Cand imi e dor
Când îmi e dor de tine tare
Gândul la tine mi-e fără scăpare
Vreau să revii, să fii dulce din nou
... și mă îmbăt cu al tău ecou...
Nu știu ce azi am devenit
Oare vreodată m-ai simțit?
Sufletul mi-a rămas atât de rece
Și totuși ar mai vrea sa-ncerce
Gândul mi-a rămas la tine
Săracul...tot speră ca va fi bine...
Și tot mi te creionez...
Scrie-mi și tu!...să pot să mă opresc.
Atât de tare te doresc
Chiar de-i în van, tot mă gândesc...
Că te întorci o clipă-n viața mea
Să ștergi din mine tot ce-a lăsat durerea
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 28 февраля
Views: 201
Poems in the same category
Primăvara inimii mele în norvegiană
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Våren i mitt hjerte
En hyggelig gutt, George...
En introvert gutt, George...
En morsom gutt, George...
En gutt som jeg aldri har møtt før, George,
En gutt som hver oppmerksomhet teller, George,
En gutt som liker dikt, George,
En uttrykksfull og kunstnerisk gutt, George,
En gutt som virkelig vil ta oss en tur på hydrosykkelen, George...
En gutt som virkelig vil at vi skal sitte og fortelle historier på pikniken, George,
En gutt å gå på kino med, spiller, George,
En gutt med enkel, men velvalgt smak, George,
En modig og bestemt gutt, George,
En gutt som liker gamle moteblader, George,
En gutt som ved enhver anledning tar med seg flere blomster, godteri, George,
En gutt hvis dikt tiltrekker meg mer og mer, George,
En gutt som skriver, klipper og skriver om tusen ganger til han uttrykker nøyaktig hva han vil, George,
En gutt som jeg går til naboen som gir spansktimer, George,
En gutt som, hvis jeg faller på etterskudd i læringen, mediterer på meg også, George,
En gutt som hører på omtrent samme type musikk, George.
George, minnene mine om deg, hvordan jeg møtte deg og hvor mye jeg elsket hvordan du skrev, hvordan du spiste pizza, hvordan du lo av vitsene mine (fordi vanligvis bare jeg ler), hvordan du lo av meg noen ganger, hvordan vi pleide å gå nedover smugene, hvordan vi begge syklet motorsykler, på motorveien til solen, over fartsgrensen, med håret i vinden, bekymringsløst, hvordan vi visste hvordan vi skulle få hverandre til å føle oss bra, for å løfte humøret vårt, til vi ha det gøy på puber, gå på fotballkamper, skrik og spytt frø, lek med Nebelung-katten min, gi meg en penn du kjeder deg med, jeg ville fikse den og du ville bli veldig glad. Søte minner, synd at du dro med. Jeg vet ikke hvilket prosjekt i Brasil. Det er ingenting, du var ung, som Otilia fra "Otilia's Enigma" ville sagt, du hadde drømmene dine og du måtte oppfylle dem. Det er så mange andre jenter, men du trengte virkelig det prosjektet. Jeg forstår deg, det gjorde du ikke legg igjen mange dikt til meg, men jeg vil beholde dem, minnet deres vil blomstre mer og mer når jeg leser dem, blar i dem, når jeg nyter det du skriver og hva du ønsket å uttrykke gjennom disse linjene.
Rătăcită
Du-mă la ziua când ne-am cunoscut,
Du-mă la cine eram ieri.
Ia-mi tot ce doare și-a durut,
Transformă-mi toamnele în veri.
Du-mă la zilele ploioase,
Du-mă la serile în doi.
Când te simțeam până la oase,
Ia-mă și du-mă înapoi.
Du-mă la ,,Bună dimineața".
Du-mă la ,,Nu te las sa pleci".
Când nu era subțire ața,
Și când simțeam că nu-mi mai treci.
Întoarce-mă la ce am fost,
La ce speram că o să fim.
Când nu era scenariul prost,
Nici scurtmetrajul sa nu-l știm.
De te-aș lăsa iar în trecut,
Simt că m-aș pierde și pe mine.
Du-mă la tot ce am avut,
La vin, la filme și la tine.
Du-mă la certuri și la frică,
Să văd din tine ce e rău.
Sa vindec rana, s-o fac mică.
Du-mă la tot ce a fost al tău.
Du-mă la vineri și la joi,
Du-mă la sâmbete, duminici.
Du-mă la ce-am însemnat noi,
Chiar și atunci când eram cinici.
Du-mă la seri, du-mă la zile,
Du-mă la tot ce avea rost.
Azi iar de dor scriu mii de file,
Ca să mă-ntoarcă la ce-am fost.
Scrisoare către tine partea 4
Auzi inima mea cum bate tare?
E pentru tine, să mă simți aproape,
Să ne veghem somnul pe rând,
Să ne trezim zâmbind.
Aș vrea să simt buzele tale dulci și răsfăț în doi,
Să ne lăsăm purtați de val,
Fără să ne deranjeze nimeni.
Tu nu poți să fi înlocuit de nici unul,
Fiindcă ti-am promis că te voi aștepta,
Și nu am mințit, m-am ținut de promisiunea mea.
Alchimistul
Prin văl de ceață, umbra nopții cade,
Pe a mea piele, o pânză de mister,
Alintă-mă cu soarele din zare,
Cu mângâierea vântului, ușor, plăpând.
Atinge-mă cu razele de lună,
Cu vârf de stea, cu licăriri de mare,
În noapte, fii al meu, o dulce strună,
Ce vibrează în tăcere, fără ocol, pe care.
Cu gesturi delicate, sculptează-mi conturul,
Pe trup, pe suflet, fiecare centimetru,
Ca un artist ce-și cunoaște bine lutul,
Modelându-mi dorințele nesfârșite, din neted în abruptul.
În lumea asta vastă, tu ești poarta,
Spre un eden al simțurilor necunoscute,
Atinge-mă cu vorbe ,
Cu ritmuri ce-n etern se vor traduce.
Înfășoară-mi esența într-un vers etern,
Cu metafore dulci, ce leagă timp de timp,
Alintă-mi sufletul cu al tău univers,
Și fă din clipa noastră un infinit sublim.
Tu, alchimist al sentimentelor pure,
Ce transformi tăcerea într-un imn divin,
Atinge-mă cu al tău suflet ce susură,
Și fă din simplul nostru gest un destin.
În templul acesta viu, ce-i corpul meu,
Fiecare al tău gând devine lege,
Alintă-mi zilele, alină-mi noptile, mereu,
Și fă din acest poem, o lume întreagă, întreg.
Dorul ce arde
Când norii se-adună pe-al vieții hotar,
Și gândul aleargă spre-un vis depărtat,
E dorul ce arde, ca focul mocnit,
O flacără-n suflet ce nu s-a stins nicicând.
În șoapta tăcută a nopții târzii,
Se naște un cântec din amintiri vii,
E glasul iubirii ce-n urmă-l păstrez,
Un far luminos pe-al timpului crez.
Și chiar de mă poartă pe drumuri străine,
Dorul mă cheamă să vin iar la tine,
Cu pași nevăzuți, dar cu inima plină,
Spre clipa de-acasă, sub cerul de lumină.
mărturii de seară
un sistem solar împodobit cu stele, cireşe şi dor
doar noi ştim de el, nu spune nimănui secretul nostru
noi, două frânturi de rază spartă
călatoare-n locul ăsta ce umbră de soare n-a simțit
sau miros de stânjenei culeși târziu
sau un simplu contact uman,
pare un abis pierdut pentru-o pereche de ochi
alta decât a noastră
căci ei nu ştiu, nici stele şi nici aştri nu trebuie să afle
că tot ce e frumos în lumea asta
am ascuns la noi în priviri, în ochi ce doar noi ştim
ca pe-o ploaie de meteoriți în plină zi
sau ca pe asfințit de soare pe planetă roşie
când ce numim noi soare va apune permanent
şi cand cireşul, moale se va ofili, sub ochii mei
voi răspunde la-ntrebarea ta: "Cum arată o stea moartă?"
şi-ți voi pune mâna pe ochii mei ce bine-i ştii
ca să găseşti fitil de lampă arsă.
Primăvara inimii mele în norvegiană
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Våren i mitt hjerte
En hyggelig gutt, George...
En introvert gutt, George...
En morsom gutt, George...
En gutt som jeg aldri har møtt før, George,
En gutt som hver oppmerksomhet teller, George,
En gutt som liker dikt, George,
En uttrykksfull og kunstnerisk gutt, George,
En gutt som virkelig vil ta oss en tur på hydrosykkelen, George...
En gutt som virkelig vil at vi skal sitte og fortelle historier på pikniken, George,
En gutt å gå på kino med, spiller, George,
En gutt med enkel, men velvalgt smak, George,
En modig og bestemt gutt, George,
En gutt som liker gamle moteblader, George,
En gutt som ved enhver anledning tar med seg flere blomster, godteri, George,
En gutt hvis dikt tiltrekker meg mer og mer, George,
En gutt som skriver, klipper og skriver om tusen ganger til han uttrykker nøyaktig hva han vil, George,
En gutt som jeg går til naboen som gir spansktimer, George,
En gutt som, hvis jeg faller på etterskudd i læringen, mediterer på meg også, George,
En gutt som hører på omtrent samme type musikk, George.
George, minnene mine om deg, hvordan jeg møtte deg og hvor mye jeg elsket hvordan du skrev, hvordan du spiste pizza, hvordan du lo av vitsene mine (fordi vanligvis bare jeg ler), hvordan du lo av meg noen ganger, hvordan vi pleide å gå nedover smugene, hvordan vi begge syklet motorsykler, på motorveien til solen, over fartsgrensen, med håret i vinden, bekymringsløst, hvordan vi visste hvordan vi skulle få hverandre til å føle oss bra, for å løfte humøret vårt, til vi ha det gøy på puber, gå på fotballkamper, skrik og spytt frø, lek med Nebelung-katten min, gi meg en penn du kjeder deg med, jeg ville fikse den og du ville bli veldig glad. Søte minner, synd at du dro med. Jeg vet ikke hvilket prosjekt i Brasil. Det er ingenting, du var ung, som Otilia fra "Otilia's Enigma" ville sagt, du hadde drømmene dine og du måtte oppfylle dem. Det er så mange andre jenter, men du trengte virkelig det prosjektet. Jeg forstår deg, det gjorde du ikke legg igjen mange dikt til meg, men jeg vil beholde dem, minnet deres vil blomstre mer og mer når jeg leser dem, blar i dem, når jeg nyter det du skriver og hva du ønsket å uttrykke gjennom disse linjene.
Rătăcită
Du-mă la ziua când ne-am cunoscut,
Du-mă la cine eram ieri.
Ia-mi tot ce doare și-a durut,
Transformă-mi toamnele în veri.
Du-mă la zilele ploioase,
Du-mă la serile în doi.
Când te simțeam până la oase,
Ia-mă și du-mă înapoi.
Du-mă la ,,Bună dimineața".
Du-mă la ,,Nu te las sa pleci".
Când nu era subțire ața,
Și când simțeam că nu-mi mai treci.
Întoarce-mă la ce am fost,
La ce speram că o să fim.
Când nu era scenariul prost,
Nici scurtmetrajul sa nu-l știm.
De te-aș lăsa iar în trecut,
Simt că m-aș pierde și pe mine.
Du-mă la tot ce am avut,
La vin, la filme și la tine.
Du-mă la certuri și la frică,
Să văd din tine ce e rău.
Sa vindec rana, s-o fac mică.
Du-mă la tot ce a fost al tău.
Du-mă la vineri și la joi,
Du-mă la sâmbete, duminici.
Du-mă la ce-am însemnat noi,
Chiar și atunci când eram cinici.
Du-mă la seri, du-mă la zile,
Du-mă la tot ce avea rost.
Azi iar de dor scriu mii de file,
Ca să mă-ntoarcă la ce-am fost.
Scrisoare către tine partea 4
Auzi inima mea cum bate tare?
E pentru tine, să mă simți aproape,
Să ne veghem somnul pe rând,
Să ne trezim zâmbind.
Aș vrea să simt buzele tale dulci și răsfăț în doi,
Să ne lăsăm purtați de val,
Fără să ne deranjeze nimeni.
Tu nu poți să fi înlocuit de nici unul,
Fiindcă ti-am promis că te voi aștepta,
Și nu am mințit, m-am ținut de promisiunea mea.
Alchimistul
Prin văl de ceață, umbra nopții cade,
Pe a mea piele, o pânză de mister,
Alintă-mă cu soarele din zare,
Cu mângâierea vântului, ușor, plăpând.
Atinge-mă cu razele de lună,
Cu vârf de stea, cu licăriri de mare,
În noapte, fii al meu, o dulce strună,
Ce vibrează în tăcere, fără ocol, pe care.
Cu gesturi delicate, sculptează-mi conturul,
Pe trup, pe suflet, fiecare centimetru,
Ca un artist ce-și cunoaște bine lutul,
Modelându-mi dorințele nesfârșite, din neted în abruptul.
În lumea asta vastă, tu ești poarta,
Spre un eden al simțurilor necunoscute,
Atinge-mă cu vorbe ,
Cu ritmuri ce-n etern se vor traduce.
Înfășoară-mi esența într-un vers etern,
Cu metafore dulci, ce leagă timp de timp,
Alintă-mi sufletul cu al tău univers,
Și fă din clipa noastră un infinit sublim.
Tu, alchimist al sentimentelor pure,
Ce transformi tăcerea într-un imn divin,
Atinge-mă cu al tău suflet ce susură,
Și fă din simplul nostru gest un destin.
În templul acesta viu, ce-i corpul meu,
Fiecare al tău gând devine lege,
Alintă-mi zilele, alină-mi noptile, mereu,
Și fă din acest poem, o lume întreagă, întreg.
Dorul ce arde
Când norii se-adună pe-al vieții hotar,
Și gândul aleargă spre-un vis depărtat,
E dorul ce arde, ca focul mocnit,
O flacără-n suflet ce nu s-a stins nicicând.
În șoapta tăcută a nopții târzii,
Se naște un cântec din amintiri vii,
E glasul iubirii ce-n urmă-l păstrez,
Un far luminos pe-al timpului crez.
Și chiar de mă poartă pe drumuri străine,
Dorul mă cheamă să vin iar la tine,
Cu pași nevăzuți, dar cu inima plină,
Spre clipa de-acasă, sub cerul de lumină.
mărturii de seară
un sistem solar împodobit cu stele, cireşe şi dor
doar noi ştim de el, nu spune nimănui secretul nostru
noi, două frânturi de rază spartă
călatoare-n locul ăsta ce umbră de soare n-a simțit
sau miros de stânjenei culeși târziu
sau un simplu contact uman,
pare un abis pierdut pentru-o pereche de ochi
alta decât a noastră
căci ei nu ştiu, nici stele şi nici aştri nu trebuie să afle
că tot ce e frumos în lumea asta
am ascuns la noi în priviri, în ochi ce doar noi ştim
ca pe-o ploaie de meteoriți în plină zi
sau ca pe asfințit de soare pe planetă roşie
când ce numim noi soare va apune permanent
şi cand cireşul, moale se va ofili, sub ochii mei
voi răspunde la-ntrebarea ta: "Cum arată o stea moartă?"
şi-ți voi pune mâna pe ochii mei ce bine-i ştii
ca să găseşti fitil de lampă arsă.
Other poems by the author
Acordurile sufletului
Mi-e dor...la chitara îmi cânt dorinţa,
Acorduri dulci se pierd încet în seară,
Îmi răsună în suflet neputința,
Mi-e dor și dorul... mă doboară.
Fiecare coarda e o chemare,
Dorul greu în note îl presar,
Muzica vrea să-mi fie alinare,
Dar sufletul îmi plânge de nu am habar.
Ochii mei privesc apusul de soare,
Caut urma ta în trecutul pierdut,
Nostalgia stă să îmi umple paharul,
Și visul îmi tremură într-un gând.
Mi-aş dori să-mi dai mesaj în pragul serii,
Să te aud râzând sub cerul de lună plin
Dorul să-l inecam în pragul verii,
Povestea noastră să o cânt sublim.
Dar timpul trece și amintirea mă doare,
La chitara mea rămân cântând...
Port în mine aceeași dulce aşteptare,
Poate vii în vis măcar... cât de curând.
Parfumul unei clipe
Când gânduri mi se pierd
Prin amintiri...În ceață,
Aprind țigara și din fum
Împletesc o clipă de speranță.
Cu patos privesc în mine
Nu pot decât să-mi aduc
Singură un strop de fericire
Visând la tine în amurg.
Oftez și mă-ntreb de ești bine
Tot nu am înțeles, de ce așa!?...
De ce doar eu în povestea noastră
Mai rătăcesc căutând împlinirea...
Parfumul tău adie în mine
Atat de intens uneori il simt...
Ce pot face!? Ai rămas parte din mine
Că nu mi-e dor... degeaba mă mint!
Vis rosu
Și iar mi-e dor babe... dor de tine!
Şi dor mi-a fost chiar de-am tăcut..
Ími bate-n inimă și-mi curge-n vene
Azi parcă mai mult ca la început
Chiar de tăcerile îmi sunt mortale
Încerc să-ţi mai scriu un poem
Visând la degustări criminale
Împreună îmbrățișați să stăm...
Scriind mă-ntreb.. ce ai avut cu mine?
De ce poveștii ai pus punct?
De ce s-au întâlnit două destine?
Dacă-n tăceri absurde s-au pierdut?
..imi este așa de dor de ce visam să fie
C-un vin roșu în 2, lângă un șemineu
Cu buzele pe buze să-ti scriu o poezie
C-un cântec la chitară să-ncânt sufletul tău...
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Gânduri
E mult prea trist sa simt
Ca pt tine n-am contat
Cât sa-mi fi dăruit
O-mbrățisare de final
Doare... de ce?...nu știu
Un "la multi ani" și eu
Să-ți urez as fi vrut...
A rămas ecou în sufletul meu...
Umilința mi-a fost imensă
Sa-ti vad ochii frumoși
Ce candva îmi zambeau
Ca azi...doar sunt furioși.
Frustrarea...nemărginită
Am crezut în ceva special
Și m-am lăsat ca-n povesti vrăjită
Visand la un vin în 2 de final.
De-ai sti ce teamă ma cuprinde
De se-ntampla in cale sa-mi ieși
Desi inima toata imi surâde
De chipul iti întâlnesc
De-ai ști ce doare dorul
În suflet cum îmi arde
Cat si-ar dori o alinare
C-un vin si o îmbrățișare...
Un curcubeu de sentimente
Uneori sufletul mi-l încearcă
Desi demult noi nu ne mai vorbim
Mi le infrang...si-astept sa-mi treacă...
Doar pentru o secundă
De-ai fi in locul meu
Sa simti și tu
Ce simt și eu
Ti-ai smulge inima din piept
Dar nu-ti doresc, ar fi nedrept.
Eu doar...te scriu...aștept sa treci
Nu mi-e ușor sa duc
Povara grea ce mi-ai lăsat
Ca n-ai avut in gand nicicând
Un vin și-o-mbrățisare de final...
Ades îmi amintesc
Vorbele tale grele
Sufletul inca-mi nimicesc
Când ma gândesc la ele...
Am tot insistat ...dar in zadar
De nimic nu vrei sa mai ai habar
Ma ignori stupid fără remușcare
Neștiind cât de mult inca doare...
Doare.. desi am renunțat
Sa mai sper intr-o schimbare
Gustul Vinului de buze mi-e străin
Și tu...și el sunteti cerneală pe o foaie...
Ma simt ciudat...
Mă simt ciudat... nu vreau decât să dispar
Din viața asta... să uit tot ce-i legat de tine
Tot ce mi-ai spus, m-a epuizat moral
M-a lăsat fără chef de nimic și de nimeni.
Tot încercând să mă complac, să tac
Tot așteptând orice cu nerăbdare
Mă tot distrug mai mult și cad
Și mă îndepărtez mai mult de soare.
Aș vrea doar... în uitare să cobor
Dar dorul încă mai caută umbra ta
... de câte încerc să uit mi-e dor,
De câte n-am putut uita...
Sa cad adânc aș vrea-n paharul plin
În parfumu-i dulce privirea tăioasă să-ți pierd
Atingerea să-ți simt in orice strop de vin
Sa uit c-o vreme am respirat c-un suflet defect.
Să cad să pot să spulber tăcerea grea
Ca un Phoenix să renasc din cenușă și fum
Dar te întorci mereu ca un parfum
Din tot ce-am iubit si n-am putut uita...
Să cad, să mă ridic, să dispar din calea ta
Să nu-mi mai pun nicicând vreo întrebare
Sunt rezultatul a tot ce m-a rănit cândva
Creația unor tăceri apăsătoare....
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Acordurile sufletului
Mi-e dor...la chitara îmi cânt dorinţa,
Acorduri dulci se pierd încet în seară,
Îmi răsună în suflet neputința,
Mi-e dor și dorul... mă doboară.
Fiecare coarda e o chemare,
Dorul greu în note îl presar,
Muzica vrea să-mi fie alinare,
Dar sufletul îmi plânge de nu am habar.
Ochii mei privesc apusul de soare,
Caut urma ta în trecutul pierdut,
Nostalgia stă să îmi umple paharul,
Și visul îmi tremură într-un gând.
Mi-aş dori să-mi dai mesaj în pragul serii,
Să te aud râzând sub cerul de lună plin
Dorul să-l inecam în pragul verii,
Povestea noastră să o cânt sublim.
Dar timpul trece și amintirea mă doare,
La chitara mea rămân cântând...
Port în mine aceeași dulce aşteptare,
Poate vii în vis măcar... cât de curând.
Parfumul unei clipe
Când gânduri mi se pierd
Prin amintiri...În ceață,
Aprind țigara și din fum
Împletesc o clipă de speranță.
Cu patos privesc în mine
Nu pot decât să-mi aduc
Singură un strop de fericire
Visând la tine în amurg.
Oftez și mă-ntreb de ești bine
Tot nu am înțeles, de ce așa!?...
De ce doar eu în povestea noastră
Mai rătăcesc căutând împlinirea...
Parfumul tău adie în mine
Atat de intens uneori il simt...
Ce pot face!? Ai rămas parte din mine
Că nu mi-e dor... degeaba mă mint!
Vis rosu
Și iar mi-e dor babe... dor de tine!
Şi dor mi-a fost chiar de-am tăcut..
Ími bate-n inimă și-mi curge-n vene
Azi parcă mai mult ca la început
Chiar de tăcerile îmi sunt mortale
Încerc să-ţi mai scriu un poem
Visând la degustări criminale
Împreună îmbrățișați să stăm...
Scriind mă-ntreb.. ce ai avut cu mine?
De ce poveștii ai pus punct?
De ce s-au întâlnit două destine?
Dacă-n tăceri absurde s-au pierdut?
..imi este așa de dor de ce visam să fie
C-un vin roșu în 2, lângă un șemineu
Cu buzele pe buze să-ti scriu o poezie
C-un cântec la chitară să-ncânt sufletul tău...
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Gânduri
E mult prea trist sa simt
Ca pt tine n-am contat
Cât sa-mi fi dăruit
O-mbrățisare de final
Doare... de ce?...nu știu
Un "la multi ani" și eu
Să-ți urez as fi vrut...
A rămas ecou în sufletul meu...
Umilința mi-a fost imensă
Sa-ti vad ochii frumoși
Ce candva îmi zambeau
Ca azi...doar sunt furioși.
Frustrarea...nemărginită
Am crezut în ceva special
Și m-am lăsat ca-n povesti vrăjită
Visand la un vin în 2 de final.
De-ai sti ce teamă ma cuprinde
De se-ntampla in cale sa-mi ieși
Desi inima toata imi surâde
De chipul iti întâlnesc
De-ai ști ce doare dorul
În suflet cum îmi arde
Cat si-ar dori o alinare
C-un vin si o îmbrățișare...
Un curcubeu de sentimente
Uneori sufletul mi-l încearcă
Desi demult noi nu ne mai vorbim
Mi le infrang...si-astept sa-mi treacă...
Doar pentru o secundă
De-ai fi in locul meu
Sa simti și tu
Ce simt și eu
Ti-ai smulge inima din piept
Dar nu-ti doresc, ar fi nedrept.
Eu doar...te scriu...aștept sa treci
Nu mi-e ușor sa duc
Povara grea ce mi-ai lăsat
Ca n-ai avut in gand nicicând
Un vin și-o-mbrățisare de final...
Ades îmi amintesc
Vorbele tale grele
Sufletul inca-mi nimicesc
Când ma gândesc la ele...
Am tot insistat ...dar in zadar
De nimic nu vrei sa mai ai habar
Ma ignori stupid fără remușcare
Neștiind cât de mult inca doare...
Doare.. desi am renunțat
Sa mai sper intr-o schimbare
Gustul Vinului de buze mi-e străin
Și tu...și el sunteti cerneală pe o foaie...
Ma simt ciudat...
Mă simt ciudat... nu vreau decât să dispar
Din viața asta... să uit tot ce-i legat de tine
Tot ce mi-ai spus, m-a epuizat moral
M-a lăsat fără chef de nimic și de nimeni.
Tot încercând să mă complac, să tac
Tot așteptând orice cu nerăbdare
Mă tot distrug mai mult și cad
Și mă îndepărtez mai mult de soare.
Aș vrea doar... în uitare să cobor
Dar dorul încă mai caută umbra ta
... de câte încerc să uit mi-e dor,
De câte n-am putut uita...
Sa cad adânc aș vrea-n paharul plin
În parfumu-i dulce privirea tăioasă să-ți pierd
Atingerea să-ți simt in orice strop de vin
Sa uit c-o vreme am respirat c-un suflet defect.
Să cad să pot să spulber tăcerea grea
Ca un Phoenix să renasc din cenușă și fum
Dar te întorci mereu ca un parfum
Din tot ce-am iubit si n-am putut uita...
Să cad, să mă ridic, să dispar din calea ta
Să nu-mi mai pun nicicând vreo întrebare
Sunt rezultatul a tot ce m-a rănit cândva
Creația unor tăceri apăsătoare....
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...