Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Oana D
Data postării: 21 octombrie 2024
Vizualizări: 246
Poezii din aceiaşi categorie
Cand cineva te face sa zambesti
Cand cineva te face sa zambesti
dar nu e clown sau fie orice gluma
dar nu e pacaleala sau minciuna
ci adevar ,doar adevar nu vesti
Cand cineva te face sa zambesti
Ei afla ca primesti in dar lumina
A fost dată....
A fost o dată ca-n povești
A fost o dată ca-n povești,
O viață minunată,
Când oamenii se mai vedeau,
Prin drum și pe la poartă.
Când oamenii se întâlneau
La veselii și șezători,
Iar fete și băieți jucau,
La hore până-n zori...
Copii până târziu jucau
De-a ascunselea pe-afară,
Și nu conta că-s la oraș
Sau poate, de la țară...
Faceam o gălăgie, Doamne,
Mereu babe ne certau,
Și în suflet realizau
Că copiii se distrau...
Da, ce șotii mai făceam,
Fugeam de acasă,
În ripa ne scăldam,
Boboceii de atâtea ori,
Noi i-am pierdut,
Când ne trimiteau părinții
Pe iarba la păscut!
Din nisip castele
Noi vara construiam,
Câte trăiri, emoții,
Momente noi aveam...
Băieții construiau căsuțe,
Singuri în copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite, fagi.
Acoperiș din stuf sau paie
Să ne putem ascunde,
Când vine câte-o ploaie...
Mi-e milă de copiii
Ce cresc azi, acum...
Că n-au trăit emoții
La joaca de "în drum".
Nu știu de "baba oarbă"
Ce seara o jucam,
Și pereche la papuci
Jucând le căutam.
Nimic nu poate fi ca înainte,
Și vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri, pe câmpii
Nici iarba nu creștea,
Animalele iarba o pășteau.
În livadă adesea, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam,
În pădure, după flori alese...
Văzut-am animale,
Multe și diverse...
Și o căprioară
Acasă am avut!
Fincă micuță,
Rănită s-a pierdut...
Am văzut și lanuri
De ghiocei cândva,
Iar voi nu știu dacă
O să-i vedeți, cândva.
Pădurea cea de brazi
Astăzi s-a uscat,
Cărările pădurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Să le mai pășească,
Pe internet ore în șir,
Reitingul să-și crească.
Cu fetele ne întâlneam,
Cosite la păpuși noi împleteam...
Azi rar de tot ne salutăm
Decât pe internet, când mai intrăm...
Nimic nu realizăm...
Nimic nu ne mai povestim...
Emoții, sentimente
Noi nu mai trăim!
Nu auzim nici cântec
De păsări primăvara...
Nu știm ce e picnic
Familial vara...
Cum e să zburi
Vara pe câmpie,
Cum să mănânci un strugure,
Toamna de la vie...
RUGĂMINȚI
Vorbeste-mi..
Simt teamă să-ti ascult tăcerea
Sufletu-i plin de tainice vorbiri
Cu înțelesuri șterse și confuze
Ce-mi nasc doar lacrimi în priviri.
Lasă-mă..
Vreau să-ți pătrund în gânduri
Să îmi arăți ce nu am înteles
Nu-mi lăsa sufletu-ntre scânduri
Nu-I pedepsi.. să-ți ducă dorul a ales...
Privește-mă..
Vreau să-ți ridici din nou privirea
Ultima nu am știut să ti-o traduc
Poate așa voi vedea nepotrivirea
Ce in trecut nu am știut să o deduc.
Vreau...dar mi-e teamă ce ai devenit
Un personaj pierdut dintr-o poveste
Ce zadarnic caut dar nu-i găsesc sfârşit
..și din păcate, nici prezentul nu mai este.
Asculta-ma ..desi știu că nu ai întelege
Din drumul tău nu ai să te întorci
Și-mi las cuvintele să lege, să dezlege
Iluzia că într-o zi ... te reîntorc..
#unpahardepoezie 2024-10-18
Furtuna mea frumoasă
Eu:
Deşi păream să conversăm,
Ochii tăi nu ascultă,
S-au rătăcit prin gânduri, pe poteci...
Te-au transformat în stâncă.
Sprâncenele s-au scoborât într-un făgaş
Şi pleoapa stângă-ți mişcă zbuciumat,
Iar fruntea-ți un torent precipitat,
Alertă de furtună pe chipul tău gingaş.
Tu:
Sub încordarea de granit,
Un vuiet grav pulsează,
Te-aud, deşi nu te-nțeleg
Şi pieptu-mi explodeazā...
Un oarecare:
Nimic nu este permanent...
Tu: Iubirea-i joc...
Eu: ...un maraton
La unison: Un joc de anduranță.
Şi ne zâmbim şovăitor...
De printre nori şi poezii
Luceafărul dansează.
Atena
A fost, în inima Atenei
Și-n al meu zadarnic dor
Chipul rece-al unei dame,
Chipul crudului amor;
Negre văluri înconjoară
Trupul alb și mlădios,
Dar patima de odinioară
Ascund ochi-i de abanos.
Marmura candide-i fețe
Ce-nflorește ca un crin,
Ascunde-o tristă frumusețe
Care nu-i decât venin.
YOU
You are my shining star,
You bring me amazing vibe,
But yet, you are so far..
And what you mean for me
No word it can describe..
I shake when you’re around
I feed with your attention
You make me feel so proud
And yes, you’re my perfection ❤️
You make me smile every day,
My heart is totally on fire🔥
Forever with you I wish to stay
You are my sweetest desire ❤️
Cand cineva te face sa zambesti
Cand cineva te face sa zambesti
dar nu e clown sau fie orice gluma
dar nu e pacaleala sau minciuna
ci adevar ,doar adevar nu vesti
Cand cineva te face sa zambesti
Ei afla ca primesti in dar lumina
A fost dată....
A fost o dată ca-n povești
A fost o dată ca-n povești,
O viață minunată,
Când oamenii se mai vedeau,
Prin drum și pe la poartă.
Când oamenii se întâlneau
La veselii și șezători,
Iar fete și băieți jucau,
La hore până-n zori...
Copii până târziu jucau
De-a ascunselea pe-afară,
Și nu conta că-s la oraș
Sau poate, de la țară...
Faceam o gălăgie, Doamne,
Mereu babe ne certau,
Și în suflet realizau
Că copiii se distrau...
Da, ce șotii mai făceam,
Fugeam de acasă,
În ripa ne scăldam,
Boboceii de atâtea ori,
Noi i-am pierdut,
Când ne trimiteau părinții
Pe iarba la păscut!
Din nisip castele
Noi vara construiam,
Câte trăiri, emoții,
Momente noi aveam...
Băieții construiau căsuțe,
Singuri în copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite, fagi.
Acoperiș din stuf sau paie
Să ne putem ascunde,
Când vine câte-o ploaie...
Mi-e milă de copiii
Ce cresc azi, acum...
Că n-au trăit emoții
La joaca de "în drum".
Nu știu de "baba oarbă"
Ce seara o jucam,
Și pereche la papuci
Jucând le căutam.
Nimic nu poate fi ca înainte,
Și vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri, pe câmpii
Nici iarba nu creștea,
Animalele iarba o pășteau.
În livadă adesea, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam,
În pădure, după flori alese...
Văzut-am animale,
Multe și diverse...
Și o căprioară
Acasă am avut!
Fincă micuță,
Rănită s-a pierdut...
Am văzut și lanuri
De ghiocei cândva,
Iar voi nu știu dacă
O să-i vedeți, cândva.
Pădurea cea de brazi
Astăzi s-a uscat,
Cărările pădurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Să le mai pășească,
Pe internet ore în șir,
Reitingul să-și crească.
Cu fetele ne întâlneam,
Cosite la păpuși noi împleteam...
Azi rar de tot ne salutăm
Decât pe internet, când mai intrăm...
Nimic nu realizăm...
Nimic nu ne mai povestim...
Emoții, sentimente
Noi nu mai trăim!
Nu auzim nici cântec
De păsări primăvara...
Nu știm ce e picnic
Familial vara...
Cum e să zburi
Vara pe câmpie,
Cum să mănânci un strugure,
Toamna de la vie...
RUGĂMINȚI
Vorbeste-mi..
Simt teamă să-ti ascult tăcerea
Sufletu-i plin de tainice vorbiri
Cu înțelesuri șterse și confuze
Ce-mi nasc doar lacrimi în priviri.
Lasă-mă..
Vreau să-ți pătrund în gânduri
Să îmi arăți ce nu am înteles
Nu-mi lăsa sufletu-ntre scânduri
Nu-I pedepsi.. să-ți ducă dorul a ales...
Privește-mă..
Vreau să-ți ridici din nou privirea
Ultima nu am știut să ti-o traduc
Poate așa voi vedea nepotrivirea
Ce in trecut nu am știut să o deduc.
Vreau...dar mi-e teamă ce ai devenit
Un personaj pierdut dintr-o poveste
Ce zadarnic caut dar nu-i găsesc sfârşit
..și din păcate, nici prezentul nu mai este.
Asculta-ma ..desi știu că nu ai întelege
Din drumul tău nu ai să te întorci
Și-mi las cuvintele să lege, să dezlege
Iluzia că într-o zi ... te reîntorc..
#unpahardepoezie 2024-10-18
Furtuna mea frumoasă
Eu:
Deşi păream să conversăm,
Ochii tăi nu ascultă,
S-au rătăcit prin gânduri, pe poteci...
Te-au transformat în stâncă.
Sprâncenele s-au scoborât într-un făgaş
Şi pleoapa stângă-ți mişcă zbuciumat,
Iar fruntea-ți un torent precipitat,
Alertă de furtună pe chipul tău gingaş.
Tu:
Sub încordarea de granit,
Un vuiet grav pulsează,
Te-aud, deşi nu te-nțeleg
Şi pieptu-mi explodeazā...
Un oarecare:
Nimic nu este permanent...
Tu: Iubirea-i joc...
Eu: ...un maraton
La unison: Un joc de anduranță.
Şi ne zâmbim şovăitor...
De printre nori şi poezii
Luceafărul dansează.
Atena
A fost, în inima Atenei
Și-n al meu zadarnic dor
Chipul rece-al unei dame,
Chipul crudului amor;
Negre văluri înconjoară
Trupul alb și mlădios,
Dar patima de odinioară
Ascund ochi-i de abanos.
Marmura candide-i fețe
Ce-nflorește ca un crin,
Ascunde-o tristă frumusețe
Care nu-i decât venin.
YOU
You are my shining star,
You bring me amazing vibe,
But yet, you are so far..
And what you mean for me
No word it can describe..
I shake when you’re around
I feed with your attention
You make me feel so proud
And yes, you’re my perfection ❤️
You make me smile every day,
My heart is totally on fire🔥
Forever with you I wish to stay
You are my sweetest desire ❤️
Alte poezii ale autorului
Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Durere
Nu simt decît durere-n suflet
Acum , că pleci, e prea tîrziu
Lacrimi îmi curg pe obraz încet,
Imaginile minții nu se șterg.
Aveam in față viața toată,
Sa ne-o trăim în doi și poate,
N-ar fi rămas doar ploi și umbre
Dar n-am știut iubitule , mai multe !
De-aș putea pune pe o foaie , toate simțirile reale
Neșlefuite nestemate , în dar eu ți le-as da pe toate !
Rămîi o amintire vie , regret cernut prin sita vieții
Povestea noastră o să fie , pururea a tinereții .
De-aș mai avea încă o dată , o șansă să te întîlnesc
Ți-aș spune : viața toată ,fără tine nu vreau să o traiesc!
Dragoste fără de moarte
Să mă transformi în fulg de nea ,
Sau poate într-o pasăre măiastră ,
Să mă topesc , asfalt mormînt să-mi fie ,
Sau la cer să mă ridic , din văzduh un ultim cînt .
Să mă preschimbi în apă curgătoare ,
Sau poate într-un ocean , fără de margini ,
Și să mă bei , de gura-ți va fi însetată ,
Sau să te scalzi în mine toată ,de trupu-ți arde fără încetare .
Să mă adulmeci pe cîmpii , pe vîrf de munte , înflorind
Să-ți țin de umbră cînd arșița te va topi ,
Să fiu eu ceața care se ridică , la drum cînd te vei poticni ,
Să fiu pămînt pe care calci ,cărări line tu să bați
Să fiu al tău veșnic veșmînt ,
Și să nu uiți iubito tu , că dragostea-i nemuritoare .
Primăvara
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Ai scos din adîncuri, doar prospețime…
Idei si dorințe , gînduri profunde
Ca un ghiocel , timid , printre friguri
Răsărind pur , în al său anotimp
Prevestind noul , si viața , povești d’ abia începute….
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Verdele crud , pajiști intinse
Toate vestesc prea bine ‘nceputul…
Stoluri de păsări rostind în văzduh
Libertate , creație , tot e permis !
Zîmbesc cu ochii , căci ce vad la mine
Sădit înlauntru , e tot pentru tine !
Și daca...
Și dacă am fi avut alt drum , în toamna anului nebun ,
N-am pierde doar iubirea , am pierde ani de căutare
Ce am întîmpina noi oare , în drumul fără de scăpare ?
Am căuta în lumea toată ,să simțim ce n-a fost vreodată
Emoții , gînduri , sentimente , ce am fi oare fără ele ?
De nu le-am găsi în cale , doar piei și niște suflete goale.
Să o luam pe alt drum , să cotim în derivă
Să nu ne-ntîlnim nicicum , ce vară toridă…
Mireasa
În lacul negru , tulbure , ea s-aruncă fără clipiri
O mînă simți-n creștet , cum o-mpingea în adîncimi
Zbătîndu-se necontenit , pierea cate puțin , încet, încet
Si vietățile de dedesubt , să-i fure inima din piept !
Avea să-și vadă viața toată , trecînd într-o clipită
Regrete adunate-n saci , ieșeau la suprafață
Și amăgiri, dezamăgiri , aduse de curenți degrabă
Prieteni, rude, ce alai ! se adunară-n grabă
Si demonii de dedesubt aveau sa îi surîdă ,
Se stranseră în jurul ei , jugul să il pună
De gît avea lanțuri de fier , purtîndu-le veșmînt
Povara grea îi atîrna , pe umerii săi ,plumb .
Și biata fată se zbătea, în propiul iad, necontenit
Dureri acumulate-n timp, aveau să piară negreșit
Și-atunci, în ultimul moment și suflu, ea se văzu !
În veșnicul sicriu de apă, mireasă moartă întruchipată !
Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Durere
Nu simt decît durere-n suflet
Acum , că pleci, e prea tîrziu
Lacrimi îmi curg pe obraz încet,
Imaginile minții nu se șterg.
Aveam in față viața toată,
Sa ne-o trăim în doi și poate,
N-ar fi rămas doar ploi și umbre
Dar n-am știut iubitule , mai multe !
De-aș putea pune pe o foaie , toate simțirile reale
Neșlefuite nestemate , în dar eu ți le-as da pe toate !
Rămîi o amintire vie , regret cernut prin sita vieții
Povestea noastră o să fie , pururea a tinereții .
De-aș mai avea încă o dată , o șansă să te întîlnesc
Ți-aș spune : viața toată ,fără tine nu vreau să o traiesc!
Dragoste fără de moarte
Să mă transformi în fulg de nea ,
Sau poate într-o pasăre măiastră ,
Să mă topesc , asfalt mormînt să-mi fie ,
Sau la cer să mă ridic , din văzduh un ultim cînt .
Să mă preschimbi în apă curgătoare ,
Sau poate într-un ocean , fără de margini ,
Și să mă bei , de gura-ți va fi însetată ,
Sau să te scalzi în mine toată ,de trupu-ți arde fără încetare .
Să mă adulmeci pe cîmpii , pe vîrf de munte , înflorind
Să-ți țin de umbră cînd arșița te va topi ,
Să fiu eu ceața care se ridică , la drum cînd te vei poticni ,
Să fiu pămînt pe care calci ,cărări line tu să bați
Să fiu al tău veșnic veșmînt ,
Și să nu uiți iubito tu , că dragostea-i nemuritoare .
Primăvara
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Ai scos din adîncuri, doar prospețime…
Idei si dorințe , gînduri profunde
Ca un ghiocel , timid , printre friguri
Răsărind pur , în al său anotimp
Prevestind noul , si viața , povești d’ abia începute….
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Verdele crud , pajiști intinse
Toate vestesc prea bine ‘nceputul…
Stoluri de păsări rostind în văzduh
Libertate , creație , tot e permis !
Zîmbesc cu ochii , căci ce vad la mine
Sădit înlauntru , e tot pentru tine !
Și daca...
Și dacă am fi avut alt drum , în toamna anului nebun ,
N-am pierde doar iubirea , am pierde ani de căutare
Ce am întîmpina noi oare , în drumul fără de scăpare ?
Am căuta în lumea toată ,să simțim ce n-a fost vreodată
Emoții , gînduri , sentimente , ce am fi oare fără ele ?
De nu le-am găsi în cale , doar piei și niște suflete goale.
Să o luam pe alt drum , să cotim în derivă
Să nu ne-ntîlnim nicicum , ce vară toridă…
Mireasa
În lacul negru , tulbure , ea s-aruncă fără clipiri
O mînă simți-n creștet , cum o-mpingea în adîncimi
Zbătîndu-se necontenit , pierea cate puțin , încet, încet
Si vietățile de dedesubt , să-i fure inima din piept !
Avea să-și vadă viața toată , trecînd într-o clipită
Regrete adunate-n saci , ieșeau la suprafață
Și amăgiri, dezamăgiri , aduse de curenți degrabă
Prieteni, rude, ce alai ! se adunară-n grabă
Si demonii de dedesubt aveau sa îi surîdă ,
Se stranseră în jurul ei , jugul să il pună
De gît avea lanțuri de fier , purtîndu-le veșmînt
Povara grea îi atîrna , pe umerii săi ,plumb .
Și biata fată se zbătea, în propiul iad, necontenit
Dureri acumulate-n timp, aveau să piară negreșit
Și-atunci, în ultimul moment și suflu, ea se văzu !
În veșnicul sicriu de apă, mireasă moartă întruchipată !