Acum fierbe tot Lupeniul,

Acum fierbe tot Lupeniul,

Că în mină e minerul.

E blocat în subteran,

Că nu a mai primit vreun ban.

 

N-au primit bonuri de masă,

N-au primit nici prima toată.

Toate aceştia nu sunt date,

De opt luni sunt amânate.

 

În grevă îs de şase zile,

Sperând că banii o să vie.

Însă guvernanţii hoţi,

Îi mint pe minerii toţi.

 

Îşi cer drepturile toate,

Că n-au bani şi îs pe moarte.

N-au din ce să mai trăiască,

Dări la stat să mai plătească.

 

Că de astăzi la Lupeni,

Şi la mina Livezeni.

Toţi ortacii au sosit,

Lângă ei s-au alipit.

 

Au sosit ca să îi susţină,

Pe ortacii ce îs în mină.

Şi nu vor afar să iasă,

Până nu îşi iau banii în dată.

 

Cu toţii s-au săturat,

Că guvernul ia trădat.

Si nu vor ca să îi mai creadă,

Şi-au ieşit cu toţii în stradă.

 

Şi cu toţii protestează,

Pân ce banii îşi încasează.

Fiindcă ei s-au săturat,

Să fie minţiţi de stat.


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Dorel Marin poezii.online Acum fierbe tot Lupeniul,

Data postării: 10 februarie

Vizualizări: 54

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Fior

Răcoarea primăverii

se lasă peste noi,

chiar la lăsarea serii,

când ne simțim mai moi.

 

Ne trec fiori plăpânzi,

din cauza brizei pare...

Seara cu ochii blânzi

pornește o-ntâmplare.

 

E zgomot cam puțin,

căci nu e lume multă.

Nu mi se pare-un chin

că nimeni nu m-ascultă.

 

Pe foaie-mi las cuvântul

uitându-mă în zori...

Ivesc apoi pământul

cum se cufundă-n nori.

 

E un complex peisaj,

pot zice-un cadru feeric...

Sau e doar un miraj

Văzut în întuneric.

  

Dragos Plesa - Fior

Mai mult...

De ce?

De ce e frig și, inima mă doare,

Iar tu nu simți, răceala dintre noi,

Stăm amândoi, tăcuți în așteptare,

Și știm, că pe-năuntru, suntem goi

 

Ne punem tot mai des, o întrebare,

De ce noi, nu mai suntem, ca-nainte,

Când știm că-n viața, totu-i încercare,

Și uneori călcăm, pe jar fierbinte

 

Și știm cu siguranța, tu și eu,

Că drumul nostru, n-a fost un vis,

Noi doi, iubiți, legați, am fost mereu,

Și doar, amândoi, în viața, am decis

 

A fost și greu, dar am trecut,

Peste necazuri, care-au durut,

A fost ușor și, ne-a plăcut,

De mână, noi tot timpul, ne-am ținut

 

Pe calea vieții, am știut, să evităm,

Să-ne-acuzăm urât....pe te miri ce,

Și-n viața, a trebuit, să ne purtăm,

Și am știut, că ce e rău, ca vântul trece

 

Și anii, ni s-au adunat, cu plus,

Văzându-se, pe ale noastre chipuri,

Și tinerețea, ni s-a dus, în minus,

Și-au apărut, pe ici pe colo, riduri

 

Și timpul, n-a trecut, fără de rost,

Am strâns si adunat, cum am putut,

Pentru aceasta, am plătit un cost,

Că de.. noi doar în muncă, am crezut

 

În tinerețe, totul, ți se cuvine,

Nu știi să scazi și, doar sa-aduni,

Iar, când timpul bătrâneții vine,

Anii îi scazi și-aștepti, ceva minuni

 

Acum e timpul, pentru o rugă,

Pe care n-ai rostit-o-ntinerețe,

Sperând la Domnul, să ajungă,

Și să n-ai boli, dureri, la bătrânețe

 

Un sfat, aș da acum, eu tuturor,

Trăieste, dar nu cu viața, la pariu,

Și toate, să le faci, la timpul lor,

Ca nu cumva, să fie, prea târziu!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Buticul cu flori

La buticul cu flori
De pe strada numărul 12
Trec oameni, trec stafii
În rânduri de zece câte zece.
 
Pe pervazurile lunguiețe
Bujori și sânziene se aștern,
În încăperea mobilată,
Simfonia patefonului modern.
 
La buticul centralizat
Se oferă crizanteme,
Care alegorice cu finețe
Înaintează prin vreme.
 
Zvelte roze seculare
Tutelează puritanul ansamblu,
Crăițele trecătoare și fade
Dând un epilog de trianglu.
 
La buticul încărcat și mistic
Se scindează ierarhii,
Despoți, regi și cneji
Îmbătați de anarhii.
 
Peste macii sângerii
Se rup nori și zări,
Se ridică cabriolete-n străzi,
Podețe peste oceane și mări.
 
La buticul cel cu flori
Mereu este cald și rece,
Trec oameni, trec stafii
În rânduri de zece câte zece.
 
 
Mai mult...

Acum minerii din Vale,

Acum minerii din Vale,

Stau pe străzi şi mor de foame.

Că banii nu şi-au mai luat,

Pentru muncă ce-au prestat.

 

 

Cu toţii îs în grevă acum,

Şi asta nu e un semn bun.

Cărbune nu vor mai da,

Lumea în case vă îngheţa.

 

Nimeni cu ei nu vorbeşte,

Toţi îi mint şi îi prosteşte.

Că banii o să îşi primească,

Undeva, la Sfântu aşteaptă.

 

Toţi minerii acum aşteaptă,

Banii lor să îşi primească.

Că astfel nu mai intră în mină,

Şi asta nu îi treabă bună.

Mai mult...

Pisica

N-am ce-ti face pisicutà,
Desi esti tare drägutà,
Ai cälcat pe bec asearã,
Färà mascà sanitarà I
Vai, in graba mea cea mare,
Am uitat si de scrisoare,
Ce-o sà zicà bunicuta,
C-am intârziat prostuta?
Mà asteaptà cu mâncare
si tu imi iei din parale,
Dar ce-ti pasà dumitale
Cà ea moare-acum de foame!?

Vreau sà stii,c-am sà mã rog
Sà ajungi un hodoroq,
Când ti-o fi viata mai grea
Sà pâtesti asemenea!
Dacà mà uit eu mai bine,
Nici tu n-ai masca la tine
Si ar fi foarte corect.
Sá aplici legea de drept!

Mai mult...

Citate...

  • Uneori e greu,să renunți la ceea ce e a tău...

  • Unicul prieten care te înțelege ești tu însuți...

  • Dragostea e ca o lupta,incearca sa treci peste...

  • Există multe oportunități,nu renunța...

Mai mult...