorul Mierloi Bogdan-Stefan
Creaţii aleatorii :)
Contrast
Mă întorc cu gândul la începutul drumului,
La clipa când mă mințeam că nu mă pot îndrăgosti.
Voiam să par de neatins, nonșalantă,
Dar blânda ta privire m-a prins și m-a topit.
Am încercat să rezist, să neg, să fug o vreme,
Dar zâmbetul tău oprea lumea la dans,
Iar vocea inimii îmi șoptea aceleași cuvinte,
Pe care le-am auzit într-un cântec vechi:
„Când îți privesc chipul…” de Bruno Mars.
Știi? Nu-i nevoie să complicam nimic,
Timpul nostru este atât de scurt pentru așa ceva,
Și poate par nebun să aștept, să sper, să visez în neștire,
Dar eu… sunt a ta.
Uită-te în inima mea și o să găsești iubirea mea pentru tine,
Știi? Nu-i nevoie să complicăm nimic,
Uită-te din nou și o să afli….
Ca fără tine-i cumplit!
Soare și noapte
În mintea mea straluce soare
Dar gândul tău e întuneric
Si te iubesc atât de tare
Încât se stinge raza mea..
Eu vad viața și culoare,
Tu, umbre și apus de stea,
Ochii-mi au străluciți astrale,
Ai tai, o umbra-atat de grea...
Iubirea poate stinge raza
Ce mintea mea o lumina,
Căci dacă tu ești întuneric
O noapte e și viața mea...
Îți scriu
Îți scriu să-ți spun că m-am pierdut de tine
Destul te-am așteptat in nopțile târzii
Cu ochii triști...cu lacrimi pe retine
Dar m-ai uitat in gândurile-ți sidefii.
Mi-erai Soare în zi și Lună plină-n noapte
Asfințitul și răsăritu-n zori de zi
Am vrut să-ți fiu din când în când o șoaptă
Gândul meu să-l poți simți și auzi.
Nu stiu de-ai fost vis, lecție, poveste,
Un drum oprit la margine de stele
Dar ai ramas pe suflet veșnic scris
Ca o rugăciune arsă în gânduri efemere.
Și chiar de-n timp ne-am risipit tăcuți
Ca două ploi pierdute în pustie
În mine încă ești frumos si blând
În taina clipei ce a fost...și n-a mai fost să fie...
Îți scriu să-ți spun că visu-i destrămat
Rămân un gând pierdut în urma ta
C-azi plec cu inima făcută rană
C-am așteptat destul și în zadar...
crochiu liric/7
zi de marți însorită,
iar
obrajii-ți sunt colorați,
tot mai intens,
în flori roșii de cyclamen.
ce mult ai zăbovit,
în călătoria ta,
spre mine!
Plouă rece
𝙿𝚕â𝚗𝚐 𝚌â𝚗𝚍 𝚙𝚕𝚘𝚞ă.
𝙼ă 𝚌𝚞𝚗𝚘𝚜𝚌 𝚙𝚎 𝚖𝚒𝚗𝚎?
𝚂𝚞𝚗𝚝 𝚜𝚝𝚛ă𝚒𝚗ă î𝚗 𝚜𝚒𝚗𝚎.
𝙼𝚎𝚛𝚐 𝚞𝚍ă, 𝚏ă𝚛ă 𝚞𝚖𝚋𝚛𝚎𝚕ă,
𝚂𝚌ă𝚕𝚍𝚊𝚝ă 𝚍𝚎 𝚙𝚕𝚘𝚊𝚒𝚊 𝚛𝚎𝚌𝚎!
Autor Zamurca Alina (poezie simbolistă )
Compusă pe 18.02.2026
toate parcurile din cartierul tău
e seară
și mângâi iarba din toate parcurile
cartierului tău
sunt morminte
pentru ceea ce nu s-a spus.
luna se reflectă în lacrimi
noaptea
crește monștri pe pielea mea.
deschid jurnalul, trec mâna prin foi
le miros
doar liste de cumpărături.
aici, odată
eram doar noi
când luna se dădea în leagăn
pe pieptul tău.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Efectul Placebo
celina balan
10 octombrie
Superba.🌹🌹🌹 Fără cuvinte!👏👏👏
Parfumul unui timp apus
celina balan
10 octombrie
Atât de nostalgica încât te învăluie de la prima citire. Linistitoare. Felicitari❤️
-Ce m-aș face-
Victoria
9 octombrie
Foarte frumoasă scriere. Felicitări tinere!
Nu mă asculta, inimă
Victoria
9 octombrie
Daca ai iubit, nu uiti niciodată. Frumoasă scriere. Felicitări!
Solemnitate
Victoria
9 octombrie
Superbă poezie, draga mea. Ferice de sufletul tău ca frumos mai este chiar de a fost greu încercat.
-Ce m-aș face-
Estera
9 octombrie
Frumoss! 🤌🤩
Tribunalul din mine
Alex Black
8 octombrie
M-a atras titlul. Frumoasă si aceasta scriere
Cerneală în amurg
Alex Black
8 octombrie
O scriere pe placul sufletului meu!
Efectul Placebo
Alex Black
8 octombrie
Am admirat scrierile tale anterioare, dar aceasta lasă in urma o întrebare -Cum reușești sa iti pui gandul pe foi atât de frumos?- sincere felicităr...
Din scrumul din pahar
Alex Black
8 octombrie
Ai un talent autentic în a folosi cuvintele pentru a crea atmosferă și a transmite stări limită. Un ritm perfect și o profunzime care te pune pe gându...