Anorexică
Si persistă în agonia foamei,
Înaintează in euforia poamei
Poama corpului nehrănit
Coastele trupului subnutrit.
Avântul nemâncatului o ia pe neașteptate
Ca într-un uragan de păcate.
Păcatele strămoșilor
Ispășite de urmașii lor.
„Ești grasă!” spunea lumea
Acum leșină la munca lunea
O-ntreabă dacă-i bine
Le spune că e obosită după vineri
Coastele-s ca niște clape de pian
Ieșite din contxtul trupului cotidian.
Fața-i trasă pare un tablou de mult șters
Iar oglindirea-i înfricoșătoare e-un efetc advers.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 5 martie 2019
Vizualizări: 1510
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Testament
Poem: iubirea e trecătoare...
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Fară tine
Poem: Mi-a trebuit
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Poem: Acesta este sfârșitul?
Poem: Morte
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere