Sfârşit
Taie-mi din Lună o felie,
Şi fă-mi o lunadă,
S-o beau pe banca pustie,
Acolo în colțul de stradă.
Pune în ea și-ntuneric,
Înmoaie și vârful la coasă,
Şi râde întruna isteric,
Şi fă-te frumoasă.
Rupe și-o bucată de stea,
Şi pune-mi pe frunte,
Şi lasă-mă aici undeva,
Apoi fugi de te-ascunde.
Mai lasă, înainte de fugă,
Pe banca cea rece de fier,
O oră, s-o am pentru rugă,
Că poate-o s-ajungă la cer.
Mi-e cald, și banca-i ferbinte,
Hai du-te tu moarte înainte,
Așteaptă-mă acasă cuminte,
Frumoasă și fără veșminte.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 20 ianuarie
Vizualizări: 128
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Surprizele din apartamentul nou în olandeză
Poem: Doar noi... cu noi
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier
Poem: Începutul contează în italiană
Poem: transfigurare 1/8
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi
Poem: Iubirea nepatrunsă
Poem: Copiii timpurilor noastre
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară