Dacă ai știi câte seri...
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Stau și-mi imaginez cât de frumos ne-ar sta împreună
Pe o pajiște pustie.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Rugându-mă la Dumnezeu
Să aibă mereu grijă de tine.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Suspinând lacrimi în pernă
Înțelese doar de tine.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Dând timp pentru noi,
Nu te-ai mai întreba
Cât de puternică e pentru tine, dragostea mea.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
M-ai lua în brațe, nu m-ai lăsa
Am merge împreună în lume să-ți arăt dragostea mea.
Poems in the same category
Libertate,dragoste,tu
Iubito,tu ești libertatea mea,
Dragostea nu există în afara ta!
De aceea prefer să stau închis în dragostea mea pentru tine,
Precum prizonierul și-a pierdut speranța,
Așa și eu m-am predat ție!
Iubito,tu ești dragostea mea,
Nu există libertate în afara ta!
De aceea te doresc necontenit
Chiar dacă știu că absența ta
Îmi pricinuiește suferință...
Vreau să mă jertfesc ție,
Prefer neexistența decât neiubirea ta,
Iubito,tu ești libertatea și dragostea mea!
(31 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
O ultimă stare…
Am căzut într-un vis,
Fără cer, fără soare,
Cu trupul închis,
Într-o rană ce doare.
Nu mai știu dacă sunt,
Sau doar umblu prin mine,
Ca un vânt furibund,
Ce din trecuturi revine.
Te aștept fără timp,
Fără chip, fără zare,
Și zilnic mă schimb,
Într-o ultimă stare.
Mi-e tăcerea mormânt,
Mi-e durerea povară,
Și tresar la cuvânt,
Ca un clopot de ceară.
Dacă vii, nu rosti,
Nici regret, nici iertare,
Doar privește, să știi,
Ce înseamnă întristare.
De-ai veni, ți-aș rosti,
Fără vorbe încărcate,
Ce înseamnă, a iubi…
Și s-aștepți pân' la moarte.
Și-aș păstra acel ceas,
Ca pe-un cântec în piept,
Tu, lumina din glas,
Eu, tăcerea ce-aștept.
Rătăcită
Du-mă la ziua când ne-am cunoscut,
Du-mă la cine eram ieri.
Ia-mi tot ce doare și-a durut,
Transformă-mi toamnele în veri.
Du-mă la zilele ploioase,
Du-mă la serile în doi.
Când te simțeam până la oase,
Ia-mă și du-mă înapoi.
Du-mă la ,,Bună dimineața".
Du-mă la ,,Nu te las sa pleci".
Când nu era subțire ața,
Și când simțeam că nu-mi mai treci.
Întoarce-mă la ce am fost,
La ce speram că o să fim.
Când nu era scenariul prost,
Nici scurtmetrajul sa nu-l știm.
De te-aș lăsa iar în trecut,
Simt că m-aș pierde și pe mine.
Du-mă la tot ce am avut,
La vin, la filme și la tine.
Du-mă la certuri și la frică,
Să văd din tine ce e rău.
Sa vindec rana, s-o fac mică.
Du-mă la tot ce a fost al tău.
Du-mă la vineri și la joi,
Du-mă la sâmbete, duminici.
Du-mă la ce-am însemnat noi,
Chiar și atunci când eram cinici.
Du-mă la seri, du-mă la zile,
Du-mă la tot ce avea rost.
Azi iar de dor scriu mii de file,
Ca să mă-ntoarcă la ce-am fost.
Sentimente
Am început să iubesc,
Felul în care mă tratezi,
De fiecare dată,
Când mă încurajezi.
Vreau să-ți spun,
Prin cuvintele mele,
Că te iubesc,
Pe zi ce trece.
Poate sună ciudat,
Modul adresat,
Dar tu mă faci,
Să mă pierd printre stele.
Am conștentizat,
Că te plac,
Atunci când,
M-ai încurajat.
te iubesc
Te iubesc enorm,
chiar și fără nopti de amor.
cand nu te simți bine,
amintește ți ca eu cred in tine.
Ochii tai strălucesc,
mai puternic ca orice cer ceresc.
Intr o noapte de luna plină,
tu ești a mea lumina.
Ai observat ca am defecte,
dar tu ma iubești și cu aceste aspecte.
Iti multumesc ca ma iubești,
si ma bucur ca ma primesti,
undeva prin inima ta,
Deoarece ma faci sa ma simt ca și luna.
Strălucitoare,și doar una singura,
ma faci sa ma simt ca o copila.
Mica,pot spune,
de abia aștept sa creștem prin lume.
Si la apus de seara,
Sa privim cum soarele răsare.
Cu inima pătată de iubire,
esti deja a mea fantezie.
Libertate,dragoste,tu
Iubito,tu ești libertatea mea,
Dragostea nu există în afara ta!
De aceea prefer să stau închis în dragostea mea pentru tine,
Precum prizonierul și-a pierdut speranța,
Așa și eu m-am predat ție!
Iubito,tu ești dragostea mea,
Nu există libertate în afara ta!
De aceea te doresc necontenit
Chiar dacă știu că absența ta
Îmi pricinuiește suferință...
Vreau să mă jertfesc ție,
Prefer neexistența decât neiubirea ta,
Iubito,tu ești libertatea și dragostea mea!
(31 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
O ultimă stare…
Am căzut într-un vis,
Fără cer, fără soare,
Cu trupul închis,
Într-o rană ce doare.
Nu mai știu dacă sunt,
Sau doar umblu prin mine,
Ca un vânt furibund,
Ce din trecuturi revine.
Te aștept fără timp,
Fără chip, fără zare,
Și zilnic mă schimb,
Într-o ultimă stare.
Mi-e tăcerea mormânt,
Mi-e durerea povară,
Și tresar la cuvânt,
Ca un clopot de ceară.
Dacă vii, nu rosti,
Nici regret, nici iertare,
Doar privește, să știi,
Ce înseamnă întristare.
De-ai veni, ți-aș rosti,
Fără vorbe încărcate,
Ce înseamnă, a iubi…
Și s-aștepți pân' la moarte.
Și-aș păstra acel ceas,
Ca pe-un cântec în piept,
Tu, lumina din glas,
Eu, tăcerea ce-aștept.
Rătăcită
Du-mă la ziua când ne-am cunoscut,
Du-mă la cine eram ieri.
Ia-mi tot ce doare și-a durut,
Transformă-mi toamnele în veri.
Du-mă la zilele ploioase,
Du-mă la serile în doi.
Când te simțeam până la oase,
Ia-mă și du-mă înapoi.
Du-mă la ,,Bună dimineața".
Du-mă la ,,Nu te las sa pleci".
Când nu era subțire ața,
Și când simțeam că nu-mi mai treci.
Întoarce-mă la ce am fost,
La ce speram că o să fim.
Când nu era scenariul prost,
Nici scurtmetrajul sa nu-l știm.
De te-aș lăsa iar în trecut,
Simt că m-aș pierde și pe mine.
Du-mă la tot ce am avut,
La vin, la filme și la tine.
Du-mă la certuri și la frică,
Să văd din tine ce e rău.
Sa vindec rana, s-o fac mică.
Du-mă la tot ce a fost al tău.
Du-mă la vineri și la joi,
Du-mă la sâmbete, duminici.
Du-mă la ce-am însemnat noi,
Chiar și atunci când eram cinici.
Du-mă la seri, du-mă la zile,
Du-mă la tot ce avea rost.
Azi iar de dor scriu mii de file,
Ca să mă-ntoarcă la ce-am fost.
Sentimente
Am început să iubesc,
Felul în care mă tratezi,
De fiecare dată,
Când mă încurajezi.
Vreau să-ți spun,
Prin cuvintele mele,
Că te iubesc,
Pe zi ce trece.
Poate sună ciudat,
Modul adresat,
Dar tu mă faci,
Să mă pierd printre stele.
Am conștentizat,
Că te plac,
Atunci când,
M-ai încurajat.
te iubesc
Te iubesc enorm,
chiar și fără nopti de amor.
cand nu te simți bine,
amintește ți ca eu cred in tine.
Ochii tai strălucesc,
mai puternic ca orice cer ceresc.
Intr o noapte de luna plină,
tu ești a mea lumina.
Ai observat ca am defecte,
dar tu ma iubești și cu aceste aspecte.
Iti multumesc ca ma iubești,
si ma bucur ca ma primesti,
undeva prin inima ta,
Deoarece ma faci sa ma simt ca și luna.
Strălucitoare,și doar una singura,
ma faci sa ma simt ca o copila.
Mica,pot spune,
de abia aștept sa creștem prin lume.
Si la apus de seara,
Sa privim cum soarele răsare.
Cu inima pătată de iubire,
esti deja a mea fantezie.
Other poems by the author
Știi cum?
Știi cum soarele rămâne pe cer
Până ce luna ii i-a locul?
Cam așa aș fi și eu
La răscruce de drumuri.
Știi cum floarea-i dependentă
De lumina soarelui?
Cam așa sunt eu dependent
De prezența ta acum.
Știi cum primăvara copacii înfloresc
Parcă respiră din nou aer ceresc
Cam așa îmi doresc eu
Să fi primăvara mea din nou.
Știi cum un copil se joacă atât de frumos
Cu o jucărie primită cadou?
Cam așa m-am îndrăgostit eu de glasul tău
Și te vreau aici din nou.
Gânduri aievea
Când tremură sufletul de dorul tău
Cu lame adânci ce înjunghie mereu,
Lăsat parcă de lungi nopți de agonie
Ce sfâșie de dragul tău.
Eu îmi aduc aminte că ești doar a mea
Și lipsa ta se simte aievea
Căci sufletul meu îți aparține
Peste mii și mii de zile.
Zile care par pustii
De dragul și agonia inimii
Să te simtă din nou aproape ar vrea
Și simt clipa și chemarea.
Clipa ce v-a venii atât de repede,
Mai repede decât îmi pot imagina
Căci sufletul meu îl simte pe al tau
Iar golul se umple de speranțe mereu.
Chipul tau
Când ți-am văzut pentru prima oară ochii
Ahhh...ce melancolie m-a luat,
Am simțit clipa chemării
A unui viitor de ne egalat.
Când zâmbetul tău mi s-a arătat, pentru întâia oară
I-am zărit strălucirea suavă ,
Iar când în șoapte mi-ai vorbit
Cerul parcă nu a mai dormit.
Ce-aș mai putea spune despre chipul tau
Doar că este de milioane,
Cristale, diamante, nimic
Nu se pot compara cu a lui culoare.
Dar eu te întreb pe tine acum iubito:
Oare ești pregătită să-mi-l dăruiești
Să-mi strălucească peste nopți
Peste toate cele cerești?
Ce n-aș da
Ce n-aș da acum, offf...
Să dau timpul înapoi,
Să fim iar amândoi macar o dată
O singură noapte din nou.
Să te strâng la piept
Să nu-ți mai dau drumul,
Să-ți simt inima cum bate
Nu doar mie ca nebunul.
Un nebun ce te iubește
Prin șoapte în liniștea nopții
Ce ar face orice acum
Să te simtă iar aproape.
Să-ți arate viața nouă
Mai frumoasa ca oricând,
Frumusețe mai presus
De orice fel de cuvânt.
Dimineața
Cât de frumos se aliniau
Toate stelele pe chipul tau,
Tot ce-i mai frumos sclipea
Când eu te priveam din nou.
Raza de soare se lasă
Ușor, lin, încetul cu încetul
Iar tu din suflet îmi zâmbeai
Când îți zăream surâsul.
Ghiocei s-ar strânge o mie
Să-ți șoptească dragostea,
Să-ți arate pe roua de pe ei
Cât de mult eu te iubesc.
Mă uitam la tine și așa tare îmi plăcea
Să-ți văd chipul când dormeai
Și să-ți simt surâsul
Adânc în inima mea.
Clipa ce-o trăiesc acum
Pe o mie de cuvinte nu aș da-o,
Ești zâmbetul ce-mi alina inima
In acest haos aievea.
Și dincolo...tot cu tine
Și dincolo de lume
Eu aș rămâne,
Și dincolo de suflete oarbe
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de zile triste
Când nu mai simți sensul,
Și dincolo de obstacole
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de nori
Unde soarele n-ar da să se arate
În nopți de toamnă înnorate
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și mai presus de ani ce trec
Și dincolo de zile numărate,
Când viața pare să nu aibă sens
Eu te-aș ține de mână și tot cu tine aș rămâne pe veci.
Știi cum?
Știi cum soarele rămâne pe cer
Până ce luna ii i-a locul?
Cam așa aș fi și eu
La răscruce de drumuri.
Știi cum floarea-i dependentă
De lumina soarelui?
Cam așa sunt eu dependent
De prezența ta acum.
Știi cum primăvara copacii înfloresc
Parcă respiră din nou aer ceresc
Cam așa îmi doresc eu
Să fi primăvara mea din nou.
Știi cum un copil se joacă atât de frumos
Cu o jucărie primită cadou?
Cam așa m-am îndrăgostit eu de glasul tău
Și te vreau aici din nou.
Gânduri aievea
Când tremură sufletul de dorul tău
Cu lame adânci ce înjunghie mereu,
Lăsat parcă de lungi nopți de agonie
Ce sfâșie de dragul tău.
Eu îmi aduc aminte că ești doar a mea
Și lipsa ta se simte aievea
Căci sufletul meu îți aparține
Peste mii și mii de zile.
Zile care par pustii
De dragul și agonia inimii
Să te simtă din nou aproape ar vrea
Și simt clipa și chemarea.
Clipa ce v-a venii atât de repede,
Mai repede decât îmi pot imagina
Căci sufletul meu îl simte pe al tau
Iar golul se umple de speranțe mereu.
Chipul tau
Când ți-am văzut pentru prima oară ochii
Ahhh...ce melancolie m-a luat,
Am simțit clipa chemării
A unui viitor de ne egalat.
Când zâmbetul tău mi s-a arătat, pentru întâia oară
I-am zărit strălucirea suavă ,
Iar când în șoapte mi-ai vorbit
Cerul parcă nu a mai dormit.
Ce-aș mai putea spune despre chipul tau
Doar că este de milioane,
Cristale, diamante, nimic
Nu se pot compara cu a lui culoare.
Dar eu te întreb pe tine acum iubito:
Oare ești pregătită să-mi-l dăruiești
Să-mi strălucească peste nopți
Peste toate cele cerești?
Ce n-aș da
Ce n-aș da acum, offf...
Să dau timpul înapoi,
Să fim iar amândoi macar o dată
O singură noapte din nou.
Să te strâng la piept
Să nu-ți mai dau drumul,
Să-ți simt inima cum bate
Nu doar mie ca nebunul.
Un nebun ce te iubește
Prin șoapte în liniștea nopții
Ce ar face orice acum
Să te simtă iar aproape.
Să-ți arate viața nouă
Mai frumoasa ca oricând,
Frumusețe mai presus
De orice fel de cuvânt.
Dimineața
Cât de frumos se aliniau
Toate stelele pe chipul tau,
Tot ce-i mai frumos sclipea
Când eu te priveam din nou.
Raza de soare se lasă
Ușor, lin, încetul cu încetul
Iar tu din suflet îmi zâmbeai
Când îți zăream surâsul.
Ghiocei s-ar strânge o mie
Să-ți șoptească dragostea,
Să-ți arate pe roua de pe ei
Cât de mult eu te iubesc.
Mă uitam la tine și așa tare îmi plăcea
Să-ți văd chipul când dormeai
Și să-ți simt surâsul
Adânc în inima mea.
Clipa ce-o trăiesc acum
Pe o mie de cuvinte nu aș da-o,
Ești zâmbetul ce-mi alina inima
In acest haos aievea.
Și dincolo...tot cu tine
Și dincolo de lume
Eu aș rămâne,
Și dincolo de suflete oarbe
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de zile triste
Când nu mai simți sensul,
Și dincolo de obstacole
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de nori
Unde soarele n-ar da să se arate
În nopți de toamnă înnorate
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și mai presus de ani ce trec
Și dincolo de zile numărate,
Când viața pare să nu aibă sens
Eu te-aș ține de mână și tot cu tine aș rămâne pe veci.