Un sărut (a 6 -a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Îți sărut mâna catifelată, cu dragul cel mai mare
Și-o țin strâns, prin foc de-oi trece, nu-i dau drumul
Pot să fiu mort, promit că te voi strânge tare
Chiar dacă îmi voi rupe în două sufletul
2. Îți sărut fruntea ta caldă cu ardoare
Și inima-ți ascult cum bate ca într-un refren
Tu fiind nota preferată din cântare
În sufletul meu pictată, cel mai frumos desen
3. Îți sărut obrajii tăi, roși ca focul
Știu că mă voi face negru ca un cărbune
Nu contează...să mă urâțesc cu totul
Ars fiind în chinul dor, pentru tine
4. Îți sărut buzele tale, moi și dulci
Și te voi lăsa în mine să pătrunzi
Să-mi furi și cel din urmă strop de iubire, căci
Numai tu, vreau să mă cuprinzi
5. Îți sărut până și cea mai adâncă rană
Și cu lacrimi în ochi, te voi aștepta oricât
Să-mi pui cu cea mai mare grijă, durerea ta în mână
S-o ducem amândoi, măcar cât de cât
6. Îți sărut și cea mai neagră parte a ta
Și te voi accepta așa cum ești
Cu bune, cu defecte....eu nu vreau pe alta
Îți spun sincer, tu mă înnebunești
7. Te sărut și atunci când te pierzi în tăcere
Și pe mine mă consideri ca un nimeni
Lacrima-ți de diamant îmi aduce grea durere
Dar te ador cum n-o face nimeni
8. Îți sărut și orgoliul tău de fier
Și voi aștepta să se topească
Până când lacrimile-ți pier
Și iubirea o să ne unească
9. Îți sărut cu atenție și a ta nepăsare
Și te voi înțelege în orice minut
Dacă chiar vrei, mă voi porni în retragere
Dar nu fără ați oferi, un sărut
Poems in the same category
În gândul tău
În gândul tău
un gând aș vrea să fiu
să-ți dau sclipiri de dimineți
când negri nori pe suflet stau
sau crude clipe nu mai mor
și lacrimi să îți dau
în ochii tăi să fiu izvor
cât pentr’un lac
ce-n palmă să îl strângi
dureri să le îneci
și-apoi
cu gândul să mă sorbi
Aș vrea
ca eu cu gândul meu
în gândul tău
să ne-ntâlnim
DIALOG
Dacă tot ne spui povești
Bunicule ,bun și drag
Spune-mi cum era odată
Când te îndrăgosteai de o fată?
-Nepoțelul meu cel drag
Nu știu când ai crescut ,
Mai ieri te purtam pe gât
Și tu spuneai : SUNT MARE!
-De atunci vremea a trecut .
Acum ,vezi cât am crescut!.
-Care e întrebarea ,spune
Nu te mai jena?
-Bunicule ,vreau să-mi spui :
Cum e când iubești întăi?
-E o întrebare curioasă!.
Fata, e cu tine în clasă?
-Dragul meu pe vremea mea
-Lucrurile stăteau altcumva :
Eram matur ,mă liberasem din armată ,
Și da ,m-am îndrăgostit de o fată
Cu ea mi-am trăit ,viața toată !...
Mahmur de bucurie
Oh suflet drag,
Iar ai zburat
Cu fericire te-ai îmbătat
Cu parfum de pace interioară
În lumina iubirii
Adusă de oameni dragi
Vegheată de luceferi blanzi
Ai văzut
Începutul viețuirii
Te bucuri de raza de lumină
Primită in dar
Acum ținută
Pentru a te veghea
În noile orizonturi
In marea ta de haos
Cu valuri line
Și totuși,
Nimic nu te poate atinge
Caci ai învațat să porți
Simbolul armoniei
Ai reușit
Chiar ai putut,
Să faci rai din ce ai!
Mântuirea
Așa senină, calmă și duioasă,
Stai toată ziua închisă-n casă.
Tu nu ieși decât când e soare,
Și când vântul împrăștie boare.
Te-așezi dimineața pe prag,
Și-n taină gândești la cel drag.
Cu o carte în mână, visezi
La sentimentele ce le posezi.
Și așa gânditoare tu stai,
Până ce-ncet după plai,
Soarele roșiatic s-ascunde,
Și Luna cum iese din unde.
Și tot gândind cu ochii-n zări,
În pieptu-ți mic svâcnesc cântări.
Și cântecu-ți de dor e plin
Și-n inimă-ți înfipt un spin.
Ce dor nebun de el îți este.
Ai vrea să-l vezi săltând pe creste,
Și vântul și ploaia-nfruntând,
Doar dorul să-l aducă-n curând.
Dar vise sunt toate și fum.
Departe-i de tine acum.
Tu-ncearcă cât poți ca să uiți
De ochii căprui cei tăcuți.
Oftat și mângâiere
Răsună din străfunduri,
Din suflet, din mănunchiuri,
Din eu-l meu profund,
Suferințe ce se ascund.
Oftat și mângâiere,
Și bucurii ca o refugiere,
În griji împletite,
Cu greu stăpânite.
Din ce oare esti făcută?
Din ce oare esti făcută
De sclipești în ochii mei?,
Ești cumva din rai căzută
De mă pierd în ochii tăi?
Din ce oare ești făcută
De zâmbești așa frumos?
Of!,Și -acel' de te sărută
Este cel mai norocos...
Din ce oare ești făcută,
De mister și dor curat?
De o rază nevăzută
Ce în suflet mi-ai lăsat...?!
Ești lumina ce m-alină,
Glasul nopții diafan,
Adierea cea divină
Dintr-un vis pierdut în van.
Te-a țesut un colț de stele,
Te-a sculptat un val tăcut,
Ești din umbre efemere,
Dar în mine-ai renăscut.
În gândul tău
În gândul tău
un gând aș vrea să fiu
să-ți dau sclipiri de dimineți
când negri nori pe suflet stau
sau crude clipe nu mai mor
și lacrimi să îți dau
în ochii tăi să fiu izvor
cât pentr’un lac
ce-n palmă să îl strângi
dureri să le îneci
și-apoi
cu gândul să mă sorbi
Aș vrea
ca eu cu gândul meu
în gândul tău
să ne-ntâlnim
DIALOG
Dacă tot ne spui povești
Bunicule ,bun și drag
Spune-mi cum era odată
Când te îndrăgosteai de o fată?
-Nepoțelul meu cel drag
Nu știu când ai crescut ,
Mai ieri te purtam pe gât
Și tu spuneai : SUNT MARE!
-De atunci vremea a trecut .
Acum ,vezi cât am crescut!.
-Care e întrebarea ,spune
Nu te mai jena?
-Bunicule ,vreau să-mi spui :
Cum e când iubești întăi?
-E o întrebare curioasă!.
Fata, e cu tine în clasă?
-Dragul meu pe vremea mea
-Lucrurile stăteau altcumva :
Eram matur ,mă liberasem din armată ,
Și da ,m-am îndrăgostit de o fată
Cu ea mi-am trăit ,viața toată !...
Mahmur de bucurie
Oh suflet drag,
Iar ai zburat
Cu fericire te-ai îmbătat
Cu parfum de pace interioară
În lumina iubirii
Adusă de oameni dragi
Vegheată de luceferi blanzi
Ai văzut
Începutul viețuirii
Te bucuri de raza de lumină
Primită in dar
Acum ținută
Pentru a te veghea
În noile orizonturi
In marea ta de haos
Cu valuri line
Și totuși,
Nimic nu te poate atinge
Caci ai învațat să porți
Simbolul armoniei
Ai reușit
Chiar ai putut,
Să faci rai din ce ai!
Mântuirea
Așa senină, calmă și duioasă,
Stai toată ziua închisă-n casă.
Tu nu ieși decât când e soare,
Și când vântul împrăștie boare.
Te-așezi dimineața pe prag,
Și-n taină gândești la cel drag.
Cu o carte în mână, visezi
La sentimentele ce le posezi.
Și așa gânditoare tu stai,
Până ce-ncet după plai,
Soarele roșiatic s-ascunde,
Și Luna cum iese din unde.
Și tot gândind cu ochii-n zări,
În pieptu-ți mic svâcnesc cântări.
Și cântecu-ți de dor e plin
Și-n inimă-ți înfipt un spin.
Ce dor nebun de el îți este.
Ai vrea să-l vezi săltând pe creste,
Și vântul și ploaia-nfruntând,
Doar dorul să-l aducă-n curând.
Dar vise sunt toate și fum.
Departe-i de tine acum.
Tu-ncearcă cât poți ca să uiți
De ochii căprui cei tăcuți.
Oftat și mângâiere
Răsună din străfunduri,
Din suflet, din mănunchiuri,
Din eu-l meu profund,
Suferințe ce se ascund.
Oftat și mângâiere,
Și bucurii ca o refugiere,
În griji împletite,
Cu greu stăpânite.
Din ce oare esti făcută?
Din ce oare esti făcută
De sclipești în ochii mei?,
Ești cumva din rai căzută
De mă pierd în ochii tăi?
Din ce oare ești făcută
De zâmbești așa frumos?
Of!,Și -acel' de te sărută
Este cel mai norocos...
Din ce oare ești făcută,
De mister și dor curat?
De o rază nevăzută
Ce în suflet mi-ai lăsat...?!
Ești lumina ce m-alină,
Glasul nopții diafan,
Adierea cea divină
Dintr-un vis pierdut în van.
Te-a țesut un colț de stele,
Te-a sculptat un val tăcut,
Ești din umbre efemere,
Dar în mine-ai renăscut.
Other poems by the author
Nunta (a 7-a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Când ne-am întâlnit prima dată, eram copii
În trup, în cuget și-n gândire
Iar astăzi te numesc ,,mireasă";
Te port în suflet, în inimă în iubire.
2. Și nu mă gândeam vreodată c-o străină
Mult, o să mă facă să zâmbesc,
Să iubesc cum n-am iubit pe nimeni,
Să am un motiv pentru care merită să trăiesc.
3. Căutându-te în orișicine, te-am găsit
Frumoasă, cum mi te imaginam,
Căci cu suspinuri de negrăit
Zi de zi, noapte de noapte eu te așteptam.
4. Și-L rugam cu tot dinadinsul pe Dumnezeu
Cu orice preț să mi te dăruiască,
Pentru a te iubi mereu,
Cu tine, acum și-ne veci să mă unească.
5. Astăzi am văzut că nu m-am rugat în zadar,
Datu-mi-s-a semn căci tu îmi ești aleasa.
Te-am primit astăzi ca și un dar,
Atât de scump de nici nu te puteam visa.
6. Astăzi de la tine nu-mi pot lua ochii deloc
Când te văd în alb îmbrăcată
Furându-mi inima de foc
Și stingând-o cu dragostea-ți toată
7. Eu vreau să mi te dăruiesc o viață
Să mă lupt pentru tine cu toată lumea
Pentru a-mi spune ,,da" la o singură întrebare:
,,Vrei să fi soția mea?"
Amorul meu pierdut (Prima poezie din seria ,,În căutarea dragostei"
1. Amorul meu pierdut
Unde să te caut?
Unde am să te găsesc?
Știind că pentru mine ești tot și te iubesc
2. Amorul meu dulce
Timpul meu se duce
Încă nu te-am găsit
Dar am să te caut în multul infinit
3. Amorul meu negru
Te văd ca pe un astru
Care te stingi încet
Acum, când mi-ai lăsat în inimă doar deșert
4. Amorul meu pierdut
Ce-mi ești necunoscut
M-ai lăsat ca pe un mort
Îngropat în al dorului larg deșert
5. Amorul meu dulce
Cu inima rece
Dă-mi să ți-o încălzesc
Căci să te strâng la piept e tot ce îmi doresc
6. Amorul meu negru
Cu totul funebru
Iarăși am să renunț
Te caut(...,)nu te găsesc(...).amorul meu pierdut
Privirea ta
1. Privirea ta mă face
Să mă arunc complet în gol,
Căci o văd ca pe o lance,
Ce mă aruncă frânt la sol.
2. În ea eu mă pierd de tot
Și n-am cuvinte s-o descriu,
Gura să-mi deschid nu mai pot,
Și-n ea găsesc tot ce nu știu.
3. Oriunde mă urmărește
Și mă strigă ca un ecou,
Dintr-o veche poveste,
În care mă simțeam erou.
4. Și pe tine te vedeam
Ca un soare strălucitor,
În lumina ta orbeam,
Dar și-n absență eu mor.
5. Ochi blânzi, aprinși de dor,
În fiecare noapte,
Îi văd în toată splendoarea lor,
Chiar dacă tu ești departe.
Mai dă-mi o clipă (A doua poezie din seria ,,În căutarea dragostei "
1. M-ai dă-mi o clipă
Să îți spun cât îmi ești de dragă
Și apoi aruncă-mă în groapă
Căci gândul că te-aș pierde mă seacă de vlagă
2. Mai dă-mi o secundă
Să te sărut cu patos
Inima-n mine intens să ardă
Când simt ale tale buze, atât de grațios
3. Mai dă-mi un minut
Eu la ureche să-ți șoptesc
Cele mai dulci cuvinte, tăcut
Cald și ușor, să-ți spun cât de mult eu te iubesc
4. Mai dă-mi o oră
Te rog, încă nu pleca
Și am să-i aduc mamei o noră
Așa cum își dorea
5. Mai dă-mi o zi
Să petrec în a ta viață
Să-ți privesc sufletul prin ochii tăi verzi
Unde văd un viitor, eu și tu, o viață
6. Mai dă-mi o lună
Să te strâng la pieptul meu
Să-mi simt inima cum bate, nebună
Cum aleargă ici și colo, de dragul tău, mereu
7. Mai dă-mi un an
Să fie iubirea noastră un etern dans
Să-l parcurgem pas cu pas pe acest nesfârșit ocean
Plin de emoții în care mai împins
8. Mai dă-mi o viață
Să îmbătrânim în doi
Să fim un moșneguț și o băbuță
Așezați veseli, la a noastră casă în anii așezați pe păr, greoi
9. Mai dă-mi un infinit
Să-l petrec cu tine în rai
Să ne veselim de Hristos cel iubit
Acela care mi te v-a descoperii, ne va unii și-mi va dăruii cu tine un trai
Calea iertării
Atunci când te simți complet pierdut
Și ți-e greu printre oameni să trăiești,
Amintește-ți că există o cale
Și anume să ierți.
Căci, de vrei să iubești mult,
Pentru toți trebuie să te jertfești,
Să renunți la orgoliile tale
Și să înveți să ierți.
Căci și tu, la rândul tău, ai greșit,
Poate aruncând cuvinte aiurea
Sau lovind cu fapte care dor...
„Iartă-mă", cel mai frumos cuvânt
Ce-ți aduce al Raiului pace,
Fiind scara care duce la cer,
Unde-ți vei găsi cunună.
Căci și Hristos, fiind pe pământ,
Când Crucea în spate își duce,
Cu ochi în lacrimi, se roagă sincer:
„Iartă-le a lor vină,
Părinte, căci nu știu ce fac acum."
Deci, de vrei să fii fiul lui Dumnezeu,
Mergi și fă la fel cu semenul tău.
Iertarea e calea cea strâmtă,
În care te faci asemeni lui Hristos,
Luând asupra Sa pedeapsa pe care
A dus-o pentru toți.
Și din coasta Sa, de noi frântă,
Sângele Său cel sfânt și l-a vărsat jos,
Lăsându-și Trupul ca și mâncare,
Ne-a înviat din morți.
Și de atunci, la orice Liturghie,
Auzi: „Acesta este Sângele Meu,
Ce pentru mulți se varsă
Spre iertare de păcate."
În amintirea ta
1. Încă mă gândesc la tine
Nu mi te pot scoate din cap, deloc
Aș plânge, dar nu are cine
Să-mi coase inima la loc
2. Te visez și-acum, mereu,
Chipul tău mă arde-n noapte,
Îți caut umbra printre stele
Și te strig în gând departe.
3. Mie dor, în ochii tăi să mă mai pierd
Și mâna-ți caldă s-o mai simt, aș vrea
Dar lacrimile ce-mi curg pe obraj, mă ard
Când știu, că-i vina mea
4. Poți să mă vezi nebun, naiv
Nu-mi pasă
Căci din toate poveștile citite
Tu ai fost cea mai frumoasă
Nunta (a 7-a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Când ne-am întâlnit prima dată, eram copii
În trup, în cuget și-n gândire
Iar astăzi te numesc ,,mireasă";
Te port în suflet, în inimă în iubire.
2. Și nu mă gândeam vreodată c-o străină
Mult, o să mă facă să zâmbesc,
Să iubesc cum n-am iubit pe nimeni,
Să am un motiv pentru care merită să trăiesc.
3. Căutându-te în orișicine, te-am găsit
Frumoasă, cum mi te imaginam,
Căci cu suspinuri de negrăit
Zi de zi, noapte de noapte eu te așteptam.
4. Și-L rugam cu tot dinadinsul pe Dumnezeu
Cu orice preț să mi te dăruiască,
Pentru a te iubi mereu,
Cu tine, acum și-ne veci să mă unească.
5. Astăzi am văzut că nu m-am rugat în zadar,
Datu-mi-s-a semn căci tu îmi ești aleasa.
Te-am primit astăzi ca și un dar,
Atât de scump de nici nu te puteam visa.
6. Astăzi de la tine nu-mi pot lua ochii deloc
Când te văd în alb îmbrăcată
Furându-mi inima de foc
Și stingând-o cu dragostea-ți toată
7. Eu vreau să mi te dăruiesc o viață
Să mă lupt pentru tine cu toată lumea
Pentru a-mi spune ,,da" la o singură întrebare:
,,Vrei să fi soția mea?"
Amorul meu pierdut (Prima poezie din seria ,,În căutarea dragostei"
1. Amorul meu pierdut
Unde să te caut?
Unde am să te găsesc?
Știind că pentru mine ești tot și te iubesc
2. Amorul meu dulce
Timpul meu se duce
Încă nu te-am găsit
Dar am să te caut în multul infinit
3. Amorul meu negru
Te văd ca pe un astru
Care te stingi încet
Acum, când mi-ai lăsat în inimă doar deșert
4. Amorul meu pierdut
Ce-mi ești necunoscut
M-ai lăsat ca pe un mort
Îngropat în al dorului larg deșert
5. Amorul meu dulce
Cu inima rece
Dă-mi să ți-o încălzesc
Căci să te strâng la piept e tot ce îmi doresc
6. Amorul meu negru
Cu totul funebru
Iarăși am să renunț
Te caut(...,)nu te găsesc(...).amorul meu pierdut
Privirea ta
1. Privirea ta mă face
Să mă arunc complet în gol,
Căci o văd ca pe o lance,
Ce mă aruncă frânt la sol.
2. În ea eu mă pierd de tot
Și n-am cuvinte s-o descriu,
Gura să-mi deschid nu mai pot,
Și-n ea găsesc tot ce nu știu.
3. Oriunde mă urmărește
Și mă strigă ca un ecou,
Dintr-o veche poveste,
În care mă simțeam erou.
4. Și pe tine te vedeam
Ca un soare strălucitor,
În lumina ta orbeam,
Dar și-n absență eu mor.
5. Ochi blânzi, aprinși de dor,
În fiecare noapte,
Îi văd în toată splendoarea lor,
Chiar dacă tu ești departe.
Mai dă-mi o clipă (A doua poezie din seria ,,În căutarea dragostei "
1. M-ai dă-mi o clipă
Să îți spun cât îmi ești de dragă
Și apoi aruncă-mă în groapă
Căci gândul că te-aș pierde mă seacă de vlagă
2. Mai dă-mi o secundă
Să te sărut cu patos
Inima-n mine intens să ardă
Când simt ale tale buze, atât de grațios
3. Mai dă-mi un minut
Eu la ureche să-ți șoptesc
Cele mai dulci cuvinte, tăcut
Cald și ușor, să-ți spun cât de mult eu te iubesc
4. Mai dă-mi o oră
Te rog, încă nu pleca
Și am să-i aduc mamei o noră
Așa cum își dorea
5. Mai dă-mi o zi
Să petrec în a ta viață
Să-ți privesc sufletul prin ochii tăi verzi
Unde văd un viitor, eu și tu, o viață
6. Mai dă-mi o lună
Să te strâng la pieptul meu
Să-mi simt inima cum bate, nebună
Cum aleargă ici și colo, de dragul tău, mereu
7. Mai dă-mi un an
Să fie iubirea noastră un etern dans
Să-l parcurgem pas cu pas pe acest nesfârșit ocean
Plin de emoții în care mai împins
8. Mai dă-mi o viață
Să îmbătrânim în doi
Să fim un moșneguț și o băbuță
Așezați veseli, la a noastră casă în anii așezați pe păr, greoi
9. Mai dă-mi un infinit
Să-l petrec cu tine în rai
Să ne veselim de Hristos cel iubit
Acela care mi te v-a descoperii, ne va unii și-mi va dăruii cu tine un trai
Calea iertării
Atunci când te simți complet pierdut
Și ți-e greu printre oameni să trăiești,
Amintește-ți că există o cale
Și anume să ierți.
Căci, de vrei să iubești mult,
Pentru toți trebuie să te jertfești,
Să renunți la orgoliile tale
Și să înveți să ierți.
Căci și tu, la rândul tău, ai greșit,
Poate aruncând cuvinte aiurea
Sau lovind cu fapte care dor...
„Iartă-mă", cel mai frumos cuvânt
Ce-ți aduce al Raiului pace,
Fiind scara care duce la cer,
Unde-ți vei găsi cunună.
Căci și Hristos, fiind pe pământ,
Când Crucea în spate își duce,
Cu ochi în lacrimi, se roagă sincer:
„Iartă-le a lor vină,
Părinte, căci nu știu ce fac acum."
Deci, de vrei să fii fiul lui Dumnezeu,
Mergi și fă la fel cu semenul tău.
Iertarea e calea cea strâmtă,
În care te faci asemeni lui Hristos,
Luând asupra Sa pedeapsa pe care
A dus-o pentru toți.
Și din coasta Sa, de noi frântă,
Sângele Său cel sfânt și l-a vărsat jos,
Lăsându-și Trupul ca și mâncare,
Ne-a înviat din morți.
Și de atunci, la orice Liturghie,
Auzi: „Acesta este Sângele Meu,
Ce pentru mulți se varsă
Spre iertare de păcate."
În amintirea ta
1. Încă mă gândesc la tine
Nu mi te pot scoate din cap, deloc
Aș plânge, dar nu are cine
Să-mi coase inima la loc
2. Te visez și-acum, mereu,
Chipul tău mă arde-n noapte,
Îți caut umbra printre stele
Și te strig în gând departe.
3. Mie dor, în ochii tăi să mă mai pierd
Și mâna-ți caldă s-o mai simt, aș vrea
Dar lacrimile ce-mi curg pe obraj, mă ard
Când știu, că-i vina mea
4. Poți să mă vezi nebun, naiv
Nu-mi pasă
Căci din toate poveștile citite
Tu ai fost cea mai frumoasă