Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Oana D
Data postării: 21 octombrie 2024
Vizualizări: 238
Poezii din aceiaşi categorie
Weak
You drive me crazy
...with your lips
...with your voice
...with your eyes
...with your look
...with everything you are
...with everything you do
Cause everything i have in my head for now is you.
Roz
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Pentru că ai pictat
Lângă Adam pe Eva
Cu părul lung buclat.
Cu ochi fermecători
Şi gene languroase,
Sprâncene arcuite
Şi buze mătăsoase.
Cu gâtul graţios
Şi sân seducător,
Cu mijloc de clepsidră
Şi cel mai fin picior.
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Pentru că ai pictat
Lângă Adam, femeia,
Un înger întrupat!
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Îţi mulţumesc frumos,
Că în tabloul vieţii
Ai dat şi o tuşă roz!
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
Aș....fi...
Aș vrea să nu îmi amintesc de întâlnirea
De acea zi când noi ne-am cunoscut
Încă mi-e greu să-ți pot uita privirea
Ce m-a-ncântat și mi-a plăcut atât de mult.
Aș vrea să nu te fi ascuns în gând la mine
Și a ta voce în minte să nu o mai aud
Și toate trăirile mele cu tine
Să nu le retrăiesc cu fiecare gând.
Și... Aș fi vrut să nu pun suflet
Căci azi, prea mult mă doare
Că ne-am pierdut, și în orice răsuflet
Mi-e dor de al tău vin, și-o ultimă îmbratișare...
Trenul efemer
M-așteptai în gară,
Cu zelul tău frumos.
Și-n ochii tăi de vară
Sclipea un foc sfios.
Cobor din tren ușor.
Te strâng tare în brațe
Și simt că ți-era dor,
Să fii cu mine-n noapte.
Pe cerul cel ‘negrit,
O stea a apărut.
Ți-am spus cât te-am iubit,
Iar tu mi-ai dat sărut.
Am așteptat iar trenul,
Ca să fugim în lume.
Lăsăm în urmă drumul,
Trăind fără vreun nume.
Mi-ai luat mâna firavă,
Aveai acel fior.
Șopteai cu voce suavă
Și m-ai lăsat s-adorm.
Stăteam pe pieptul tău
Ș-ușor mă atingeai.
Știam că ești al meu,
Simțeam cum mă iubeai.
Te uiți in ochii mei,
Pierzându-te în Soare.
Mă uit în ochii tăi,
Pierzându-mă în mare.
Pe drum cântam balade.
Vedeam cum te râdeai.
Simțeam căldură-n spate,
Dar tu te-mbujorai.
Plecat-am noi departe,
Să fiu numai a ta.
Să stăm pe iarba verde
Și să cădem pe ea.
Ajuns-am noi acolo,
Să fii numai al meu.
Să-ți cânt mereu ,,Țigano”,
Să uiți de tot ce-i greu…
,,Țigano" - Bosquito
Iubirea pentru ingeri
Un înger sta și te privește,
Are grija de al tău
Sufletul ți l ocrotește,
Fara părere de rău.
Un înger cade-ncetisor,
Răni adânci pe umeri goi
Fără aripi, fără zbor,
Mainile i îngheață sloi
Îngeri nu se compara,
ca tot înger, înger e,
Și ei stau sus pe o scara
Și așteaptă vorba ei
A ta luna, al tău soare
Doua astre călătoare
Se reflecta pacea lor
Și se-neaca încetișor
Scopu-n viata i diferit
Sa iubești și sa muncești,
Sa trăiești la infinit
Sa-rati lumii cine ești
Un înger sta și te păzește
Un înger sta și te iubește,
Un om nu ar putea
Sa și arate dragostea
Asa cum o face ea,
Nu ar face o nimenea
Am iubit, și iar iubesc
Sa-rat lumii, sa dovedesc
Asa cum luna se reflecta,
Fata nu i indiferenta
Asa cum stelele apar
Iubirea e un simplu dar
Un dar de la Dumnezeu
Sa înveți sa fi mereu
Un iubit, sau o iubita
Pentru persoana menita
Weak
You drive me crazy
...with your lips
...with your voice
...with your eyes
...with your look
...with everything you are
...with everything you do
Cause everything i have in my head for now is you.
Roz
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Pentru că ai pictat
Lângă Adam pe Eva
Cu părul lung buclat.
Cu ochi fermecători
Şi gene languroase,
Sprâncene arcuite
Şi buze mătăsoase.
Cu gâtul graţios
Şi sân seducător,
Cu mijloc de clepsidră
Şi cel mai fin picior.
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Pentru că ai pictat
Lângă Adam, femeia,
Un înger întrupat!
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Îţi mulţumesc frumos,
Că în tabloul vieţii
Ai dat şi o tuşă roz!
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
Aș....fi...
Aș vrea să nu îmi amintesc de întâlnirea
De acea zi când noi ne-am cunoscut
Încă mi-e greu să-ți pot uita privirea
Ce m-a-ncântat și mi-a plăcut atât de mult.
Aș vrea să nu te fi ascuns în gând la mine
Și a ta voce în minte să nu o mai aud
Și toate trăirile mele cu tine
Să nu le retrăiesc cu fiecare gând.
Și... Aș fi vrut să nu pun suflet
Căci azi, prea mult mă doare
Că ne-am pierdut, și în orice răsuflet
Mi-e dor de al tău vin, și-o ultimă îmbratișare...
Trenul efemer
M-așteptai în gară,
Cu zelul tău frumos.
Și-n ochii tăi de vară
Sclipea un foc sfios.
Cobor din tren ușor.
Te strâng tare în brațe
Și simt că ți-era dor,
Să fii cu mine-n noapte.
Pe cerul cel ‘negrit,
O stea a apărut.
Ți-am spus cât te-am iubit,
Iar tu mi-ai dat sărut.
Am așteptat iar trenul,
Ca să fugim în lume.
Lăsăm în urmă drumul,
Trăind fără vreun nume.
Mi-ai luat mâna firavă,
Aveai acel fior.
Șopteai cu voce suavă
Și m-ai lăsat s-adorm.
Stăteam pe pieptul tău
Ș-ușor mă atingeai.
Știam că ești al meu,
Simțeam cum mă iubeai.
Te uiți in ochii mei,
Pierzându-te în Soare.
Mă uit în ochii tăi,
Pierzându-mă în mare.
Pe drum cântam balade.
Vedeam cum te râdeai.
Simțeam căldură-n spate,
Dar tu te-mbujorai.
Plecat-am noi departe,
Să fiu numai a ta.
Să stăm pe iarba verde
Și să cădem pe ea.
Ajuns-am noi acolo,
Să fii numai al meu.
Să-ți cânt mereu ,,Țigano”,
Să uiți de tot ce-i greu…
,,Țigano" - Bosquito
Iubirea pentru ingeri
Un înger sta și te privește,
Are grija de al tău
Sufletul ți l ocrotește,
Fara părere de rău.
Un înger cade-ncetisor,
Răni adânci pe umeri goi
Fără aripi, fără zbor,
Mainile i îngheață sloi
Îngeri nu se compara,
ca tot înger, înger e,
Și ei stau sus pe o scara
Și așteaptă vorba ei
A ta luna, al tău soare
Doua astre călătoare
Se reflecta pacea lor
Și se-neaca încetișor
Scopu-n viata i diferit
Sa iubești și sa muncești,
Sa trăiești la infinit
Sa-rati lumii cine ești
Un înger sta și te păzește
Un înger sta și te iubește,
Un om nu ar putea
Sa și arate dragostea
Asa cum o face ea,
Nu ar face o nimenea
Am iubit, și iar iubesc
Sa-rat lumii, sa dovedesc
Asa cum luna se reflecta,
Fata nu i indiferenta
Asa cum stelele apar
Iubirea e un simplu dar
Un dar de la Dumnezeu
Sa înveți sa fi mereu
Un iubit, sau o iubita
Pentru persoana menita
Alte poezii ale autorului
Durere
Nu simt decît durere-n suflet
Acum , că pleci, e prea tîrziu
Lacrimi îmi curg pe obraz încet,
Imaginile minții nu se șterg.
Aveam in față viața toată,
Sa ne-o trăim în doi și poate,
N-ar fi rămas doar ploi și umbre
Dar n-am știut iubitule , mai multe !
De-aș putea pune pe o foaie , toate simțirile reale
Neșlefuite nestemate , în dar eu ți le-as da pe toate !
Rămîi o amintire vie , regret cernut prin sita vieții
Povestea noastră o să fie , pururea a tinereții .
De-aș mai avea încă o dată , o șansă să te întîlnesc
Ți-aș spune : viața toată ,fără tine nu vreau să o traiesc!
Mireasa
În lacul negru , tulbure , ea s-aruncă fără clipiri
O mînă simți-n creștet , cum o-mpingea în adîncimi
Zbătîndu-se necontenit , pierea cate puțin , încet, încet
Si vietățile de dedesubt , să-i fure inima din piept !
Avea să-și vadă viața toată , trecînd într-o clipită
Regrete adunate-n saci , ieșeau la suprafață
Și amăgiri, dezamăgiri , aduse de curenți degrabă
Prieteni, rude, ce alai ! se adunară-n grabă
Si demonii de dedesubt aveau sa îi surîdă ,
Se stranseră în jurul ei , jugul să il pună
De gît avea lanțuri de fier , purtîndu-le veșmînt
Povara grea îi atîrna , pe umerii săi ,plumb .
Și biata fată se zbătea, în propiul iad, necontenit
Dureri acumulate-n timp, aveau să piară negreșit
Și-atunci, în ultimul moment și suflu, ea se văzu !
În veșnicul sicriu de apă, mireasă moartă întruchipată !
Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Dragoste fără de moarte
Să mă transformi în fulg de nea ,
Sau poate într-o pasăre măiastră ,
Să mă topesc , asfalt mormînt să-mi fie ,
Sau la cer să mă ridic , din văzduh un ultim cînt .
Să mă preschimbi în apă curgătoare ,
Sau poate într-un ocean , fără de margini ,
Și să mă bei , de gura-ți va fi însetată ,
Sau să te scalzi în mine toată ,de trupu-ți arde fără încetare .
Să mă adulmeci pe cîmpii , pe vîrf de munte , înflorind
Să-ți țin de umbră cînd arșița te va topi ,
Să fiu eu ceața care se ridică , la drum cînd te vei poticni ,
Să fiu pămînt pe care calci ,cărări line tu să bați
Să fiu al tău veșnic veșmînt ,
Și să nu uiți iubito tu , că dragostea-i nemuritoare .
Și daca...
Și dacă am fi avut alt drum , în toamna anului nebun ,
N-am pierde doar iubirea , am pierde ani de căutare
Ce am întîmpina noi oare , în drumul fără de scăpare ?
Am căuta în lumea toată ,să simțim ce n-a fost vreodată
Emoții , gînduri , sentimente , ce am fi oare fără ele ?
De nu le-am găsi în cale , doar piei și niște suflete goale.
Să o luam pe alt drum , să cotim în derivă
Să nu ne-ntîlnim nicicum , ce vară toridă…
Primăvara
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Ai scos din adîncuri, doar prospețime…
Idei si dorințe , gînduri profunde
Ca un ghiocel , timid , printre friguri
Răsărind pur , în al său anotimp
Prevestind noul , si viața , povești d’ abia începute….
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Verdele crud , pajiști intinse
Toate vestesc prea bine ‘nceputul…
Stoluri de păsări rostind în văzduh
Libertate , creație , tot e permis !
Zîmbesc cu ochii , căci ce vad la mine
Sădit înlauntru , e tot pentru tine !
Durere
Nu simt decît durere-n suflet
Acum , că pleci, e prea tîrziu
Lacrimi îmi curg pe obraz încet,
Imaginile minții nu se șterg.
Aveam in față viața toată,
Sa ne-o trăim în doi și poate,
N-ar fi rămas doar ploi și umbre
Dar n-am știut iubitule , mai multe !
De-aș putea pune pe o foaie , toate simțirile reale
Neșlefuite nestemate , în dar eu ți le-as da pe toate !
Rămîi o amintire vie , regret cernut prin sita vieții
Povestea noastră o să fie , pururea a tinereții .
De-aș mai avea încă o dată , o șansă să te întîlnesc
Ți-aș spune : viața toată ,fără tine nu vreau să o traiesc!
Mireasa
În lacul negru , tulbure , ea s-aruncă fără clipiri
O mînă simți-n creștet , cum o-mpingea în adîncimi
Zbătîndu-se necontenit , pierea cate puțin , încet, încet
Si vietățile de dedesubt , să-i fure inima din piept !
Avea să-și vadă viața toată , trecînd într-o clipită
Regrete adunate-n saci , ieșeau la suprafață
Și amăgiri, dezamăgiri , aduse de curenți degrabă
Prieteni, rude, ce alai ! se adunară-n grabă
Si demonii de dedesubt aveau sa îi surîdă ,
Se stranseră în jurul ei , jugul să il pună
De gît avea lanțuri de fier , purtîndu-le veșmînt
Povara grea îi atîrna , pe umerii săi ,plumb .
Și biata fată se zbătea, în propiul iad, necontenit
Dureri acumulate-n timp, aveau să piară negreșit
Și-atunci, în ultimul moment și suflu, ea se văzu !
În veșnicul sicriu de apă, mireasă moartă întruchipată !
Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Dragoste fără de moarte
Să mă transformi în fulg de nea ,
Sau poate într-o pasăre măiastră ,
Să mă topesc , asfalt mormînt să-mi fie ,
Sau la cer să mă ridic , din văzduh un ultim cînt .
Să mă preschimbi în apă curgătoare ,
Sau poate într-un ocean , fără de margini ,
Și să mă bei , de gura-ți va fi însetată ,
Sau să te scalzi în mine toată ,de trupu-ți arde fără încetare .
Să mă adulmeci pe cîmpii , pe vîrf de munte , înflorind
Să-ți țin de umbră cînd arșița te va topi ,
Să fiu eu ceața care se ridică , la drum cînd te vei poticni ,
Să fiu pămînt pe care calci ,cărări line tu să bați
Să fiu al tău veșnic veșmînt ,
Și să nu uiți iubito tu , că dragostea-i nemuritoare .
Și daca...
Și dacă am fi avut alt drum , în toamna anului nebun ,
N-am pierde doar iubirea , am pierde ani de căutare
Ce am întîmpina noi oare , în drumul fără de scăpare ?
Am căuta în lumea toată ,să simțim ce n-a fost vreodată
Emoții , gînduri , sentimente , ce am fi oare fără ele ?
De nu le-am găsi în cale , doar piei și niște suflete goale.
Să o luam pe alt drum , să cotim în derivă
Să nu ne-ntîlnim nicicum , ce vară toridă…
Primăvara
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Ai scos din adîncuri, doar prospețime…
Idei si dorințe , gînduri profunde
Ca un ghiocel , timid , printre friguri
Răsărind pur , în al său anotimp
Prevestind noul , si viața , povești d’ abia începute….
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Verdele crud , pajiști intinse
Toate vestesc prea bine ‘nceputul…
Stoluri de păsări rostind în văzduh
Libertate , creație , tot e permis !
Zîmbesc cu ochii , căci ce vad la mine
Sădit înlauntru , e tot pentru tine !